CtEDO 27.05.2003 Auto

SANTINELLI et AUTRES contre l'ITALIE

RESPONDENT
ITA
HOTĂRÂRE
27.05.2003
Pe scurt
Instanță
CtEDO
Concluzie
Partiellement irrecevable
RĂSFOIEȘTE: CtEDO · 2003
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro
Citează această cauză
SANTINELLI et AUTRES contre l'ITALIE (CtEDO, 2003)
HUDOC · oficial

SECȚIUNEA I DECIZIE PARȚIALĂ PRIVIND RECEVABILITATEA cererii nr. 65141/01 prezentate de Anna Maria SANTINELLI și de alții împotriva Italiei Curtea Europeană a Drepturilor Omului (secțiunea I), care are loc la 27 mai 2003 într-o cameră compusă din domnii C.L. Rozakis președintele Lorenzen Mes Tulkens Vajić dnii Levits Kovler Zagrebelsky, judecători și dnii S. Nielsen grefier adjunct al secțiunii Având în vedere cererea sus-menționată depusă la 29 mai 2000, după ce a deliberat, pronunță următoarea decizie în fața reclamanților, Anna Maria Santinelli și Stefano Santinelli și Olga Patrizi, sunt cetățeni italieni născuți în 1944, 1950 și 1919 și rezidenți în Città di Castello. Ei sunt reprezentați în fața Curții de către domnul G. Letizia, avocat la Roma. Faptele cauzei, astfel cum au fost expuse de reclamanți, pot fi rezumate după cum urmează. Reclamanții au deținut mai multe terenuri situate în Città di Castello. În 1981, municipalitatea Città di Castello, în executarea planului detaliat de urbanism (pian partizaneggiato) ), a efectuat ocupația materială a terenurilor reclamanților, și anume parcelele 1308, 1309, 917, 1017, 904, 131, 116, 148, 370, 371, 916 foi 131 (aproximativ 30 000 de metri pătrați) pentru construcția de lucrări publice. Printr-un act notificat la 16 martie 1988, reclamanții au atribuit orașul Città di Castello în fața tribunalului civil din Perugia. Ei susțineau că ocupația terenului lor era ilegală pe motiv că nu era autorizată și că administrația nu a procedat niciodată la expropriere. Cu referire la jurisprudența Curții de Casație în materie de expropriere indirectă (ocuparea achiziționatătiva) ) reclamanții considerau că, în urma finalizării lucrărilor publice, dreptul lor de proprietate fusese neutralizat și că, prin urmare, nu le era posibil să solicite restituirea terenului în cauză, ci numai daunele-interese. Ei solicitau o sumă corespunzătoare valorii de piață a terenului. Procedura este încă în curs de desfășurare în fața Tribunalului de apel. GRIEFS Invocând art. 6 alineatul (1) din convenție, reclamanții se plâng de durata procedurii. Reclamanții se plâng că au fost privați de terenul lor într-un mod incompatibil cu art. 1 din Protocolul nr. (1) În special, ei susțin că, la aproximativ douăzeci și doi de ani după ce au ocupat terenul lor, ei nu au primit încă decăderea. Reclamanții se plâng, în esență, de lipsa de echitate a procedurii pe motiv că nu vor putea fi despăgubiți cu valoarea de piață a terenului în temeiul Legii nr. 662 din 1996, între timp intrată în vigoare. Reclamanții se plâng de durata procedurii pe care au introdus-o în fața instanței și în fața tribunalului din Perugia. Orice persoană are dreptul la audierea cauzei sale (...) într-un termen rezonabil, de către o instanță (...), care va decide (...) contestațiile privind drepturile și obligațiile sale cu caracter civil (...) Curtea trebuie mai întâi să stabilească dacă reclamanții au epuizat, în conformitate cu art. 35 alineatul (1) din convenție, căile de atac care le erau deschise în dreptul italian. Curtea ia notă de faptul că, în conformitate cu Legea nr. 89 din 24 martie 2001 (denumită în continuare "legea Pinto Curtea amintește că a constatat deja în mai multe decizii privind admisibilitatea (a se vedea, printre altele, cererile nr. 36813/97 Spordino c. Italia 27 martie 2003; n 69789/01, Brusco c. Italia din 6 septembrie 2001, CEDH 2001-IX și n 34969/97, Giacometti c. Italia din 8 noiembrie 2001, CEDO 2001-XII), că remediul introdus prin Legea Pinto este o acțiune pe care reclamanții trebuie să o încerce în fața instanței judecătorești competente înainte ca Curtea să se pronunțe cu privire la admisibilitatea cererii și aceasta indiferent de data la care a fost introdusă cererea în fața Curții. Întrucât nu dezamăgește nicio împrejurare de natură să decidă în mod diferit în cazul de față, Curtea consideră că această parte a cererii trebuie respinsă pentru neobosirea căilor de atac interne, în conformitate cu art. 35 alineatele (1) și (4) din convenție. Reclamanții se plâng că au fost privați de terenul lor într-un mod incompatibil cu art. 1 din Protocolul nr. 1, care este astfel formulat Orice persoană fizică sau juridică are dreptul la respectarea proprietăților sale. Nimeni nu poate fi privat de proprietatea sa decât din motive de interes public și în condițiile prevăzute de lege și de principiile generale ale dreptului internațional. Dispozițiile anterioare nu aduc atingere dreptului statelor de a pune în aplicare legile pe care le consideră necesare pentru a reglementa utilizarea bunurilor în conformitate cu interesul general sau pentru a asigura plata impozitelor sau a altor contribuții sau amenzi. În stadiul actual al dosarului, Curtea nu consideră că este în măsură să se pronunțe asupra admisibilității acestui litigiu și consideră necesar să comunice această parte a cererii guvernului pârât pentru observații scrise în conformitate cu art. 54 alineatul (2) litera (b) din Regulamentul său de procedură. Reclamanții se plâng în esență de lipsa de echitate a procedurii, din cauza adoptării legii nr. 662 din 1996. Curtea a luat în considerare acest aspect sub aspectul articolului 6 alineatul (1) din Convenție, care prevede: Orice persoană are dreptul la audierea echitabilă a cauzei sale (...) de către o instanță (...), care va decide (...) contestațiile privind drepturile și obligațiile sale cu caracter civil (...) În stadiul actual al dosarului, Curtea nu consideră că este în măsură să se pronunțe asupra admisibilității acestui litigiu și consideră necesar să comunice această parte a cererii guvernului pârât pentru observații scrise în conformitate cu art. 54 alineatul (2) litera (b) din Regulamentul său de procedură. Prin aceste motive, Curtea, în unanimitate, amână examinarea reclamanților retrași la art. 1 din Protocolul nr. și art. 6 alin. (1) din Convenție în ceea ce privește lipsa de echitate a procedurii; Se pronunță cererea inadmisibilă pentru surplus. Søren nielsen Christos Rozakis grefier adjunct Președinte

