ZAMULA and OTHERS v. UKRAINE

DECIZIE PARȚIONALĂ PRIVIND ADMINISIBILITATEA cererii nr. 10231/02 de către Vasiliy Ivanovich ZAMULA ȘI ALȚII împotriva Ucrainei Curții Europene a Drepturilor Omului (A doua secțiune), ședința la 20 mai 2003 în calitate de Camera compusă de J.-P. Costa Președinte Loucaides Bîrsan Jungwiert Butkevych dna Thomassen dna Mularoni, judecători și dna S. Dollé grefierul secțiunii Având în vedere cererea depusă la 19 iulie 2001, după ce a deliberat, hotărăște după cum urmează: FACTELE Reclamantul, dl Vasiliy Ivanovich Zamula, este un național ucrainean, care s-a născut la 12 ianuarie 1952 și este în prezent în Yevpatoria, Crimea. El și-a depus cererea în numele soției sale (Dl. Natalya Ivanovna Zamula), care a murit la 25 octombrie 2001, și în numele fiicei sale cele mai tinere (Ms. Maryna Zamula), născut în 1987. Faptele cazului, astfel cum a prezentat reclamantul, pot fi rezumate după cum urmează. La 31 iulie 1997, sergentul de poliție B.A.I. din Departamentul de Poliție din orașul Shostka, în timp ce sub influența alcoolului, a rănit fatal fiica mai mare a reclamantului, dna Iryna Yachmeneva (născut Zamula). Martie 1998 Curtea Regionala Sumy a condamnat B.A.I. la 14 ani de închisoare ca urmare a condamnării sale pentru uciderea fiicei reclamantei, a tentat uciderea altor persoane și abuzul de putere. De asemenea, a ordonat Departamentului de Poliție să plătească UAH 65.114.20 reclamantului și mama fiicei sale decedate, sora mai mică și fostul soț, dl. Aleksandr Yachmenev. La 7 aprilie 1998, Curtea Supremă a Ucrainei a susținut această decizie. Procedura de execuție a început la 19 mai 1998. La 15 mai 2000, Shostka City Execution Service a informat reclamantul că UAH 1.223.56 va fi plătit familiei, dar că nu a fost posibilă executarea integrală a deciziei. De asemenea, a informat reclamantul că datoria rămasă era de 63.805.64 UAH, din care urma să fie plătită reclamantului 19,405.64 și de 14.800 UAH pentru fiecare dintre celelalte victime. La 5 iulie 2001, procedurile de execuție au fost încheiate din cauza lipsei de fonduri a Departamentului de Poliție din orașul Shostka. La 9 iulie 2001, Departamentul Regional de Justiție Sumy a informat reclamantul deficitului de fonduri al Departamentului de Poliție. De asemenea, a informat reclamantul că ar putea reaplica pentru executarea hotărârii din 3 martie 1998 într-o perioadă de trei ani. La 2 noiembrie 2001, reclamantul a informat Curtea că el este tutore al dnei Ekaterina Yachmeneva, născut în 1995, copilul fiicei sale ucise, al cărei tată (dl Alexander Yachmenev) a fost abandonat de drepturile părinte. Reclamantul se plânge de acțiunile ilegale ale poliției care și-au rănit fiica în moarte. Se bazează pe art. 2 § 1 din Convenție. Se plânge, de asemenea, de faptul că autoritățile de stat nu pot să execute hotărârea din 3 martie 1998 într-un timp rezonabil și de durata necorespunzătoare a procedurii în cazul său. El se bazează în acest sens pe art. 13 din Convenție. În fond, el se plânge de asemenea de încălcarea articolului 6 § 1 din Convenție. 