Decizia nr. 59/2021 — ÎCCJ, Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept · Dosar nr. 1638/1/2021 — chestiunea de drept: „Încadrarea asistenţilor medicali care au dobândit gradul principal şi, ulterior, au absolvit studii superioare de asistent medical generalist sau de moaşă, în funcţia corespunzătoare studiilor superioare absolvite, în…

Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept competent să judece sesizarea ce formează obiectul Dosarului nr. 1.638/1/2021 este legal constituit conform dispoziţiilor art. 520 alin. (8) din Codul de procedură civilă şi ale art. 37 din Regulamentul privind organizarea şi funcţionarea administrativă a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, republicat, cu completările ulterioare. 2. Şedinţa este prezidată de doamna judecător Gabriela Elena Bogasiu, vicepreşedintele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.

La şedinţa de judecată participă doamna Ileana Peligrad, magistrat-asistent, desemnată în conformitate cu dispoziţiile art. 38 din Regulamentul privind organizarea şi funcţionarea administrativă a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, republicat, cu completările ulterioare.

Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept a luat în examinare sesizarea formulată de Curtea de Apel Craiova – Secţia de litigii de muncă şi asigurări sociale în vederea pronunţării unei hotărâri prealabile cu privire la următoarele chestiuni de drept: „Încadrarea asistenţilor medicali care au dobândit gradul principal şi, ulterior, au absolvit studii superioare de asistent medical generalist sau de moaşă, în funcţia corespunzătoare studiilor superioare absolvite, în condiţiile art. 207 alin. (2) şi (3) din Legea nr. 95/2006, republicată, intervine de drept sau este condiţionată de îndeplinirea cerinţelor prevăzute de lege pentru promovarea în funcţie, respectiv încadrarea în cheltuielile de personal, aprobate în buget, conform art. 31 alin. (8) din Legea nr. 153/2017, şi transformarea postului avut într-un post corespunzător studiilor superioare absolvite, în condiţiile art. 10 din anexa nr. II cap. II din Legea nr. 153/2017 şi art. 41 din Hotărârea Guvernului nr. 286/2011.”

Magistratul-asistent învederează că la dosarul cauzei a fost depus raportul întocmit, comunicat conform prevederilor art. 520 alin. (10) din Codul de procedură civilă.

Preşedintele completului, constatând că nu mai sunt alte completări, chestiuni de invocat sau întrebări de formulat din partea membrilor completului, a declarat dezbaterile închise, iar completul de judecată a rămas în pronunţare. ÎNALTA CURTE, deliberând asupra chestiunii de drept cu care a fost sesizată, a constatat următoarele: I. Titularul şi obiectul sesizării

Curtea de Apel Craiova – Secţia de litigii de muncă şi asigurări sociale a dispus, prin Încheierea din 15 aprilie 2021, pronunţată în Dosarul nr. 4.308/63/2020, sesizarea Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, în baza art. 519 din Codul de procedură civilă, în vederea pronunţării unei hotărâri prealabile cu privire la chestiunea de drept menţionată. II. Normele de drept intern incidente

Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătăţii, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, denumită în continuare Legea nr. 95/2006 Art. 207. alin. (2) Asistenţii medicali absolvenţi de studii sanitare postliceale sau superioare de scurtă durată într-o specializare de profil clinic, care au dobândit gradul de principal şi, ulterior, au absolvit studii superioare de asistent medical generalist ori de moaşă, se încadrează în funcţia corespunzătoare studiilor superioare absolvite, cu menţinerea gradului de principal şi a gradaţiei avute la data promovării. (3) Se consideră specializări de profil clinic potrivit prevederilor alin. (1) şi (2) următoarele: asistent medical generalist, asistent medical obstetrică-ginecologie, asistent medical de pediatrie, asistent medical de ocrotire.

Legea-cadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, cu modificările şi completările ulterioare, denumită în continuare Legea-cadru nr. 153/2017 Art. 31 alin. (8) Ordonatorii de credite pot aproba demararea procedurilor privind promovarea pe funcţii, grade sau trepte profesionale a personalului numai cu condiţia încadrării în cheltuielile de personal aprobate în buget. Art. 10. al anexei nr. II (1) În unităţile sanitare publice din sistemul sanitar promovarea în funcţii, grade şi trepte profesionale se face potrivit metodologiei legale în vigoare, prin transformarea postului avut într-un post corespunzător promovării. (2) Criteriile privind angajarea şi promovarea în funcţii, grade şi trepte profesionale se stabilesc prin ordin al ministrului sănătăţii, de comun acord cu organizaţiile sindicale semnatare ale contractului colectiv de muncă la nivel de ramură sanitară.

