CtEDO 27.05.2003 Auto

ZEROUALI contre la FRANCE

RESPONDENT
FRA
HOTĂRÂRE
27.05.2003
Pe scurt
Instanță
CtEDO
Concluzie
Radiation du rôle
RĂSFOIEȘTE: CtEDO · 2003
DESCARCĂ: PDF · DOCX
Citează această cauză
ZEROUALI contre la FRANCE (CtEDO, 2003)
HUDOC · oficial

SECȚIUNEA A DOUA DECIZIE Cerere nr. 58635/00 prezentată de Mohamed ZEROUALI împotriva Franței Curtea Europeană a Drepturilor Omului (secțiunea a doua), care are loc la 27 mai 2003 într-o cameră compusă din domnii A.B. Baka președinte J.-P. Costa Loucaides Bîrsan Jungwiert Ugrekhelidze Mularoni, judecători și M Dolle, graffière de secțiune, având în vedere cererea formulată anterior la 21 martie 2000, Având în vedere decizia Curții din 2 iulie 2002, de a comunica cererea guvernului pârât în conformitate cu art. 54 alineatul (3) litera (b) din regulament, având în vedere observațiile guvernului pârât, primite în modul la 8 noiembrie 2002, Având în vedere scrisoarea grefei din 14 noiembrie 2002 prin care se transmite reclamantului observațiile guvernului pârât și invitația acestuia de a răspunde la aceasta, precum și scrisorile modulului din 3 februarie și 6 martie 2003 prin care se reiterează această invitație și se atrage atenția reclamantului asupra posibilităților de eliminare a rolului, prin aplicarea articolului 37 alineatul (1) litera (a) din convenție, în cazul în care nu se răspunde, După ce a deliberat, face următoarea decizie ÎN FAVOAREA reclamantului, Mohamed Zerouali, este un resortisant marocan, născut în 1942, și are reședința în Arras. Guvernul francez este reprezentat de agentul său, Ronny Abraham, directorul afacerilor juridice la Ministerul Afacerilor Externe. Faptele cauzei, astfel cum au fost expuse de către părți, pot fi rezumate după cum urmează. Reclamantul este tatăl unui copil născut în Franța la 20 iulie 1991. Prin hotărârea din 31 ianuarie 1996, tribunalul din Seine Saint-Denis l-a condamnat pe reclamant la o pedeapsă de 12 ani de reținere penală pentru violență care a dus la moartea fără intenția de a o da, victima fiind mama copilului reclamantului. Această pedeapsă nu a fost însoțită de o interdicție a teritoriului. De la 12 martie 1993, reclamantul și - a încheiat sentința într - un centru de detenție. În primii ani ai privării de libertate a reclamantului, copilul a fost preluat de unchiul și mătușa sa, care au întâmpinat dificultăți în a face față acestei sarcini, iar copilul a fost încredințat unui organism de plasament familial printr-o ordonanță a președintelui Tribunalului pentru copii al lui Bobigny din 12 mai 1995. Copilului i s-a prezentat în mod constant, aparent, o dată la două luni reclamantului, la centrul de detenție. În ultima perioadă a privării sale de libertate, reclamantul sesizează judecătorul cu privire la aplicarea mai multor cereri de permisiune de a ieși, în scopul de a se întâlni cu fiica sa și de a stabili în mod concret legăturile tată-copil. Judecătorul ar fi respins aceste cereri pe motiv că reclamantul a fost Reclamantul a fost extins la 26 septembrie 2000. La 31 octombrie 2000, Prefectura Pas-de-Calais la Deciziile de autorizare a ieșirii sunt luate de judecătorul de aplicare a pedepselor, la propunerea sau după avizul șefului instituției și, cu excepția cazurilor de urgență, în cadrul comisiei de aplicare a pedepselor (articolele Õ și D. 119 din Codul de procedură penală). O astfel de permisiune permite condamnatului în cauză să se abțină de la o instituție penitenciară pentru o perioadă de timp determinată care se aplică pe durata pedepsei în curs de executare. Scopul acesteia este de a pregăti reintegrarea profesională sau socială a condamnatului, de a-și menține legăturile familiale sau de a-i permite să îndeplinească o obligație care impune prezența sa (art. 723-3 din Codul de procedură penală). Primul paragraf al articolului D. 145 din Codul de procedură penală prevede în special următoarele: Se pot acorda permisiuni pentru o perioadă maximă de trei zile pentru menținerea legăturilor familiale sau pentru pregătirea reintegrării sociale, pentru condamnații care și-au executat jumătate din pedeapsă și care nu mai au de suportat decât o perioadă de detenție mai mică de trei ani. La articolul D. 147 din Codul de procedură penală adaugă că condamnații întemnițați în centrele de detenție pot beneficia de o astfel de permisiune de ieșire în momentul în care au executat o treime din pedeapsa lor. GRIEF Invochant la art. 8 din Convenție, reclamantul denunță o încălcare El se plânge în această privință că, deși a executat jumătate din pedeapsa sa privată de libertate, cererile de permisiune de a ieși pe cauțiune pentru a se întâlni cu fiica sa minoră și pentru a stabili în mod concret legăturile tată-copil au fost respinse sistematic de către instanța de aplicare a pedepselor pe singurul motiv că el a fost expulsabil ÎN DREPT, Curtea constată că scrisorile adresate reclamantului la 14 noiembrie 2002, 3 februarie 2003 și 6 martie 2003 au rămas fără răspuns și că nu a intrat în contact direct cu modulul. Curtea concluzionează că reclamantul nu mai dorește să își mențină cererea, în sensul art. 37 alin. (1) lit. (a) din Convenție. În plus, Curtea consideră că nu există circumstanțe speciale care să se refere la respectarea drepturilor garantate de Convenție sau a protocoalelor suplimentare ale acesteia, în sensul art. 37 alin. (1) în fine al Convenției. Prin urmare, cererea de rol ar trebui eliminată. Prin aceste motive, Curtea, în unanimitate, decide să șteargă cererea de rol. Dolle A.B. Baka Modulul Președinte

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
Sursă