1. Reclamantul se plânge că hotărârea din 3 martie 1998 a Curții Regionale Sumy nu a fost executată într-un timp rezonabil. El se plânge, de asemenea, de durata necorespunzătoare a procedurii în cazul său. El se bazează pe articolele 6 § 1 și 13 din Convenție, care, în măsura în care este cazul, prevede, respectiv: „În determinarea drepturilor și obligațiilor sale civile ..., fiecare are dreptul la ... o audiere într-un timp rezonabil de [a] ... tribunal ...” „Toată persoana a căror drepturi și libertăți sunt încălcate în [] Convenția are un remediu eficace în fața unei autorități naționale, în ciuda faptului că încălcarea a fost comisă de persoane care acționează în calitate oficială.” Curtea consideră că, pe baza dosarului, nu poate determina admisibilitatea acestei plângeri și că, prin urmare, este necesar, în conformitate cu art. 54 alineatul (2) litera (b) din Regulamentul de procedură, să anunțe această parte a cererii guvernului contestat. 2. Reclamantul se plânge în continuare în temeiul articolului 2 § 1 din Convenția privind încălcarea dreptului fiicei sale la viață. art. 2 § 1 din Convenție prevede: „Dreptul vieții fiecărui om este protejat prin lege. Nimeni nu trebuie să fie privat de viață în mod intenționat, în afara executării unei condamnații a unei instanțe după condamnarea sa a unei infracțiuni pentru care această penalitate este prevăzută de lege.” Curtea constată că moartea tragică a fiicei reclamanților a fost cauzată de actul penal al unui oficial de stat. În astfel de cazuri, Curtea a susținut că statele sunt obligate în temeiul articolului 2 din Convenție să se asigure că ar trebui să existe o anchetă oficială eficace care să conducă la identificarea și pedeapsa celor responsabile, care nu este o obligație de rezultat, ci de mijloace. Curtea a rezumat natura acestei obligații în jurisprudența sa recentă (a se vedea Shanaghan v. Regatul Unit , nr. 37715/97 , §§ 90-92 , CEDH 2001 III , Hugh Jordan v. Regatul Unit , nr. 24746/94 , § 107-109, ECHR 2001 III , McShane v. Regatul Unit , nr. 43290/98 , §§ 96-98 , 28 mai 2002, nedeclarat și Avșar v. Turcia , nr. 25657/94 , §§ 394-395 , CEDH 2001 VII (extracts) . Având în vedere principiile stabilite în acest organism de jurisprudență, Curtea consideră că, în ceea ce privește faptele din cauză, astfel cum a fost depusă de reclamant, a fost efectuată o anchetă eficace privind uciderea fiicei reclamanților, constatând că autorul a fost arestat, judecat și condamnat. El a primit o sentință de închisoare grea. În plus, tribunalele au considerat vicarios de răspunderea Departamentului de Poliție pentru acțiunile ilegale ale ofițerului său și i-au ordonat să plătească reclamantului și familiei sale UAH 65.114.20 în compensare pentru daune morale și materiale. În aceste circumstanțe, Curtea concluzionează că plângerea în temeiul articolului 2 din Convenție este vădit nefondată în sensul articolului 35 § 3 din Convenție și trebuie respinsă în conformitate cu art. 35 § 4. Din aceste motive, Curtea decide în unanimitate să suspende examinarea plângerilor reclamantului în ceea ce privește neexecuția o hotărâre, durata necorespunzătoare a procedurii în cazul reclamantului și presupusa absență de căi de recurs interne eficace pentru aceste plângeri; declara inadmisibilă restul cererii. Președintele grefierului Dolle J.-P. Costa