Regulamentul-cadru privind stabilirea principiilor generale de ocupare a unui post vacant sau temporar vacant corespunzător funcţiilor contractuale şi a criteriilor de promovare în grade sau trepte profesionale imediat superioare a personalului contractual din sectorul bugetar plătit din fonduri publice, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 286/2011, denumit în continuare Regulament-cadru aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 286/2011 Art. 41. – (1) Prin promovare se asigură evoluţia în carieră a personalului contractual, prin trecerea într-un grad superior sau treaptă profesională superioară, într-o funcţie de conducere sau într-o funcţie pentru care este prevăzut un nivel de studii superior. (2) Promovarea personalului contractual din sectorul bugetar în grade sau trepte profesionale se face, de regulă, pe un post vacant, iar, în situaţia în care nu există un asemenea post, se face prin transformarea postului din statul de funcţii în care acesta este încadrat într-unul de nivel imediat superior. (3) Promovarea într-o funcţie de conducere se face pe un post vacant cu respectarea prevederilor art. 1-40 referitoare la ocuparea unui post vacant prin concurs sau examen. (4) Promovarea într-o funcţie pentru care este prevăzut un nivel de studii superior se face prin transformarea postului din statul de funcţii în care aceasta este încadrat într-un post prevăzut cu studii superioare de scurtă sau de lungă durată, al cărui grad profesional este imediat superior celui de debutant, cu menţinerea gradaţiei avute la data promovării, ca urmare a obţinerii unei diplome de nivel superior şi a promovării examenului organizat în acest sens, cu respectarea prevederilor art. 41 1 , 44 şi 45. (5) Propunerea de promovare într-o funcţie cu un nivel de studii superior, ca urmare a absolvirii de către salariat a unor forme de învăţământ superior în specialitatea în care îşi desfăşoară activitatea sau considerată de autoritatea ori instituţia publică ca fiind utilă pentru desfăşurarea activităţii, justificată de necesitatea modificării fişei de post, se face de către şeful ierarhic superior la cererea salariatului, însoţită de copia legalizată a diplomei de licenţă, respectiv a diplomei de absolvire sau, după caz, de adeverinţa care să ateste absolvirea studiilor, eliberată de o instituţie de învăţământ superior acreditată, şi este aprobată de către conducătorul autorităţii ori instituţiei publice. (6) Promovarea într-o funcţie pentru care este prevăzut un nivel de studii superior se face numai în măsura în care conducătorul autorităţii sau instituţiei publice decide ca atribuţiile din fişa postului să fie modificate în mod corespunzător. (7) Promovarea personalului contractual din sectorul bugetar în grade sau trepte profesionale se face prin examen, în baza unui referat de evaluare întocmit de şeful ierarhic şi aprobat de conducătorul autorităţii sau instituţiei publice. (8) Examenul de promovare în grade sau trepte profesionale se poate organiza trimestrial, semestrial sau anual, în funcţie de decizia conducătorului autorităţii ori instituţiei publice. (9) Referatul de evaluare întocmit de şeful ierarhic cuprinde următoarele elemente: a) descrierea activităţii desfăşurate de candidat; b) nivelul de însuşire a legislaţiei specifice activităţii desfăşurate; c) aptitudinile pe care le-a dovedit candidatul în modul de îndeplinire a atribuţiilor; d) conduita candidatului în timpul serviciului; e) propunerea de promovare; f) bibliografia şi, după caz, tematica examenului de promovare; g) propuneri privind componenţa comisiei de examinare şi cea de soluţionare a contestaţiilor. (10) Referatul de evaluare se depune până în ultima zi lucrătoare a fiecărui trimestru la compartimentul resurse umane sau la persoana desemnată în acest sens. III. Expunerea succintă a procesului

La 10 iulie 2020, reclamanta A a chemat în judecată pe pârâtul B şi a solicitat obligarea acestuia la încadrarea în funcţia de asistent medical cu studii superioare în grad principal, cu majorarea salariului de bază lunar, începând cu luna octombrie 2019, şi la plata diferenţelor dintre drepturile salariale cuvenite potrivit noii încadrări şi cele efectiv încasate, începând cu luna octombrie 2019.

Prin Sentinţa civilă nr. 2.420 din 28 octombrie 2020, pronunţată de Tribunalul Dolj în Dosarul nr. 4.308/63/2020, s-a admis acţiunea introductivă şi a fost obligat pârâtul să o încadreze pe reclamantă în funcţia de asistent medical cu studii superioare în grad principal, cu majorarea salariului de bază lunar, începând cu luna octombrie 2019, şi să plătească reclamantei diferenţa dintre drepturile salariale cuvenite potrivit noii încadrări şi cele efectiv încasate începând cu luna octombrie 2019, reţinându-se, în esenţă, că acesteia îi sunt aplicabile prevederile art. 207 alin. (2) şi (3) din Legea nr. 95/2006, dat fiind că, potrivit probatoriului administrat în cauză, este asistent medical generalist, absolvent de studii sanitare postliceale sau superioare de scurtă durată, conform Diplomei de absolvire nr. 3 din februarie 2010, a dobândit gradul principal, aşa cum rezultă din probatoriul administrat, şi a absolvit în anul 2020 studii superioare de asistent medical generalist licenţiat, aşa cum rezultă din Diploma de licenţă nr. 0416643 din 20 februarie 2020, fiind îndeplinite condiţiile pentru promovarea acesteia într-o funcţie corespunzătoare studiilor superioare absolvite, dispoziţiile legii fiind obligatorii şi imperative. Contrar celor susţinute de pârât, nu este vorba despre promovarea în grad sau treaptă profesională a reclamantului, care, potrivit legii, îşi păstrează gradul şi treapta avută la data promovării, ci este vorba despre trecerea sa pe o funcţie corespunzătoare studiilor superioare, dispoziţiile legale enunţate fiind clare şi imperative şi nu cuprind alte condiţii, astfel că refuzul pârâtului de a proceda la încadrarea în funcţia corespunzătoare studiilor superioare absolvite, cu menţinerea gradului principal şi a gradaţiei avute la data promovării, este nejustificat.

Împotriva acestei sentinţe a declarat apel pârâtul B, arătând că se impune admiterea acestuia şi schimbarea hotărârii apelate, susţinând că organizarea activităţii se face de către angajator, nu de angajat, în conformitate cu regulile prevăzute de Legea nr. 95/2006 şi în funcţie de necesităţile concrete ale unităţii spitaliceşti, cu încadrarea în bugetul de venituri şi cheltuieli (conform Legii-cadru nr. 153/2017). Totodată, s-a arătat că atributul stabilirii gradului profesional al personalului medical, precum şi aplicarea concretă a normativului de personal aparţin exclusiv angajatorului, care îşi construieşte bugetul de cheltuieli în funcţie de veniturile obţinute, neputând fi obligat angajatorul să îşi modifice statul de funcţii de către angajat, aşa cum se solicită, iar instanţa nu se poate substitui organului administrativ competent să aprecieze cu privire la oportunitatea modificării gradului posturilor din statul de funcţii al spitalului. Referitor la art. 207 din Legea nr. 95/2006 s-a arătat că încalcă dreptul de proprietate al angajatorului, forţându-l să creeze un post de care nu are nevoie şi pentru care nu are resursele necesare.

Intimata A a depus întâmpinare, prin care a solicitat respingerea apelului ca nefondat.

