CtEDO 14.04.2009 Auto

CASE OF RUSNAKOVA v. SLOVAKIA

RESPONDENT
SVK
HOTĂRÂRE
14.04.2009
Pe scurt
Instanță
CtEDO
Concluzie
Violation of Article 6 - Right to a fair trial
RĂSFOIEȘTE: CtEDO · 2009
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro
Citează această cauză
CASE OF RUSNAKOVA v. SLOVAKIA (CtEDO, 2009)
HUDOC · oficial

CAUZA DE CAUZĂ DE SECȚIUNE A RUXÁKOVÁ v. SLOVAKIA (Declarația nr. 51071/06) JUDGMENT STRASBOURG 14 aprilie 2009 FINAL 14/07/2009 Această hotărâre poate fi supusă revizuirii editoriale. În cazul Rusňáková v. Slovakia, Curtea Europeană a Drepturilor Omului (A patra secțiune), ședința în calitate de Camera compusă din: Nicolas Bratza, președinte, Giovanni Bonello, David Thór Björgvinsson, Ján Šikuta, Päivi Hirvelä, Ledi Bianku, Nebojša Vučinić, judecători și Lawrence Early, grefierul secțiunii care a deliberat în privat la 24 martie 2009, pronunță următoarea hotărâre, care a fost adoptată la data respectivă: PROCEDURĂ Cazul a apărut într-o cerere (nr. 51071/06) împotriva Republicii Slovace depusă la Curte în temeiul articolului 34 din Convenția pentru protecția drepturilor omului și a libertăților fundamentale („Convenția”) de către un național slovac, dna Irena Rusňáková („reclamantul”), la 15 decembrie 2006. Reclamantul a fost reprezentat de doamna E. Hencovská, avocată practicată în Košice. Guvernul slovac (“Guvernul”) a fost reprezentat de co-agentul lor, dna M. Bálintová. La 7 februarie 2008, președintele Secțiunii a patra a hotărât să anunțe cererea Guvernului. De asemenea, s-a decis să se pronunțe asupra admisibilității și a meritelor cererii în același timp (art. 29 § 3). FACTELE Reclamantul s-a născut în 1925 și trăiește în Košice. Faptele cazului, astfel cum au fost prezentate de părți, pot fi rezumate după cum urmează. La 17 mai 1996, reclamantul a depus o acțiune la Curtea de District Košice – okolie. A solicitat dizolvarea unei proprietăți comune a bunurilor imobiliare. La 18 august 2004, Curtea Constituțională a constatat că Curtea de District Košice – okolie a încălcat dreptul reclamantului în temeiul articolului 48 § 2 din Constituție la o audiere fără întârziere nejustificată. Cazul nu a fost complex. Reclamantul a contribuit la durata procedurii în sensul că a contestat judecătorii și un expert. Curtea de district este responsabilă pentru întârzieri de 53 de luni. Curtea Constituțională a acordat reclamantului 40.000 SKK (echivalentul de aproximativ 1.000 de euro în acel moment) ca o justă satisfacție în ceea ce privește prejudiciile morale. De asemenea, a ordonat Curtea de District să evite orice întârziere suplimentară în cadrul procedurii și să ramburseze costurile juridice ale reclamantului. La 29 septembrie 2004, Curtea de District a emis o măsură intermediară. La 15 octombrie 2004, reclamantul a apelat. 10. La 22 noiembrie 2004, Curtea de District a întrerupt procedura de recurs privind măsura interimar, deoarece reclamantul nu a plătit taxele de judecată. 11. La 29 iulie 2005, Curtea de District a dizolvat proprietatea comună a proprietății în cauză. La 14 octombrie 2005, reclamantul a apelat. În decembrie 2005, Curtea de District a pronunțat o hotărâre care corectează o greșeală în hotărârea sa. 12. La 26 septembrie 2005, reclamantul a numit un nou reprezentant juridic. 13. La 26 mai 2006, reclamantul a depus o depunere la Curtea de District care a solicitat o măsură interimar. La 17 iulie 2006, reclamantul a retras depunerea sa. 14. La 28 noiembrie 2006, Curtea de District a transferat dosarul Curții de Apel. 15. La 4 aprilie 2007, Curtea de Apel a returnat dosarul Curții de District cu privire la cererea reclamantului de scutire a obligației de plată a taxelor judiciare. 16. La 15 aprilie 2007, reclamantul a contestat judecătorul. 