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
CtEDO 2004-09-23
0,98
SANTINELLI et AUTRES c. ITALIE
PREMIÈRE SECTION DÉCISION FINALE SUR LA RECEVABILITÉ de la requête n o 65141/01 présentée par Anna Maria SANTINELLI et autres contre l'Italie La Cour européenne des Droits de l'Homme (première section), siégeant le 23 septembre 2004 en une
CtEDO 2005-03-24
0,95
GIANNI ET AUTRES c. ITALIE
PREMIÈRE SECTION DÉCISION PARTIELLE SUR LA RECEVABILITÉ de la requête n o 35941/03 présentée par Pietro GIANNI et 8 autres contre l'Italie La Cour européenne des Droits de l'Homme (première section), siégeant le 24 mars 2005 en une chambre
CtEDO 2003-05-22
0,95
FIORELLO et AUTRES contre l'ITALIE
PREMIÈRE SECTION DÉCISION PARTIELLE SUR LA RECEVABILITÉ de la requête n o 67794/01 présentée par Calogero FIORELLO et autres contre l’Italie La Cour européenne des Droits de l’Homme (première section), siégeant le 22 mai 2003 en une chambre
CtEDO 2011-05-17
0,95
AFFAIRE SANTINELLI ET AUTRES c. ITALIE
M. N. Lettieri. 3. Les requérants alléguaient une atteinte injustifiée à leur droit au respect de leurs biens. 4. Par une décision du 23 septembre 2004, la Cour a déclaré la requête recevable. 5. Tant les requérants que le Gouvernement ont
CtEDO 2003-06-05
0,95
SCOZZARI et AUTRES contre l'ITALIE
PREMIÈRE SECTION DÉCISION PARTIELLE SUR LA RECEVABILITÉ de la requête n o 67790/01 présentée par Silvia Grazia SCOZZARI et autres contre l’Italie La Cour européenne des Droits de l’Homme (première section), siégeant le 5 juin 2003 en une ch
Sursă