CtEDO 22.05.2003 Auto

FIORELLO et AUTRES contre l'ITALIE

RESPONDENT
ITA
HOTĂRÂRE
22.05.2003
Pe scurt
Instanță
CtEDO
Concluzie
Partiellement irrecevable
RĂSFOIEȘTE: CtEDO · 2003
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro
Citează această cauză
FIORELLO et AUTRES contre l'ITALIE (CtEDO, 2003)
HUDOC · oficial

SECȚIUNEA I DECIZIE PARȚIALĂ PRIVIND RECEVABILITATEA cererii nr. 67794/01 prezentate de Calogero FIORELLO și alții împotriva Italiei Curtea Europeană a Drepturilor Omului (secțiunea I), care are loc la 22 mai 2003 într-o cameră compusă din domnii C.L. Rozakis președintele Bonello Vajić Levits Bototarova Zagrebelsky Steiner, judecători și grefier adjunct al secțiunii Nielsen, Având în vedere cererea sus-menționată depusă la 10 martie 2001, După ce a deliberat, face următoarea decizie FAPTA reclamanților, Calogero, Giuseppa și Rosario Fiorello sunt resortisanți italieni, născuți în 1945, 1930 și 1936 și rezidenți în Casteltermini. Ei sunt reprezentați în fața Curții de către domnul Pellitteri, avocat în Casteltermini. Faptele cauzei, astfel cum au fost expuse de către reclamanți, pot fi rezumate după cum urmează. Reclamanții erau coproprietari ai unui teren situat la Casteltermini. Printr-un decret din 4 decembrie 1990, administrația Casteltermini dispunea de o ocupație de urgență a terenului reclamanților pentru o perioadă de maximum cinci luni în vederea exproprierii sale pentru construirea unei autostrăzi. La 8 februarie 1991, administrația Casteltermini a avut ocupația materială a terenului și a început lucrările de construcție. Printr-un act notificat la 22 octombrie 1993 reclamanții au atribuit orașul Casteltermini în fața tribunalului din Agrigento. Reclamanții au susținut că ocuparea terenului lor era ilegală pe motiv că aceasta era prelungită dincolo de termenul permis, în timp ce lucrările de construcție a drumurilor se încheiau fără a fi efectuată exproprierea formală a terenului și plata unei despăgubiri. Referindu-se la jurisprudența Curții de Casație în materie de expropriere indirectă (ojazione acquisitiva) ) reclamanții considerau că, în urma încheierii activității publice, dreptul lor de proprietate fusese neutralizat și că, prin urmare, nu le era posibil să solicite restituirea terenului în cauză, ci numai prejudiciile care decurg din ocupația terenului. Reclamanții solicitau o sumă corespunzătoare valorii de piață a terenului și o sumă pentru non-jurisdicție a terenului. Punerea în aplicare a procedurii a început la 22 octombrie 1993. La 7 iulie 1994, a fost depusă o expertiză la grefare. Potrivit expertului, terenul expropriat era destinat unei utilizări agricole. Reclamanții trebuiau să se considere privați de teren la data de 8 ianuarie 1991. Valoarea de piață a terenului a fost de 59 400 000 lira italiană (ITL) și de 2 062 500 ITL. Prin Ordonanța din 20 aprilie 1998, tribunalul dispunea de o nouă expertiză pentru a recalcula suma care trebuie acordată în conformitate cu Legea nr. 662 din 1996 între timp intrată în vigoare. Procedura este încă în curs de desfășurare în primă instanță. Invocând art. 6 alin. (1) din Convenție, reclamanții se plâng de durata procedurii pe care au introdus-o instanței din Agrigento. Reclamanții se plâng că au fost privați de teren într-un mod incompatibil cu art. 1 din Protocolul nr. (1) În special, ei susțin că, la aproximativ zece ani după ce au ocupat terenul lor, ei nu au primit încă o despăgubire. Reclamanții se plâng în esență de lipsa de echitate a procedurii pe motiv că nu vor putea fi despăgubiți cu valoarea de piață a terenului în temeiul Legii nr. 662 din 1996, între timp intrată în vigoare. Reclamanții se plâng de durata procedurii pe care au introdus-o la tribunalul din Agrigento. Ei: la art. 6 alineatul (1) din convenție, care, în părțile sale relevante, se citește astfel Orice persoană are dreptul la audierea cauzei sale (...) într-un termen rezonabil, de către o instanță (...), care va decide (...) contestațiile privind drepturile și obligațiile sale cu caracter civil (...) Curtea trebuie mai întâi să stabilească dacă reclamanții au epuizat, în conformitate cu art. 35 alineatul (1) din convenție, căile de atac care le erau deschise în dreptul italian. Curtea ia notă de faptul că, în conformitate cu Legea nr. 89 din 24 martie 2001 (denumită în continuare "legea Pinto Curtea amintește că a constatat deja în mai multe decizii privind admisibilitatea (a se vedea, printre altele, cererile nr. 69789/01, Brusco c. Italia din 6 septembrie 2001, CEDH 2001-IX și nr 34969/97, Giacometti c. Italia din 8 noiembrie 2001, CEDO 2001-XII), că remediul introdus prin Legea Pinto este o acțiune pe care reclamanții trebuie să o încerce înainte ca Curtea să se pronunțe asupra admisibilității cererii și aceasta indiferent de data depunerii cererii în fața Curții. Întrucât nu dezamăgește nicio împrejurare de natură să decidă în mod diferit în cazul de față, Curtea consideră că această parte a cererii trebuie respinsă pentru neobosirea căilor de atac interne, în conformitate cu art. 35 alineatele (1) și (4) din convenție. Reclamanții se plâng că au fost privați de terenul lor într-un mod incompatibil cu art. 1 din Protocolul nr. 1, care este astfel formulat Orice persoană fizică sau juridică are dreptul la respectarea proprietăților sale. Nimeni nu poate fi privat de proprietatea sa decât din motive de interes public și în condițiile prevăzute de lege și de principiile generale ale dreptului internațional. Dispozițiile anterioare nu aduc atingere dreptului statelor de a pune în aplicare legile pe care le consideră necesare pentru a reglementa utilizarea bunurilor în conformitate cu interesul general sau pentru a asigura plata impozitelor sau a altor contribuții sau amenzi. În stadiul actual al dosarului, Curtea nu consideră că este în măsură să se pronunțe asupra admisibilității acestui litigiu și consideră necesar să comunice această parte a cererii guvernului pârât pentru observații scrise în conformitate cu art. 54 alineatul (2) litera (b) din Regulamentul său de procedură Reclamanții se plâng în esență de lipsa de echitate a procedurii, din cauza adoptării legii nr. 662 din 1996. Curtea a luat în considerare acest aspect sub aspectul articolului 6 alineatul (1) din Convenție, care prevede: Orice persoană are dreptul la audierea echitabilă a cauzei sale (...) de către o instanță (...), care va decide (...) contestațiile privind drepturile și obligațiile sale cu caracter civil (...) În stadiul actual al dosarului, Curtea nu consideră că este în măsură să se pronunțe asupra admisibilității acestui litigiu și consideră necesar să comunice această parte a cererii guvernului pârât pentru observații scrise în conformitate cu art. 54 alineatul (2) litera (b) din Regulamentul său de procedură. Prin aceste motive, Curtea, în unanimitate, amână examinarea reclamanților retrași la art. 1 din Protocolul nr. și art. 6 alin. (1) din Convenție în ceea ce privește lipsa de echitate a procedurii; Se pronunță cererea inadmisibilă pentru surplus. Søren Nielsen Christos Rozakis grefier adjunct Președinte

