CtEDO 03.06.2003 Auto

MOREL contre la FRANCE

RESPONDENT
FRA
HOTĂRÂRE
03.06.2003
Pe scurt
Instanță
CtEDO
Concluzie
Partiellement irrecevable
RĂSFOIEȘTE: CtEDO · 2003
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro
Citează această cauză
MOREL contre la FRANCE (CtEDO, 2003)
HUDOC · oficial

A DOUA DECIZIE FINALĂ PRIVIND RECEVABILITATEA cererii nr. 54559/00 prezentate de Jean MOREL împotriva Franței Curtea Europeană a Drepturilor Lângă (secțiunea a doua), care are loc la 3 iunie 2003 într-o cameră compusă din domnii A.B. Baka președintele J.-P. Costa Loucaides, Jungwiert Butkevych Thomassen Ugrekhelidze, judecători și domnul Dolle, graffière de secțiune Având în vedere cererea menționată mai sus formulată la 25 noiembrie 1999, având în vedere decizia parțială din 11 iunie 2002, având în vedere observațiile prezentate de guvernul pârât și cele prezentate ca răspuns de solicitant, După ce a deliberat, face următoarea decizie ÎN FAVOAREA reclamantului, dl Jean Morel, este un resortisant francez, rezident în Montmelas. Faptele cauzei, astfel cum au fost expuse de către părți, pot fi rezumate după cum urmează. Reclamantul a făcut obiectul unei proceduri de verificare care se referă la anii 1988-1990. La data de 6 decembrie În conformitate cu procedura de impozitare din oficiu, aceste rechemări au fost confirmate la 25 februarie 1992. La 27 aprilie 1992, reclamantului i s-a notificat în principal două avize de recuperare a T.V.A., a majorării cu 10 % și a dobânzilor de întârziere aferente, adică 55 956 de franci ( La 12 mai 1992, reclamantul a formulat o plângere la administrația fiscală. La 26 mai 1992, aceasta din urmă a solicitat o cauțiune de 70 325 FRF ca garanție pentru impozitele contestate. La 30 iulie 1992, directorul serviciilor fiscale a respins plângerea reclamantului. La 17 septembrie 1992, reclamantul sesizează Tribunalul Administrativ din Lyon cu privire la o rejudecare care urmărește să obțină descărcarea de gestiune a rechemărilor de la T.V.A. și a celor de la: Având în vedere că reclamantul nu a primit informații în apărare, la 8 decembrie 1993, consiliul său: președintele Tribunalului Administrativ din Lyon, un memoriu amplificativ, prin care a subliniat că termenele legale acordate administrației fiscale erau stabilite. La 25 aprilie 1997, Consiliul reclamantului a adresat un al doilea memoriu amplificativ care reamintește că, de la introducerea în instanță, administrația fiscală nu a produs nicio observație în apărare și că ar trebui să se considere că instanța trebuia să fie judecată în stare bună. La 15 octombrie 1997, directorul serviciilor fiscale a depus o memorare în apărare. La 17 iunie 1999, Tribunalul Administrativ din Lyon a pronunțat descărcarea de gestiune pentru drepturile T.V.A. și pentru majorarea cu 10% a dreptului intern relevant art. 298a din Codul General al Impozitelor. I. Pentru operațiunile lor agricole, agricultorii sunt plasați sub regimul de rambursare forfetară prevăzut în art. 298c și 298d. Ei sunt scutiți de plata taxei pe valoarea adăugată și a obligațiilor care le revin persoanelor impozabile. Totuși, ei pot opta pentru impozitarea lor în funcție de regimul simplificat. (...) II. Sunt supuse de drept regimului simplificat prevăzut la I: (...) Fermierii, atunci când valoarea medie a veniturilor exploatațiilor lor, calculată pe doi ani calendaristici consecutivi, depășește 300 000 F. L În cazul în care o persoană fizică sau juridică sau o asociație care are obligația de a încheia o declarație sau de a prezenta un act care să conțină mențiunea de a declara o declarație sau de a lichida oricare dintre impozitele, taxele, taxele, taxele sau sumele stabilite sau recuperate de către Hotărârea Generală Impozite pe profit să dețină această declarație sau să prezinte acest act la timp, valoarea drepturilor puse în sarcina contribuabilului sau care