SECOND SECTION

PARTIAL DECISION

AS TO THE ADMISSIBILITY OF

Application no. 10231/02

by Vasiliy Ivanovich ZAMULA AND OTHERS

against Ukraine

The European Court of Human Rights (Second Section), sitting on 20 May 2003 as a Chamber composed of

Mr

J.-P.

Costa

,

President

,

Mr

L.

Loucaides

,

Mr

C.

Bîrsan

,

Mr

K.

Jungwiert

,

Mr

V.

Butkevych

,

Mrs

W.

Thomassen

,

Mrs

A.

Mularoni,

judges

,

and Mrs S.

Dollé

,

Section Registrar

,

Having regard to the above application lodged on 19 July 2001,

Having deliberated, decides as follows:

THE FACTS

The applicant, Mr Vasiliy Ivanovich Zamula, is a Ukrainian national, who was born on 12 January 1952 and currently resides in Yevpatoria, the Crimea. He lodged his application with the Court on behalf of his wife (Mrs

Natalya Ivanovna Zamula), who died on 25 October 2001, and on behalf of his youngest daughter (Ms

Maryna Zamula), born in 1987.

The facts of the case, as submitted by the applicant, may be summarised as follows.

On 31 July 1997 police sergeant B.A.I. of the Shostka City Police Department, while under the influence of alcohol, fatally wounded the applicant’s eldest daughter, Mrs Iryna Yachmeneva (born Zamula). On 3

March 1998 the Sumy Regional Court sentenced B.A.I. to 14 years’ imprisonment following his conviction for the murder of the applicant’s daughter, attempted murder of other persons and abuse of power. It also ordered the Police Department to pay UAH 65,114.20 to the applicant and his deceased daughter’s mother, younger sister and former husband Mr

Aleksandr Yachmenev. On 7 April 1998 the Supreme Court of Ukraine upheld this decision.

The execution proceedings commenced on 19 May 1998.

On 15 May 2000 the Shostka City Execution Service informed the applicant that UAH 1,223.56 were to be paid to the family, but that it was not possible to execute the decision in full. It also informed the applicant that the outstanding debt was UAH 63,805.64, of which UAH 19,405.64 was to be paid to the applicant and UAH 14,800 to each of the other victims.

On 5 July 2001 the execution proceedings were terminated due to the Shostka City Police Department’s lack of funds.

On 9 July 2001 the Sumy Regional Department of Justice informed the applicant of the Police Department’s lack of funds. It also informed the applicant that he could reapply for execution of the judgment of 3

March 1998 within a three-year period.

On 2 November 2001 the applicant informed the Court that he was the guardian of Ms Ekaterina Yachmeneva, born in 1995, the child of his murdered daughter, whose father (Mr Alexander Yachmenev) had been divested of his parental rights.

COMPLAINTS

The applicant complains about the unlawful actions of the police officer who fatally wounded his daughter. He relies on Article 2 § 1 of the Convention. He also complains about the failure of the State authorities to execute the judgment of 3 March 1998 within a reasonable time and about the unreasonable length of the proceedings in his case. He relies in this connection on Article

13 of the Convention. In substance, he also complains of an infringement of Article 6 § 1 of the Convention.

THE LAW

“In the determination of his civil rights and obligations ..., everyone is entitled to a ... hearing within a reasonable time by [a] ... tribunal...”

“Everyone whose rights and freedoms as set forth in [the] Convention are violated shall have an effective remedy before a national authority notwithstanding that the violation has been committed by persons acting in an official capacity.”

The Court considers that it cannot, on the basis of the case-file, determine the admissibility of this complaint and that it is therefore necessary, in accordance with Rule 54 § 2 (b) of the Rules of Court, to give notice of this part of the application to the respondent Government.

“Everyone’s right to life shall be protected by law. No one shall be deprived of his life intentionally save in the execution of a sentence of a court following his conviction of a crime for which this penalty is provided by law.”

The Court notes that the tragic death of the applicants’ daughter was caused by the criminal act of a State official. In such cases, the Court has held that the States are required by Article 2 of the Convention to ensure that there should be some form of effective official investigation capable of leading to the identification and punishment of those responsible, which is not an obligation of result, but of means. The Court has summarised the nature of this obligation in its recent case-law (see

Shanaghan v. the United Kingdom

, no.

37715/97, §§ 90-92, ECHR 2001

‑

III;

Hugh Jordan v.

the

United Kingdom

, no. 24746/94, §§

107-109, ECHR 2001

‑

III;

McShane v.

the United Kingdom

, no.

43290/98, §§ 96-98, 28

May 2002, unreported and

Avșar v. Turkey

, no.

25657/94, §§ 394-395, ECHR 2001

‑

VII (extracts)).

Having regard to the principles established in that body of case-law, the Court considers that on the facts of the case, as submitted by the applicant, an effective investigation was carried out into the murder of the applicants’ daughter. It notes that the perpetrator was arrested, tried and convicted. He received a heavy prison sentence. Furthermore, the courts found the Police Department vicariously liable for the unlawful actions of its officer and ordered it to pay the applicant and his family UAH 65,114.20 in compensation for moral and material damage.

In these circumstances, the Court concludes that the complaint under Article 2 of the Convention is manifestly ill-founded within the meaning of Article 35 § 3 of the Convention and must be rejected in accordance with Article 35 § 4.

For these reasons, the Court unanimously

Decides

to

adjourn

the examination of the applicant’s complaints regarding the non-execution

of a judgment, the unreasonable length of the proceedings in the applicant’s case and the alleged absence of effective domestic remedies for those complaints;

Declares

inadmissible

the remainder of the application.

S.

Dollé

J.-P.

Costa

Registrar

President