În cadrul soluţionării apelului s-au dispus sesizarea Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie şi suspendarea soluţionării cauzei. IV. Motivele de admisibilitate reţinute de titularul sesizării

Conform art. 519 din Codul de procedură civilă, s-a apreciat că: a) de lămurirea modului de interpretare/aplicare a dispoziţiilor art. 207 alin. (2) şi (3) din Legea nr. 95/2006 depinde soluţionarea pe fond a cauzei, respectiv trebuie stabilit dacă încadrarea asistenţilor medicali care au dobândit gradul principal şi, ulterior, au absolvit studii superioare de asistent medical generalist sau de moaşă, în funcţia corespunzătoare studiilor superioare absolvite, în condiţiile art. 207 alin. (2) şi (3) din Legea nr. 95/2006, intervine de drept sau este condiţionată de îndeplinirea cerinţelor prevăzute de lege pentru promovarea în funcţie, respectiv încadrarea în cheltuielile de personal, aprobate în buget, conform art. 31 alin. (8) din Legea-cadru nr. 153/2017, şi transformarea postului avut într-un post corespunzător studiilor superioare absolvite, în condiţiile art. 10 din anexa nr. II cap. II din Legea-cadru nr. 153/2017 şi art. 41 din Regulamentul-cadru aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 286/2011; b) problema de drept enunţată este nouă, deoarece, prin consultarea jurisprudenţei, s-a constatat că asupra acestei probleme Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie nu a statuat printr-o altă hotărâre, astfel cum rezultă din jurisprudenţa publicată până în prezent; c) problema de drept nu face obiectul unui recurs în interesul legii în curs de soluţionare, conform evidenţelor Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie consultate la momentul sesizării. V. Punctul de vedere al titularului sesizării

Chestiunea de drept sesizată se axează pe modul în care se pot interpreta dispoziţiile art. 207 alin. (2) şi (3) din Legea nr. 95/2006, anume dacă reglementează un drept imperativ, ce izvorăşte în mod direct din acel text legal, sau un drept condiţionat de îndeplinirea cerinţelor prevăzute pentru promovarea în funcţie, respectiv încadrarea în cheltuielile de personal, aprobate în buget.

Pe de o parte, reclamanta se concentrează pe caracterul imperativ al textului legal: „asistenţii medicali absolvenţi de studii sanitare postliceale sau superioare de scurtă durată într-o specializare de profil clinic, care au dobândit gradul de principal şi, ulterior, au absolvit studii superioare de asistent medical generalist ori de moaşă, se încadrează în funcţia corespunzătoare studiilor superioare absolvite, cu menţinerea gradului de principal şi a gradaţiei avute la data promovării”.

Pe de altă parte, textul legal de mai sus cuprinde şi o trimitere – succintă – la procedura de promovare: „cu menţinerea gradului de principal şi a gradaţiei avute la data promovării”.

Plecând de la dispoziţiile legale incidente, respectiv art. 31 alin. (2) şi (8) din Legea-cadru nr. 153/2017, art. 41 din Regulamentul-cadru aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 286/2011 şi art. 30 din Legea nr. 53/2003 – Codul muncii, opinia completului de judecată este în sensul că textele trebuie interpretate în mod coroborat, fără a se da o importanţă majoră unei dispoziţii privite în mod singular, cu neglijarea modificărilor repetate şi de dată recentă ale legislaţiei în materie de salarizare a personalului bugetar, în ansamblu, şi a celui medical-sanitar, în particular.

Există o tendinţă în practica judiciară actuală de a se considera că încadrarea asistenţilor medicali care au dobândit gradul principal şi, ulterior, au absolvit studii superioare de asistent medical generalist sau de moaşă, în funcţia corespunzătoare studiilor superioare absolvite, intervine de drept, prin excepţie de la procedura promovării, mizând pe art. 207 alin. (2) şi (3) din Legea nr. 95/2006, un text formulat în mod echivoc, care poate da naştere la soluţii total contradictorii.

A apreciat completul că sunt dificultăţi în interpretarea normei juridice anterior menţionate ca fiind de excepţie, având în vedere că ea conţine instituţii juridice care sunt definite prin intermediul altor reglementări, de la care de principiu nu poate deroga, ci, dimpotrivă, se completează cu acestea, pentru lămurirea înţelesului lor.

Prin urmare, normele de drept supuse analizei nu sunt clare şi lipsite de echivoc, fiind evidentă, în opinia completului, prezenţa unei ambiguităţi de reglementare sau existenţa unei sincope în corelarea acestora cu alte dispoziţii legale în vigoare.

Din acest motiv se naşte interesul de a accesa mecanismul de unificare a practicii judiciare, reglementat de art. 519 din Codul de procedură civilă, chestiunea de drept menţinându-şi caracterul de noutate în contextul modificărilor aduse legislaţiei personalului contractual din sectorul bugetar prin Legea-cadru nr. 153/2017. VI. Punctul de vedere al părţilor

Reclamanta A a considerat admisibilă sesizarea Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, problema de drept supusă dezbaterii fiind una veritabilă, concretizându-se în modalităţi diferite de interpretare a unui text de lege, anume art. 207 din Legea nr. 95/2006. În speţă nu este vorba de o încadrare sau promovare pe o funcţie, grad sau treaptă profesională în condiţiile Legii-cadru nr. 153/2017, ci de o încadrare în funcţia corespunzătoare studiilor superioare absolvite, cu menţinerea gradului de principal şi a gradaţiei avute la data promovării, în temeiul unui act normativ specific domeniului de activitate, aprobat prin lege, în acest sens fiind şi practica constantă a Tribunalului Dolj (Sentinţa civilă nr. 108/2016 din 19 ianuarie 2016).