rezultă din declarația sau actul depus cu întârziere este însoțită de dobânda de întârziere menționată la art. 1727 și a unei sume de 10 %. GRIEF Invocând art. 6 alineatul (1) din Convenție, reclamantul se plânge că cauza sa nu a fost ascultată într-un termen rezonabil. ÎN DREPT Reclamantul se plânge de durata procedurii (de exemplu, șapte ani și două luni pentru o instanță). Orice persoană are dreptul la audierea cauzei sale (...) într-un termen rezonabil, de către o instanță (...), care va decide (...) dacă orice acuzație în materie penală îndreptată împotriva sa. Părțile convin ca prezentul litigiu să intre în domeniul de aplicare al articolului 6 alineatul (1) din Convenție. Cu toate acestea, Curtea amintește că art. 6 alineatul (1) din convenție nu se aplică, în principiu, în temeiul noțiunii de "drepturi și obligații cu caracter civil" la procedura cu caracter fiscal, chiar dacă măsurile fiscale în cauză au avut un impact asupra drepturilor patrimoniale (a se vedea Ferrazini c. Italia [GC], n 44775/98, § 30 CEDH 2001-VII). În speță, reclamantul și-a exprimat îndoiala cu privire la faptul că, în conformitate cu art. 1728 din Codul general al impozitelor, o clauză normativă din Convenție are, prin natura sa, caracterul unei probleme de fond, care trebuie examinată independent de atitudinea anterioară a statului pârât (a se vedea, în special, Acquaviva c. Franța , Hotărârea din 21 noiembrie 1995, seria A n 333-A, § 45. Curtea va examina, prin urmare, dacă procedura în litigiu ar pronunța o acuzație în materie penală 284 alineatul (47) : că legea care prevede sancțiunile îi privește pe toți cetățenii în calitatea lor de contribuabili, că suprataxa nu tinde spre despăgubirea pentru prejudicii, ci vizează în principal pedepsirea pentru împiedicarea reiterării unor acțiuni similare, că se bazează pe un standard general al cărui scop este preventiv și represiv și că acestea au o amploare considerabilă. În cazul de față, Curtea arată că a fost urmărită, în temeiul articolelor 298a și 1728 alineatul (1) din Codul general al impozitelor, pentru că nu a depus o declarație în materie de T.V.A., în timp ce veniturile sale, cum ar fi cele realizate de administrația fiscală, depășeau pragul obligatoriu al regimului declaratoriu simplificat. Prin urmare, regula de drept invocată nu se adresează unui anumit grup cu statut special, ci tuturor cetățenilor în calitatea lor de contribuabili; aceasta le prescrie un anumit comportament și le condiționează această cerință de un anumit statut. În al treilea rând, această majorare se bazează pe un standard general al cărui scop este atât preventiv, cât și represiv. Curtea arată, în cele din urmă, că suma datorată de solicitant, în temeiul TFUE de 10 %, este de 4 450 FRF. Curtea apreciază că, atât prin rata sa, cât și prin suma sa în valoare absolută, această sumă este de mică importanță și că este departe de a se de la . la amănunte semnificative (citată la § 47) pentru a reține caracterul penal al cauzei. În cele din urmă, rezultă din ansamblul acestor elemente, și după ce a evaluat greutatea acestor diverse aspecte ale cauzei, că, în opinia Curții, cei care prezintă o culoare penală nu sunt în mod în mod dominant. Instanțele sesizate nu au fost obligate să decidă asupra binelui întemeiat al unei acuzații penale. Curtea nu poate decât să deducă că procedura de care reclamantul se plânge nu se referă la dreptul întemeiat al acuzării în materie penală mai sus menționat. În aceste condiții, acest articol nu se aplică din punct de vedere penal. În consecință, cererea trebuie respinsă ca fiind incompatibilă cu rațiunea materială cu dispozițiile Convenției în conformitate cu art. 35 alin. (3) și (4) Prin aceste motive, Curtea, în unanimitate, declară restul cererii inadmisibile. Dolle A.B. Baka Module Președinte

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
Sursă