17. La 20 septembrie 2007, Curtea de District a transferat dosarul Curții de Apel. 18. La 26 mai 2008, Curtea de Apel a menținut hotărârea de primă instanță din 29 iulie 2005. Reclamantul s-a plâns că durata procedurii era incompatibilă cu cerința de „temps rezonabil” prevăzută la art. 6 § 1 din Convenție, care în partea sa relevantă se menționează după cum urmează: „În determinarea drepturilor și obligațiilor sale civile ..., toată lumea are dreptul la o ... audiție într-un timp rezonabil de [a] ... tribunal...” Admisibilitatea 20. Guvernul a susținut că reclamantul nu mai poate pretinde că este o victimă, în sensul articolului 34 din Convenție, a unei încălcarea dreptului ei la o audiere într-un termen rezonabil în ceea ce privește perioada care a fost deja examinată de Curtea Constituțională. Curtea Constituțională a furnizat reclamantului o reparație preventivă și compensatorie, pe care Guvernul a considerat-o adecvată și suficientă. 21. Guvernul a susținut, de asemenea, că reclamantul nu a depus o nouă plângere în temeiul articolului 127 din Constituție cu privire la durata procedurii după decizia Curții Constituționale. 22. Reclamantul nu este de acord. 23. Curtea constată că, la 18 august 2004, Curtea Constituțională a atribuit reclamantului echivalentul de 1000 EUR în ceea ce privește prejudiciile morale. Această sumă este disproporționată la ceea ce Curtea a atribuit în general în cazuri similare (a se vedea Scordino v. Italia (nr. 1) [GC], nr. 36813/97, §§ 178-213, CEDH 2006-... și Cocchiarella v. Italia [GC], nr. 64886/01, §§§§§ 69-98, CEDO 2006-...). În plus, îndreptarea Curții Constituționale către Curtea de District de a accelera procedura nu pare a avea nici un efect. Reclamarea obținută de reclamant la nivel intern a fost, prin urmare, insuficientă (a se vedea Scordino (nr. 1), citat mai sus, §§ 214-5). Reclamantul poate, în consecință, să revendice că este o „victima”. 24. Având în vedere concluzia de mai sus, Curtea constată că reclamantul nu a fost obligat, în sensul articolului 35 § 1 din Convenție, să recurgă din nou la soluția în temeiul articolului 127 din Constituție (a se vedea Becová c. Slovacia (dec.), nr. 23788/06, 18 septembrie 2007) în ceea ce privește plângerea ei privind durata continuă a procedurii în fața Curții de District. 25. Procedura a început la 17 mai 1996 și s-a încheiat la 26 mai 2008. Astfel, au durat 12 ani și 12 zile pentru două nivele de competență. 26. Cu toate acestea, Curtea trebuie să ia în considerare faptul că plângerea constituțională a reclamantului a fost adresată doar la procedura dinaintea instanței de primă instanță. Curtea constată că procedura generală dinaintea instanței de primă instanță a durat în total peste 10 ani. Aceste fapte trebuie luate în considerare atunci când se stabilesc fondurile cererii și, dacă este cazul, cererile reclamantului pentru o justă satisfacție echitabilă în temeiul articolului 41 din Convenție (a se vedea, de exemplu, Solárová și alții c. Slovacia , nr. 77690/01, § 42, 5 decembrie 2006 și Judt c. Slovacia , nr. 70985/01, § 61, 9 octombrie 2007, cu mai multe referințe). 27. Curtea remarcă că cererea nu este, vădit nefondată în sensul articolului 35 § 3 din Convenție, subliniază, de asemenea, că nu este inadmisibilă din alte motive. Prin urmare, este necesar să fie declarată admisibilă. Guvernul, în legătură cu hotărârea Curții Constituționale, a admis că plângerea nu a fost nefondată. Cu toate acestea, nu au avut loc în continuare întârzieri ale procedurii imputabile statului în perioada de după decizia Curții Constituționale. Reclamantul a contribuit la durata procedurii în ceea ce privește schimbarea reprezentanților legali, retragerea cererii de măsuri intermediare, completarea depunerii și contestarea judecătorului. 30. Curtea reiterează că raționalitatea duratei procedurii trebuie evaluată în funcție de circumstanțele cauzei și în ceea ce privește următoarele criterii: complexitatea cauzei, comportamentul reclamantului și autoritățile relevante și ceea ce a fost în joc pentru reclamant în litigiu (a se vedea, printre multe alte autorități, Frydlender c. Franța [GC], nr. 30979/96, § 43, CEDH 2000-VII). 31. Curtea a constatat frecvent încălcări ale articolului 6 § 1 din Convenție în cazurile care pun la dispoziție chestiuni similare cu cele din acest caz (a se vedea Frydlender , citat mai sus). 32. După examinarea tuturor materialelor care i-au fost prezentate, Curtea nu constată niciun fapt sau argument capabil de a-l convinge să ajungă la o concluzie diferită în acest caz. Având în vedere jurisprudența sa privind acest subiect, Curtea este de acord cu Curtea Constituțională că durata procedurii până la data hotărârii Curții Constituționale a fost excesivă și nu a îndeplinit cerința de „temp rezonabil”. 