Pârâtul B a apreciat că sunt îndeplinite condiţiile de admisibilitate referitoare la sesizarea instanţei supreme, considerând că obligarea angajatorului (spital public), a cărui sursă de finanţare este limitată, la încadrarea conform art. 207 din Legea nr. 95/2006 este abuzivă şi în dezacord cu toate celelalte acte normative care reglementează normarea/încadrarea/promovarea salariaţilor în spitale (Ordinul ministrului sănătăţii nr. 1.224/2010 privind aprobarea normativelor de personal pentru asistenţa medicală spitalicească, precum şi pentru modificarea şi completarea Ordinului ministrului sănătăţii publice nr. 1.778/2006 privind aprobarea normativelor de personal, cu modificările ulterioare, Ordinul ministrului sănătăţii nr. 1.470/2011 pentru aprobarea criteriilor privind angajarea şi promovarea în funcţii, grade şi trepte profesionale a personalului contractual din unităţile sanitare publice din sectorul sanitar, cu modificările şi completările ulterioare, Hotărârea Guvernului nr. 286/2011), sursa de finanţare şi/sau încadrarea în buget (Legea-cadru nr. 153/2017, Hotărârea Guvernului nr. 153/2018 pentru aprobarea Regulamentului-cadru privind stabilirea locurilor de muncă, a categoriilor de personal, a mărimii concrete a sporului pentru condiţii de muncă prevăzut în anexa nr. II la Legea-cadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, precum şi a condiţiilor de acordare a acestuia, pentru familia ocupaţională de funcţii bugetare „Sănătate şi asistenţă socială”, cu modificările şi completările ulterioare, şi Legea nr. 95/2006). VII. Jurisprudenţa instanţelor naţionale în materie

La nivelul Curţii de Apel Bucureşti, punctul de vedere exprimat de Tribunalul Bucureşti – Secţia a VIII-a conflicte de muncă şi asigurări sociale a fost în sensul că încadrarea asistenţilor medicali care au dobândit gradul principal şi, ulterior, au absolvit studii superioare de asistent medical generalist sau de moaşă, în funcţia corespunzătoare studiilor superioare absolvite, în condiţiile art. 207 alin. (2) şi (3) din Legea nr. 95/2006, intervine de drept, cu condiţia încadrării în cheltuielile de personal aprobate prin buget conform art. 31 alin. (8) din Legea-cadru nr. 153/2017, în acelaşi sens pronunţându-se şi Tribunalul Ialomiţa. Opinia judecătorilor ce soluţionează litigii de muncă şi asigurări sociale din cadrul Tribunalului Ilfov este în sensul că încadrarea asistenţilor medicali care au dobândit gradul principal şi, ulterior, au absolvit studii superioare de asistent medical generalist sau de moaşă, în funcţia corespunzătoare studiilor superioare absolvite, în condiţiile art. 207 alin. (2) şi (3) din Legea nr. 95/2006, nu este condiţionată de îndeplinirea unor condiţii legate de încadrarea în cheltuielile de personal, aprobate în buget, conform art. 31 alin. (8) din Legea-cadru nr. 153/2017, întrucât dispoziţiile art. 207 alin. (2) şi (3) din Legea nr. 95/2006 nu instituie astfel de condiţii.

Tribunalul Bistriţa-Năsăud – Secţia I civilă, instanţă arondată Curţii de Apel Cluj, a apreciat că încadrarea este imperativă şi se face în temeiul art. 207 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 95/2006, având în vedere scopul pentru care a fost modificat acest articol prin Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 45/2016 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătăţii, aprobată cu modificări prin Legea nr. 48/2017, acela al „armonizării legislaţiei naţionale cu reglementările legislaţiei europene, prin transpunerea Directivei 2013/55/UE de modificare a Directivei 2005/36/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 7 septembrie 2005 prin recunoaşterea calificărilor profesionale”. Se apreciază că nu este vorba de o promovare în sensul art. 31 alin. (2) teza a II-a din Legea-cadru nr. 153/2017, ci de încadrarea prevăzută de art. 31 alin. (1) teza I din acelaşi act normativ, chiar dacă prin aceasta se impune a fi transformat postul corespunzător încadrării dispuse şi se modifică şi drepturile salariale. Cum încadrarea în buget este prevăzută de art. 31 alin. (8) din Legea-cadru nr. 153/2017 doar în cazul promovărilor organizate de angajator, în speţă nu este incidentă această normă legală.

Prin decizia înaintată de Curtea de Apel Craiova – Secţia I civilă s-a reţinut că nu este vorba despre o promovare în grad sau treaptă profesională, ci este vorba despre o trecere pe o funcţie corespunzătoare studiilor superioare; în raport cu dispoziţiile legale incidente, care sunt clare şi imperative, prevederi care nu cuprind alte condiţii, refuzul intimatului unitate spitalicească de a proceda la încadrarea în funcţia corespunzătoare studiilor superioare absolvite, cu menţinerea gradului principal şi a gradaţiei avute la data promovării, este nejustificat.

Tribunalul Galaţi – Secţia I civilă, instanţă arondată Curţii de Apel Galaţi, prin Sentinţa nr. 708/2021 din 27 aprilie 2021, pronunţată în Dosarul nr. 5.083/121/2019, a reţinut că propunerea de promovare într-o funcţie cu un nivel de studii superior, ca urmare a absolvirii de către salariat a unor forme de învăţământ superior în specialitatea în care îşi desfăşoară activitatea sau considerată de autoritatea ori instituţia publică ca fiind utilă pentru desfăşurarea activităţii, justificată de necesitatea modificării fişei de post, se face de către şeful ierarhic superior la cererea salariatului, însoţită de copia legalizată a diplomei de licenţă, respectiv a diplomei de absolvire sau, după caz, de adeverinţa care să ateste absolvirea studiilor, eliberată de o instituţie de învăţământ superior acreditată, şi este aprobată de către conducătorul autorităţii ori instituţiei publice, iar promovarea într-o funcţie pentru care este prevăzut un nivel de studii superior se face numai în măsura în care conducătorul autorităţii sau instituţiei publice decide ca atribuţiile din fişa postului să fie modificate în mod corespunzător.

