MONTCORNET DE CAUMONT v. FRANCE
- Instanță
- CtEDO
- Concluzie
- Inadmissible
MONTCORNET DE CAUMONT v. FRANCE (CtEDO, 2003)
Reclamantul, dl Robert Montcornet de Caumont, este un național francez născut în 1930 și locuiește în Briançon. El a fost reprezentat în fața Curții de către dl E. de Caumont, din Barul de Paris. Faptele cazului, astfel cum a fost depus de solicitant, pot fi rezumate după cum urmează. Reclamantul a fost urmărit pentru depășirea limitei de viteză autorizate în afara zonelor construite din afara orașului (173 k.p.h. În loc de 130 k.p.h. permis la Peyrolles la 1 iunie 1992. Într-o hotărâre pronunțată la 16 decembrie 1992, Curtea de Poliție Aix-en-Provence l-a achitat, declarând că nu existau dovezi suficiente pentru a fi condamnată. Prin apelul acuzației, Curtea de Apel Aix-en-Provence a inversat această hotărâre la 5 mai 1994 și a considerat reclamantul vinovat de depășirea limitei de viteză. Acesta a impus o amendă de 3.000 de franci francezi și l-a dezqualificat să conducă timp de o lună. În hotărârea sa, el a deținut, printre altele: „Detaliile menționate mai sus în raportul incidentului care a servit ca bază pentru urmărire publică arată că este într-adevăr vehiculul acuzat, al cărui număr de înmatriculare și fabricare a fost remarcat corect, care a fost interceptat după ce viteza sa a fost înregistrată. În consecință, această Curte a anulat hotărârea interzisă împotriva acesteia și, fiindcă nu este necesar să ordone investigații suplimentare, constată că acuzatul este vinovat.” Reclamantul a apelat la punctele de drept, dar, într-o hotărâre pronunțată la 22 februarie 1995, Curtea de Casație și-a respins recursul. Prin urmare, condamnarea reclamantului a devenit finală și, la 22 aprilie 1996, Departamentul de Finanțe al orașului Marseillei a eliberat o cerere oficială de plată a amenzii impuse de Curtea de Apel Aix-en-Provence în hotărârea sa din 5 mai 1994. Reclamantul a solicitat la Curtea de Apel Aix-en-Provence în temeiul Legii privind Amnesty (Legea nr. 95-884 din 3 august 1995). Cererea a fost respinsă de Curtea de Apel într-o hotărâre din 15 decembrie 1997, în care a constatat: „Ofensa de care a fost considerată vinovată reclamantul este exclusă din Legea de Amnestate în temeiul articolului 25 alineatul (10) din această lege.” Reclamantul a recurs la Curtea de Casație. Într-un singur motiv de recurs, el s-a bazat pe art. 6 § 1 din Convenție și „dreptele apărării în ansamblu”, susținând în esență că Curtea de Apel nu a dat motive adecvate pentru a explica de ce infracțiunile nu au fost calificate pentru o amnistia în temeiul legii. În susținerea sa, el a avut dreptul la o amnistia, deoarece singura modalitate de a fi privat de acest drept a fost prin aplicarea retrospectivă a Legii de Amnistie. Într-o hotărâre pronunțată la 21 septembrie 1999 și deținută la 21 decembrie 1999, Curtea de Cassie a respins recursul. „Se exclude de la domeniul de aplicare al prezentei acte: ... (10) Crimele minore de trafic rutier menționate la art. R. 256 alin. (2) din Codul autostrăzii, astfel cum au fost formulate la 18 mai 1995.” Această dispoziție a fost formulată după cum urmează în decretul din 23 noiembrie 1992, care a intrat în vigoare la 18 mai 1995: „O orice încălcare a articolelor enumerate mai jos ... dă naștere automată a punctelor, după cum urmează: 1. Șase puncte sunt deduse pentru infracțiuni relativ grave [delits] în conformitate cu următoarele articole: ... patru puncte sunt deduse pentru infracțiuni minore în conformitate cu următoarele articole: ... – ... depășesc limita de viteză cu 40 k.p.h. sau mai mult; 3. Trei puncte sunt deduse pentru infracțiuni minore în conformitate cu următoarele articole: ... Două puncte sunt deduse pentru infracțiuni minore în conformitate cu următoarele articole: ... Un punct se deduce pentru infracțiuni minore în conformitate cu următoarele articole: ... – Acest decret intră în vigoare la 1 decembrie 1992. II – (a) Numărul de puncte care trebuie deduse pentru infracțiuni dovedite ... (b) Numărul de puncte care trebuie deduse pentru infracțiunile comise înainte de 1 decembrie 1992, dar care nu se dovedește până la data respectivă, se calculează în conformitate cu dispozițiile prezentului decret. III. – Numărul de puncte atribuite fiecărui permis de conducere la 30 noiembrie 1992 se dublează la 1 decembrie 1992.”