33. Curtea remarcă că, după eliberarea hotărârii Curții Constituționale, procedura în fața Curții de District a durat mai mult de trei ani până la transferul cazului la Curtea de Apel, la 20 septembrie 2007, pentru o decizie privind fondul. Curtea constată că durata procedurii de mai sus este excesivă, în ciuda faptului că reclamantul prin conduita sa a contribuit într-o anumită măsură la durata procedurii. 34. După examinarea tuturor materialelor care i-au fost prezentate și având în vedere jurisprudența sa pe această temă, Curtea consideră că, în cazul instantaneu, durata generală a procedurii a fost excesivă și nu a îndeplinit cerința de „tempă rațională”. 35. Prin urmare, s-a încălcat art. 6 § II. APLICAREA ARTICOLULUIUI 41 DE CONVENȚIE 36. art. 41 din Convenție prevede: „Dacă Curtea constată că a existat o încălcare a Convenției sau a Protocolelor sale și dacă dreptul intern al Înaltei Parte contractanți în cauză permite numai reparații parțiale, Curtea permite, dacă este necesar, să ofere satisfacție echitabilă părții vătămate.” Daune 37. Reclamantul a solicitat 10.000 euro (EUR) în ceea ce privește prejudiciile morale. 38. Guvernul a susținut că afirmația a fost exagerată. 39. Curtea consideră că reclamantul trebuie să fi suferit prejudiciu moral. Hotărârea pe o bază echitabilă și având în vedere faptul că reclamantul a obținut o compensație parțială la nivel intern, aceasta îi acordă 4,600 EUR sub acest cap. 40. Reclamantul a solicitat 2,264 EUR pentru costurile și cheltuielile suportate în fața instanțelor naționale. De asemenea, a solicitat 1,174 EUR pentru costurile și cheltuielile suportate în fața Curții. Suma a inclus costuri de reprezentare juridică (949), cheltuielile poștale (6 EUR) și costurile de traducere (219) EUR 41. Guvernul a susținut că costurile și cheltuielile referitoare la reprezentarea juridică în cadrul procedurii interne nu au fost suportate pentru a preveni sau a obține reparații pentru încălcările presupuse. În ceea ce privește costurile reclamantului de reprezentare juridică în fața Curții, Guvernul a declarat că reclamația a fost exagerată. Ei nu au contestat reclamația pentru traducere și costuri poștale. 42. Potrivit jurisprudenței Curții, un reclamant are dreptul la rambursarea costurilor și cheltuielilor numai în măsura în care s-a demonstrat că acestea au fost suportate de fapt și neapărat și au fost rezonabile în ceea ce privește cuantitatea. În cazul în cauză, având în vedere informațiile în posesia sa și criteriile de mai sus, Curtea respinge cererea de costuri și cheltuieli în cadrul procedurii interne și acordă suma de 1,174 EUR pentru procedura în fața Curții. Curtea consideră că dobânzile implicite ar trebui să se bazeze pe rata de creditare marginală a Băncii Centrale Europene, la care ar trebui adăugate trei puncte procentuale. Pentru aceste motive, TRIBUNALUL declară admisibilă cererea; susține că a existat o încălcare a articolului 6 § 1 din convenție; că Statul pârât trebuie să plătească reclamantului, în termen de trei luni de la data în care hotărârea devine finală în conformitate cu art. 2 din Convenție, 4 600 EUR (4 mii șase sute de euro), plus orice impozit care poate fi taxabil, în ceea ce privește prejudiciile morale și 1.174 EUR (1 mie sute șaptezeci și patru de euro) în ceea ce privește costurile și cheltuielile, plus orice impozit care poate fi taxabil reclamantului; (b) că de la expirarea celor trei luni menționate mai sus până la decontarea dobânzilor simple se plătesc pe sumele de mai sus la o rată egală cu rata marginală de creditare a Băncii Centrale Europene în timpul perioadei de incumprire plus trei puncte procentuale; respinge restul cererii reclamantului pentru o justă satisfacție. Adoptat în limba engleză și notificat în scris la 14 aprilie 2009, în conformitate cu art. 77 §§ 2 și 3 din Regulamentul Curții. Președintele grefierului Lawrence Early Nicolas Bratza

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
Sursă