Opinia exprimată de judecătorii Secţiei de conflicte de muncă şi asigurări sociale din cadrul Curţii de Apel Iaşi este în sensul că încadrarea asistenţilor medicali care au dobândit gradul principal şi, ulterior, au absolvit studii superioare de asistent medical generalist sau de moaşă, în funcţia corespunzătoare studiilor superioare absolvite, în condiţiile art. 207 alin. (2) şi (3) din Legea nr. 95/2006, este condiţionată de îndeplinirea cerinţelor prevăzute de lege pentru promovarea în funcţie, respectiv încadrarea în cheltuielile de personal aprobate în buget, conform art. 31 alin. (8) din Legea-cadru nr. 153/2017, şi transformarea postului avut într-un post corespunzător studiilor superioare absolvite, în condiţiile art. 10 din anexa nr. II cap. II din Legea-cadru nr. 153/2017 şi art. 41 din Regulamentul-cadru aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 286/2011, înaintându-se hotărâri judecătoreşti. Pe rolul Tribunalului Iaşi – Secţia I civilă – litigii de muncă şi asigurări sociale a fost identificată o singură cauză cu obiect similar, în care s-a admis acţiunea şi a fost obligată pârâta să încadreze reclamanta pe postul de asistent medical generalist cu studii superioare, cu menţinerea gradului şi funcţiei de asistent şef clinică chirurgie, cu operarea în contractul individual de muncă a acestei încadrări, începând cu 10 ianuarie 2018, şi să achite reclamantei diferenţele salariale aferente încadrării pe post cu studii superioare, începând cu 10 ianuarie 2018 şi până la 21 mai 2018. La nivelul Tribunalului Vaslui s-a identificat practică judiciară în sensul că încadrarea asistenţilor medicali care au dobândit gradul principal şi, ulterior, au absolvit studii superioare de asistent medical generalist sau de moaşă, în funcţia corespunzătoare studiilor superioare absolvite, în condiţiile art. 207 alin. (2) şi (3) din Legea nr. 95/2006, intervine de drept şi nu este condiţionată de îndeplinirea cerinţelor prevăzute de lege pentru promovarea în funcţie, respectiv încadrarea în cheltuielile de personal, aprobate prin buget, conform art. 31 alin. (8) din Legea-cadru nr. 153/2017, şi transformarea postului avut într-un post corespunzător studiilor superioare absolvite, în condiţiile art. 10 din anexa nr. II cap. II din Legea-cadru nr. 153/2017 şi art. 41 din Regulamentul-cadru aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 286/2011, însă prin Decizia civilă nr. 292 din 2 mai 2018 a Curţii de Apel Iaşi, soluţia Tribunalului Vaslui a fost schimbată în tot.

Ministerul Public a comunicat că, prin Adresa nr. 998/C/2.857/III-5/2021 din 12 iulie 2021, la nivelul Secţiei judiciare – Serviciul judiciar civil, nu se verifică practica judiciară în vederea promovării unui eventual recurs în interesul legii în problema de drept care formează obiectul prezentei sesizări.

La nivelul curţilor de apel Bacău, Braşov, Constanţa, Oradea, Piteşti, Ploieşti, Suceava, Târgu Mureş şi Timişoara nu a fost identificată practică judiciară în care să se fi analizat această chestiune de drept. VIII. Jurisprudenţa Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie şi a Curţii Constituţionale

La nivelul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie şi al Curţii Constituţionale nu a fost identificată jurisprudenţă relevantă. IX. Raportul asupra chestiunii de drept

Prin raportul întocmit conform art. 520 alin. (8) din Codul de procedură civilă s-a apreciat că încadrarea asistenţilor medicali absolvenţi de studii sanitare postliceale sau superioare de scurtă durată într-o specializare de profil clinic care au dobândit gradul de principal şi, ulterior, au absolvit studii superioare de asistent medical generalist sau de moaşă, în funcţia corespunzătoare studiilor superioare absolvite, în condiţiile art. 207 alin. (2) şi (3) din Legea nr. 95/2006, intervine de drept, nefiind condiţionată de îndeplinirea altor cerinţe pentru promovarea în funcţie, respectiv de încadrarea în cheltuielile de personal aprobate în buget, conform art. 31 alin. (8) din Legea-cadru nr. 153/2017, şi de transformarea postului avut într-un post corespunzător studiilor superioare absolvite, în condiţiile art. 10 din anexa nr. II cap. II din Legea-cadru nr. 153/2017 şi ale art. 41 din Regulamentul-cadru aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 286/2011. X. Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie X.I. Asupra admisibilităţii sesizării

Analiza condiţiilor de admisibilitate instituite de legiuitor în cuprinsul art. 519 din Codul de procedură civilă conduce spre concluzia că acestea sunt întrunite.

În doctrină, dar şi în jurisprudenţa Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, condiţiile de admisibilitate au fost identificate după cum urmează: a) existenţa unei cauze în curs de judecată, în ultimă instanţă; b) cauza care face obiectul judecăţii să se afle în competenţa legală a unui complet de judecată al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, al curţii de apel sau al tribunalului învestit să soluţioneze cauza; c) chestiunea de drept în discuţie să aibă caracter de noutate; d) Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie să nu fi statuat asupra respectivei probleme de drept, iar aceasta să nu facă obiectul unui recurs în interesul legii în curs de soluţionare; e) de chestiunea de drept a cărei lămurire se cere să depindă soluţionarea pe fond a cauzei în curs de judecată.

În examinarea primelor două condiţii de admisibilitate se constată că instanţa de trimitere (curtea de apel), învestită cu soluţionarea unui apel împotriva hotărârii prin care pârâtul a fost obligat la încadrarea reclamantei în funcţia de asistent medical cu studii superioare în grad principal şi la plata drepturilor salariale aferente, va pronunţa o decizie definitivă, potrivit art. 634 alin. (1) pct. 4 din Codul de procedură civilă, raportat la art. 483 alin. (2) teza finală din Codul de procedură civilă; prin urmare, aceste cerinţe de admisibilitate sunt întrunite.

De asemenea, este îndeplinită şi condiţia referitoare la noutatea chestiunii de drept a cărei dezlegare se solicită.

Din această perspectivă au fost emise adrese către toate curţile de apel, care au procedat la verificări ale jurisprudenţei la nivelul instanţelor judecătoreşti situate în circumscripţiile lor şi au comunicat Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie un număr limitat de hotărâri judecătoreşti identificate în materia care face obiectul sesizării de faţă. Cum caracterul de noutate se pierde pe măsură ce chestiunea de drept a primit o dezlegare din partea instanţelor, numărul limitat al hotărârilor pronunţate în materia în discuţie, precum şi opiniile teoretice divergente ale judecătorilor de la instanţele naţionale relevă faptul că, deşi practica judiciară pare abia a se contura, menţinerea incertitudinii interpretării ar putea determina apariţia în viitor a jurisprudenţei neunitare, fiind întrunită astfel şi cerinţa noutăţii.