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
CtEDO 2004-09-23
0,98
FIORELLO et AUTRES c. ITALIE
PREMIÈRE SECTION DÉCISION FINALE SUR LA RECEVABILITÉ de la requête n o 67794/01 présentée par Calogero FIORELLO et autres contre l'Italie La Cour européenne des Droits de l'Homme (première section), siégeant le 23 septembre 2004 en une cham
CtEDO 2003-06-05
0,96
SCOZZARI et AUTRES contre l'ITALIE
PREMIÈRE SECTION DÉCISION PARTIELLE SUR LA RECEVABILITÉ de la requête n o 67790/01 présentée par Silvia Grazia SCOZZARI et autres contre l’Italie La Cour européenne des Droits de l’Homme (première section), siégeant le 5 juin 2003 en une ch
CtEDO 2003-04-10
0,95
BINOTTI contre l'ITALIE
PREMIÈRE SECTION DÉCISION PARTIELLE SUR LA RECEVABILITÉ de la requête n o 71603/01 présentée par Laura BINOTTI contre l’Italie La Cour européenne des Droits de l’Homme (première section), siégeant le 10 avril 2003 en une chambre composée de
CtEDO 2003-01-28
0,95
CHIRO et AUTRES contre l'ITALIE (II)
QUATRIÈME SECTION DÉCISION PARTIELLE SUR LA RECEVABILITÉ de la requête n o 65137/01 présentée par Maria Luisa CHIRÒ et autres contre l’Italie (II) La Cour européenne des Droits de l’Homme (quatrième section), siégeant le 28 janvier 2003 en
CtEDO 2003-01-28
0,95
CHIRO et AUTRES contre l'ITALIE
QUATRIÈME SECTION DÉCISION PARTIELLE SUR LA RECEVABILITÉ de la requête n o 63620/00 présentée par Maria Luisa CHIRÒ et autres contre l’Italie (I) La Cour européenne des Droits de l’Homme (quatrième section), siégeant le 28 janvier 2003 en u
Sursă