CtEDO 27.05.2003 Auto

CASE OF RUSNAKOVA v. SLOVAKIA

RESPONDENT
SVK
HOTĂRÂRE
27.05.2003
Pe scurt
Instanță
CtEDO
Concluzie
Struck out of the list (friendly settlement)
RĂSFOIEȘTE: CtEDO · 2003
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro
Citează această cauză
CASE OF RUSNAKOVA v. SLOVAKIA (CtEDO, 2003)
HUDOC · oficial

CAUZUL CU RUSNÁKOVÁ v. SLOVAKIA (Declarația nr. 63999/00) JUGGUL (Resoluție franceză) STRASBOURG 27 mai 2003 Această hotărâre este finală, dar poate fi supusă revizuirii editoriale. În cazul Rusnáková v. Slovakia, Curtea Europeană a Drepturilor Omului (A patra secțiune), ședința în calitate de camera compusă de: Sir Nicolas Bratza Președintele Pellonpäää dna Strážnická Maruste Pavlovschi Garlicki Borrego Borrego, judecători și grefierul secțiunii O’Boyle, deliberat în privat la 6 mai 2003, pronunță următoarea hotărâre, care a fost adoptată la data respectivă: PROCEDURĂ Cazul a apărut într-o cerere (nr. 63999/00) împotriva Republicii Slovace depusă la Curte în temeiul articolului 34 din Convenția pentru protecția drepturilor omului și a libertăților fundamentale („Convenția”) de către un național slovac, dna Renáta Rusnáková („reclamantul”), la 26 noiembrie 2000. Guvernul Republicii Slovace („Guvernul”) a fost reprezentat de dl P. Vršanský, agentul lor. La 18 iunie 2002, a patra secțiune a hotărât să comunice cererea către Guvern. În conformitate cu dispozițiile art. 29 § 3 din Convenție, aceasta a hotărât să examineze meritele cererii în același timp cu admisibilitatea sa. La 14 și 18 februarie 2003, Guvernul și, respectiv, reclamantul au prezentat declarații oficiale care acceptă o soluționare prietenoasă a cazului. FACTELE La 24 februarie 1999, reclamantul a susținut în fața Curții de district Prešov că întreținerea pe care fostul său soț a fost ordonat anterior să le plătească în ceea ce privește cei doi copii minori. Prima audiere în acest caz a fost programată pentru 24 mai 2000. La 1 iunie 2000, Curtea Constituțională a constatat că Curtea de district Prešov a încălcat dreptul constituțional al reclamantului de a-și examina cazul fără întârziere nejustificată. În concluzia sa, Curtea Constituțională a considerat, în special, că ceea ce este în joc pentru reclamant a solicitat diligență specială și că Curtea de District a rămas inactiv timp de aproximativ 15 luni. Curtea Constituțională a considerat irelevant faptul că întârzierea este datorită încărcării grele a judecătorilor. La 8 noiembrie 2000, Curtea de district Prešov a crescut întreținerea datorată de fostul soț al reclamantului cu efect retroactiv. Reclamantul a apelat și a susținut că majorarea acordată ar trebui să fie mai mare. 10. La 31 mai 2001, Curtea Regională Prešov a pronunțat o hotărâre prin care a sporit sumele pe care fostul soț al reclamantului le-a plătit. Hotărârea Curții Regionale a fost transmisă reclamantului la 25 iulie 2001. 6 § 1 din Convenție, care se citește după cum urmează: „În determinarea drepturilor și obligațiilor sale civile ..., toată lumea are dreptul la o audiere corectă ... de [a] ... tribunal ...” Admisibilitate 12. Curtea remarcă că această plângere nu este vădit nefondată în sensul articolului 35 § 3 din Convenție și constată, de asemenea, că nu este inadmisibilă din alte motive. Prin urmare, Curtea declară această plângere admisibilă. Soluția a ajuns la 13. La 14 februarie 2003, Curtea a primit următoarea declarație semnată de Agentul Guvernului: „Declar că, în vederea asigurării unei soluții prietenoase a cazului menționat mai sus, Guvernul Republicii Slovace oferă să plătească 30.000 (treizeci de mii) de coruna slovacă doamnei Renáta Rusnáková. Această sumă trebuie să acopere orice prejudiciu material și moral, precum și costuri, și va fi plătită în termen de trei luni de la data eliberării hotărârii de către Curte în conformitate cu art. 39 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului. Această plată va constitui rezoluția finală a cazului. Această declarație nu implică nicio recunoaștere de către Guvern a unei încălcări a Convenției Europene a Drepturilor Omului în acest caz. Guvernul se angajează, în continuare, să nu solicite ca cazul să fie trimis la Marea Camera în temeiul articolului 43 § 1 din Convenție.” 14. La 18 februarie 2003, Curtea a primit următoarea declarație semnată de reclamant: „Not că Guvernul Republicii Slovace sunt dispuși să-mi plătească suma de 30.000 de coroane slovace care acoperă prejudiciile materiale și morale și costurile, în vederea asigurării unei soluționari prietenoase a cazului menționat mai sus, pe lângă Curtea Europeană a Drepturilor Omului. Accept propunerea și renunță la orice nouă afirmații împotriva Republicii Slovace în ceea ce privește faptele acestei cereri. Declar că acest lucru constituie o soluționare finală a cazului. Această declarație este făcută în contextul unei soluții prietenoase pe care guvernul și cu mine am ajuns. În plus, mă asum să nu solicit ca cazul să fie înaintat Marei Camere în temeiul articolului 43 § 1 din Convenție după eliberarea hotărârii Curții.” 15. Curtea ia notă de acordul achiziționat între părți. Este convins că soluționarea se bazează pe respectarea drepturilor omului, astfel cum este definită în Convenția sau în Protocolele sale (art. 37 § 1 în amendă) 16 din Convenția și art. 62 §§ 3 și 4 din Regulamentul Curții). În consecință, cazul ar trebui să fie eliminat din listă. Pentru aceste motive, TRIBUNALUL declară admisibilă cererea; hotărăște să scoată cazul din listă; ia act de angajamentul părților de a nu solicita o recerere a cazului în fața Marei Camere. Adoptat în limba engleză și notificat în scris la 27 mai 2003, în conformitate cu articolele 2 și 3 din Regulamentul Curții.

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
Sursă