Este îndeplinită şi condiţia de admisibilitate care impune ca, asupra chestiunii de drept, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie să nu fi statuat. Deşi textul art. 519 din Codul de procedură civilă nu prevede în mod expres, spre deosebire de legislaţia procesual penală internă, modalitatea în care Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie să fi statuat asupra chestiunii de drept care formează obiectul sesizării, cerinţa legală este îndeplinită, întrucât problema de drept semnalată nu a fost soluţionată printr-o hotărâre prealabilă sau în cadrul unui recurs în interesul legii şi nici nu face obiectul unui recurs în interesul legii în curs de soluţionare.

De asemenea, este întrunită şi cerinţa ca soluţionarea pe fond a cauzei în curs de judecată să depindă de chestiunea de drept a cărei lămurire se cere, atât timp cât chiar autorul căii de atac a apelului care formează obiect al învestirii instanţei de trimitere este cel care critică incidenţa prevederilor art. 207 alin. (2) şi (3) din Legea nr. 95/2006, reţinute de prima instanţă, pentru obligarea pârâtului la încadrarea reclamantei în funcţia de asistent medical cu studii superioare în grad principal şi plata drepturilor salariale aferente. X.II. Cu privire la fondul sesizării

Potrivit dispoziţiilor art. 207 alin. (2) din Legea nr. 95/2006, „Asistenţii medicali absolvenţi de studii sanitare postliceale sau superioare de scurtă durată într-o specializare de profil clinic, care au dobândit gradul de principal şi, ulterior, au absolvit studii superioare de asistent medical generalist ori de moaşă, se încadrează în funcţia corespunzătoare studiilor superioare absolvite, cu menţinerea gradului de principal şi a gradaţiei avute la data promovării”.

Corelativ, alin. (3) al aceluiaşi articol precizează că „Se consideră specializări de profil clinic potrivit prevederilor alin. (1) şi (2) următoarele: asistent medical generalist, asistent medical obstetrică-ginecologie, asistent medical de pediatrie, asistent medical de ocrotire”.

Astfel cum rezultă din expunerea de motive care a însoţit Legea nr. 95/2006, realizarea unui sistem de sănătate modern, din punctul de vedere al practicii medicale, şi eficient, din punct de vedere economic, compatibil cu sistemele de sănătate din Uniunea Europeană, este condiţionată în mod nemijlocit de realizarea unui cadru normativ coerent şi unitar. Legea nr. 95/2006 a fost, aşadar, adoptată în considerarea acestor majore deziderate, fiind vorba despre un act normativ ce cuprinde 17 titluri şi care este structurat pe domeniile majore de asistenţă medicală.

Examinarea în concret a întregului conţinut al acestui act normativ trimite la concluzia că este destinat să reglementeze o categorie particulară de relaţii sociale, anume cele din domeniul sănătăţii, având deci un domeniu de aplicare specific şi, pe cale de consecinţă, limitat.

În ce priveşte înţelegerea relaţiei dintre legea generală şi legea specială şi delimitarea acesteia din urmă, sunt relevante prevederile art. 15 alin. (2) din Legea nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative: „Caracterul special al unei reglementări se determină în funcţie de obiectul acesteia, circumstanţiat la anumite categorii de situaţii, şi de specificul soluţiilor legislative pe care le instituie.”

Complementar, este util a observa şi prevederea cuprinsă în alin. (3) al aceluiaşi articol al Legii nr. 24/2000: „Reglementarea este derogatorie dacă soluţiile legislative referitoare la o situaţie anume determinată cuprind norme diferite în raport cu reglementarea-cadru în materie, aceasta din urmă păstrându-şi caracterul său general obligatoriu pentru toate celelalte cazuri.”

În explicitarea raportului dintre norma generală şi cea specială, doctrina şi jurisprudenţa au afirmat, consecvent, că norma specială are prioritate de aplicare faţă de cea generală, chiar dacă aceasta din urmă ar fi posterioară normei speciale, cu excepţia cazului în care norma generală a dispus în mod expres abrogarea sau modificarea celei speciale. Este aşadar consacrată preeminenţa normei speciale, aceasta subzistând până când, în termeni clari şi neechivoci, o lege nouă ar dispune abrogarea sau modificarea ei.

În ce priveşte situaţia particulară a dispoziţiilor art. 207 din Legea nr. 95/2006 se observă că actualul lor conţinut este rezultatul unor intervenţii legislative succesive. Astfel, în forma iniţială a legii nu exista nicio prevedere cu un obiect de reglementare asemănător celui în discuţie, abia prin Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 35/2012 pentru modificarea şi completarea unor acte normative în domeniul sanitar 1) , introducându-se, după art. 196, un nou articol, 196 1 , cu următorul conţinut: „Asistenţii medicali încadraţi în unităţile sanitare publice în baza diplomei/certificatului de studii sanitare postliceale sau superioare de scurtă durată de specialitate care au dobândit gradul de principal şi ulterior au absolvit studii superioare în profilul acestora se încadrează în funcţia corespunzătoare studiilor superioare absolvite, cu menţinerea gradului de principal şi a gradaţiei avute la data promovării.” 1) Publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 434 din 30 iunie 2012.

Prin Legea nr. 358/2013 pentru modificarea art. 196 1 din Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătăţii 2) , art. 196 1 din Legea nr. 95/2006 a fost modificat, dobândind următorul conţinut: 2) Publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 819 din 21 decembrie 2013. „(1) Asistenţii medicali absolvenţi de studii sanitare postliceale sau superioare de scurtă durată într-o specializare de profil clinic care au dobândit gradul de principal şi, ulterior, au absolvit studii superioare de asistent medical generalist ori moaşă se încadrează în funcţia corespunzătoare studiilor superioare absolvite, cu menţinerea gradului de principal şi a gradaţiei avute la data promovării. (2) Se consideră specializări de profil clinic potrivit prevederilor alin. (1) următoarele: asistent medical generalist, asistent medical obstetrică-ginecologie, asistent medical de pediatrie, asistent medical de ocrotire. (3) Asistenţii medicali cu profil paraclinic, farmacie, medicină dentară, balneofizioterapie, încadraţi în sistemul public în baza diplomei/certificatului de studii sanitare postliceale sau superioare de scurtă durată de specialitate, care au absolvit studii superioare în profilul acestora, se încadrează în funcţia corespunzătoare studiilor superioare absolvite, cu menţinerea gradului de principal şi a gradaţiei avute la data promovării. (4) Asistenţii medicali încadraţi în sistemul public în baza diplomei/certificatului de studii sanitare postliceale sau superioare de scurtă durată de specialitate, care au absolvit studii superioare în profilul acestora şi, ulterior, obţin gradul de principal în profilul studiilor superioare absolvite, beneficiază de încadrarea în funcţia de asistent medical principal corespunzătoare studiilor superioare absolvite, cu menţinerea gradaţiei avute la data promovării.”

În anul 2015, Legea nr. 95/2006 a fost republicată, art. 196 1 devenind, după renumerotare, art. 207.

Prin Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 45/2016 3) , dispoziţiile art. 207 din Legea nr. 95/2006 au fost din nou modificate, primind următorul conţinut, aflat în vigoare şi în prezent: 3) Publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 684 din 2 septembrie 2016. „(1) Asistenţii medicali absolvenţi de studii sanitare postliceale sau superioare de scurtă durată într-o specializare de profil clinic, care au absolvit studii superioare de asistent medical generalist ori moaşă, se încadrează în funcţia corespunzătoare studiilor superioare absolvite, la gradul profesional imediat superior gradului de debutant cu menţinerea gradaţiei avute la data promovării. (2) Asistenţii medicali absolvenţi de studii sanitare postliceale sau superioare de scurtă durată într-o specializare de profil clinic, care au dobândit gradul de principal şi, ulterior, au absolvit studii superioare de asistent medical generalist ori de moaşă, se încadrează în funcţia corespunzătoare studiilor superioare absolvite, cu menţinerea gradului de principal şi a gradaţiei avute la data promovării. (3) Se consideră specializări de profil clinic potrivit prevederilor alin. (1) şi (2) următoarele: asistent medical generalist, asistent medical obstetrică-ginecologie, asistent medical de pediatrie, asistent medical de ocrotire. (4) Asistenţii medicali cu profil paraclinic, precum şi farmacie, medicină dentară, balneofizioterapie, nutriţie şi dietetică încadraţi în sistemul public în baza diplomei/certificatului de studii sanitare postliceale sau superioare de scurtă durată de specialitate, care au absolvit studii superioare în aceeaşi specializare, se încadrează în funcţia corespunzătoare studiilor superioare absolvite, la gradul profesional imediat superior gradului de debutant, cu menţinerea gradaţiei avute la data promovării. (5) Asistenţii medicali cu profil paraclinic, precum şi, farmacie, medicină dentară, balneofizioterapie, nutriţie şi dietetică, încadraţi în sistemul public în baza diplomei/certificatului de studii sanitare postliceale sau superioare de scurtă durată de specialitate, care au dobândit gradul de principal şi ulterior au absolvit studii superioare în aceeaşi specializare se încadrează în funcţia corespunzătoare studiilor superioare absolvite, cu menţinerea gradului de principal avut la data promovării. (6) Asistenţii medicali încadraţi în sistemul public în baza diplomei/certificatului de studii sanitare postliceale sau superioare de scurtă durată de specialitate, care au absolvit studii superioare în profilul acestora şi, ulterior, obţin gradul de principal în profilul studiilor superioare absolvite, beneficiază de încadrarea în funcţia de asistent medical principal corespunzătoare studiilor superioare absolvite, cu menţinerea gradaţiei avute la data promovării. (7) În cazul asistenţilor medicali absolvenţi de studii postliceale, care au dobândit gradul de principal în profilul specialităţii de bază şi, ulterior, au absolvit un program de pregătire pentru obţinerea specializării în unul din domeniile complementare acesteia, se încadrează în funcţia corespunzătoare noii specializări cu păstrarea gradului de principal dacă noua specializare aparţine profilului specialităţii de bază, precum şi cu menţinerea gradaţiei deţinute la acea dată. (8) Gradul de principal dobândit în altă specializare aparţinând profilului specializării studiilor postliceale absolvite de asistenţii medicali care nu deţin un alt titlu de calificare de studii superioare de asistent medical se păstrează şi se salarizează conform legii. (9) Exercitarea efectivă a activităţilor de asistent medical generalist, de asistent medical ori de moaşă cu normă întreagă sau echivalent de fracţii de normă cu respectarea celorlalte condiţii de exercitare prevăzute de lege constituie experienţă profesională, după caz, în profesia de asistent medical generalist, de asistent medical, respectiv de moaşă.”

Examinarea comparativă, în succesiunea lor, a acestor prevederi legale trimite la concluzia că pentru categoriile de personal medical pe care le vizează intenţia legiuitorului a fost, în mod consecvent, aceea de a le asigura, prin chiar voinţa legii şi direct în temeiul acesteia, încadrarea în funcţia corespunzătoare studiilor superioare absolvite.

Rezultă aşadar că în cazul asistenţilor medicali absolvenţi de studii sanitare postliceale sau superioare de scurtă durată într-o specializare de profil clinic, care au dobândit gradul de principal şi, ulterior, au absolvit studii superioare de asistent medical generalist sau de moaşă, angajatorul avea obligaţia de a-i încadra în mod direct în funcţia corespunzătoare studiilor superioare absolvite, cu menţinerea gradului de principal şi a gradaţiei avute la data promovării, fără a mai fi necesară parcurgerea unor proceduri de concurs sau, după caz, de examen şi fără a condiţiona încadrarea de o analiză de oportunitate din partea conducătorului unităţii sanitare ori, după caz, a altor entităţi cu rol managerial sau, în genere, administrative ori de îndeplinirea altor condiţii decât cele prevăzute de art. 207 alin. (2) şi (3) din Legea nr. 95/2006.

Interpretarea literală a dispoziţiilor art. 207 alin. (2) din Legea nr. 95/2006 trimite la această concluzie, legiuitorul întrebuinţând sintagma „se încadrează în funcţia corespunzătoare studiilor superioare absolvite”, deci preferând o exprimare categorică şi imperativă, care exclude alte condiţionări decât cele privitoare la îndeplinirea cerinţelor evocate în ipoteza legii: asistenţii medicali vizaţi să fi absolvit studii sanitare postliceale sau superioare de scurtă durată într-o specializare de profil clinic; să fi dobândit gradul de principal; ulterior obţinerii acestui grad, să fi absolvit studii superioare de asistent medical generalist ori de moaşă.

În raport cu dispoziţiile art. 207 alin. (2) şi (3) din Legea nr. 95/2006, îndeplinirea cumulativă a acestor trei cerinţe era, prin ea însăşi, suficientă pentru ca asistentul medical să dobândească nu o simplă vocaţie, ci însuşi dreptul de a obţine încadrarea sa în funcţia corespunzătoare studiilor superioare absolvite, acesta fiind, cu suficientă evidenţă, scopul pe care legea l-a urmărit.

În ce priveşte incidenţa şi eventualele implicaţii ale Hotărârii Guvernului nr. 286/2011 4) pentru aprobarea Regulamentului-cadru privind stabilirea principiilor generale de ocupare a unui post vacant sau temporar vacant corespunzător funcţiilor contractuale şi a criteriilor de promovare în grade sau trepte profesionale imediat superioare a personalului contractual din sectorul bugetar plătit din fonduri publice, este de observat că art. 41 din anexa la acest act normativ, evocat în cuprinsul întrebării adresate de către autorul sesizării, se constituie într-o reglementare cu caracter general (de drept comun), aplicabilă în sistemul bugetar, în vreme ce prevederile art. 207 alin. (2) şi (3) din Legea nr. 95/2006 au, după cum s-a menţionat deja mai sus, natura unor norme speciale şi derogatorii. 4) Publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 221 din 31 martie 2011.

Potrivit prevederilor art. 2 alin. (2) din Hotărârea Guvernului nr. 286/2011, dispoziţiile regulamentului-cadru adoptat prin acest act normativ nu se aplică, între altele, instituţiilor şi autorităţilor publice care, prin statute sau alte acte normative specifice domeniului de activitate, au reglementat încadrarea şi promovarea personalului contractual.

Rezultă aşadar că, în măsura în care prin statute sau acte normative specifice unui anumit domeniu de activitate sunt reglementate, cu caracter special şi derogatoriu, alte condiţii pentru promovarea personalului contractual sau pentru trecerea acestuia într-o funcţie superioară, acest regim juridic distinct are prioritate de aplicare, el impunându-se în raport cu prevederile cu caracter general cuprinse în regulamentul-cadru.

Dispoziţiile art. 207 alin. (2) şi (3) din Legea nr. 95/2006 au un asemenea caracter special, astfel că pentru categoriile de personal avute în vedere de autorul sesizării sunt aplicabile aceste dispoziţii, iar nu cele ale Regulamentului-cadru aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 286/2011. Pe această linie de gândire, nu poate fi deci reţinută incidenţa dispoziţiilor art. 41 din regulamentul-cadru 5) în ansamblul lor, ele referindu-se la regimul juridic general (de drept comun) al promovării personalului contractual din sistemul bugetar plătit din fonduri publice, iar nu la situaţia juridică particulară, reglementată prin norme speciale şi derogatorii, a personalului medical avut în vedere prin dispoziţiile art. 207 alin. (2) şi (3) din Legea nr. 95/2006. 5) Art. 41 din regulamentul-cadru are următorul conţinut: „(1) Prin promovare se asigură evoluţia în carieră a personalului contractual, prin trecerea într-un grad superior sau treaptă profesională superioară, într-o funcţie de conducere sau într-o funcţie pentru care este prevăzut un nivel de studii superior. (2) Promovarea personalului contractual din sectorul bugetar în grade sau trepte profesionale se face, de regulă, pe un post vacant, iar, în situaţia în care nu există un asemenea post, se face prin transformarea postului din statul de funcţii în care acesta este încadrat într-unul de nivel imediat superior. (3) Promovarea într-o funcţie de conducere se face pe un post vacant cu respectarea prevederilor art. 1-40 referitoare la ocuparea unui post vacant prin concurs sau examen. (4) Promovarea într-o funcţie pentru care este prevăzut un nivel de studii superior se face prin transformarea postului din statul de funcţii în care aceasta este încadrat într-un post prevăzut cu studii superioare de scurtă sau de lungă durată, al cărui grad profesional este imediat superior celui de debutant, cu menţinerea gradaţiei avute la data promovării, ca urmare a obţinerii unei diplome de nivel superior şi a promovării examenului organizat în acest sens, cu respectarea prevederilor art. 411, 44 şi 45. (5) Propunerea de promovare într-o funcţie cu un nivel de studii superior, ca urmare a absolvirii de către salariat a unor forme de învăţământ superior în specialitatea în care îşi desfăşoară activitatea sau considerată de autoritatea ori instituţia publică ca fiind utilă pentru desfăşurarea activităţii, justificată de necesitatea modificării fişei de post, se face de către şeful ierarhic superior la cererea salariatului, însoţită de copia legalizată a diplomei de licenţă, respectiv a diplomei de absolvire sau, după caz, de adeverinţa care să ateste absolvirea studiilor, eliberate de o instituţie de învăţământ superior acreditată, şi este aprobată de către conducătorul autorităţii ori instituţiei publice. (6) Promovarea într-o funcţie pentru care este prevăzut un nivel de studii superior se face numai în măsura în care conducătorul autorităţii sau instituţiei publice decide ca atribuţiile din fişa postului să fie modificate în mod corespunzător. (7) Promovarea personalului contractual din sectorul bugetar în grade sau trepte profesionale se face prin examen, în baza unui referat de evaluare întocmit de şeful ierarhic şi aprobat de condu