Decizia nr. 65 din 2 octombrie 2017

Curtea de Apel Iaşi – Secţia litigii de muncă şi asigurări sociale a dispus, prin Încheierea din data de 28 martie 2017, în Dosarul nr. 3.639/99/2016, sesizarea Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie – Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, în baza art. 519 din Codul de procedură civilă, în vederea pronunţării unei hotărâri prealabile cu privire la următoarea chestiune de drept: „În interpretarea şi aplicarea dispoziţiilor art. 85 alin. (2) din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor şi procurorilor, republicată, cu modificările şi completările ulterioare (denumită în continuare Legea nr. 303/2004), actualizarea pensiei de urmaş stabilite în temeiul art. 84 alin. (3) din Legea nr. 303/2004 se realizează prin raportare la indemnizaţia brută lunară a unui judecător în activitate, în condiţii identice de funcţie, vechime şi grad, cu luarea în considerare a sporurilor intrate în baza de calcul, precum şi a sporurilor de vechime sau prin raportare exclusiv la indemnizaţia brută lunară a unui judecător în condiţii identice de funcţie, vechime şi grad? Procedeul de actualizare reglementat de art. 85 alin. (2) din Legea nr. 303/2004 a pensiei de urmaş stabilite în temeiul art. 84 alin. (3) din acelaşi act normativ intervine exclusiv în cazul majorărilor directe operate prin dispoziţii normative asupra indemnizaţiei brute a unui judecător în condiţii identice de funcţie, vechime şi grad ori vizează şi situaţia în care se schimbă legal însăşi modalitatea de determinare a indemnizaţiei brute lunare cu efect indirect de majorare a cuantumului acesteia?”. II. Expunerea succintă a procesului în cadrul căruia s-a invocat chestiunea de drept menţionată

Prin acţiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Iaşi cu nr. 3.639/99/2016, la data de 15 iunie 2016, reclamantul, având capacitate de exerciţiu restrânsă, cu încuviinţarea părintelui, a chemat în judecată pe pârâţii Tribunalul Iaşi şi Casa Judeţeană de Pensii Iaşi, pentru ca prin hotărâre judecătorească să se dispună: – în contradictoriu cu pârâtul Tribunalul Iaşi: anularea adeverinţelor nr. xxxx/10.03.2016, nr. xxxx/10.03.2016 şi nr. xxxx/10.03.2016, emise de Tribunalul Iaşi, cu păstrarea adeverinţelor pentru stabilirea pensiei de urmaş în condiţiile art. 84 alin. (3) din Legea nr. 303/2004, având nr. xxx/A/21.02.2008, nr. xxx/A/7.04.2009, nr. xxx/A/7.04.2009 şi nr. xxx/A/7.04.2009, emise de Tribunalul Iaşi, şi obligarea Tribunalului Iaşi să recalculeze drepturile pe care le-ar fi avut susţinătorul său legal, cu includerea tuturor sporurilor în indemnizaţia brută lunară, astfel cum au fost recunoscute prin adeverinţele nr. xxx/A/21.02.2008, nr. xxx/A/7.04.2009, nr. xxx/A/7.04.2009 şi nr. xxx/A/7.04.2009, emise de Tribunalul Iaşi, şi să comunice adeverinţele conţinând aceste date Casei Judeţene de Pensii Iaşi; – în contradictoriu cu pârâta Casa Judeţeană de Pensii Iaşi: anularea Deciziei nr. xxxxxx/26.04.2016 privind recalcularea pensiei de urmaş, cu păstrarea Deciziei nr. xxxxxx/14.07.2009, ambele emise de Casa Judeţeană de Pensii Iaşi; anularea Deciziei nr. xxxxxx/27.04.2016 emise de Casa Judeţeană de Pensii Iaşi privind recuperarea sumelor încasate necuvenit cu titlu de drepturi prevăzute de legile cu caracter special de la titular, prin tutore, din perioada 1 mai 2013-30 aprilie 2016, comunicată la data de 2 iunie 2016; anularea Deciziei nr. xxxxxx/06.06.2016 emise de Casa Judeţeană de Pensii Iaşi privind recuperarea sumelor încasate necuvenit cu titlu de drepturi prevăzute de legile cu caracter special de la titular, prin tutore, din luna mai 2016.

Reclamantul a susţinut, în esenţă, că la stabilirea pensiei şi, implicit, la emiterea primei adeverinţe, indemnizaţia brută de încadrare a inclus, aşa cum era firesc, sporurile de care a beneficiat susţinătorul său, în raport cu care s-a calculat procentual cuantumul pensiei sale, în baza adeverinţelor emise de Tribunalul Iaşi, cu nr. xxx/A/21.02.2008, nr. xxxx/A/6.06.2008, nr. xxxx/A/13.10.2008, fiind actualizată în baza adeverinţelor nr. xxx/A/07.04.2009, nr. xxx/A/07.04.2009 şi nr. xxx/A/07.04.2009.

Ulterior, angajatorul a apreciat că sporurile care au fost incluse în anul 2008 în indemnizaţia brută de încadrare a judecătorului decedat nu trebuiau avute în vedere la stabilirea indemnizaţiei la care s-a raportat procentul pentru pensia de urmaş, motiv pentru care tribunalul a emis: Adeverinţa nr. xxxx/A/10.03.2016, care anulează adeverinţele nr. xxx/A/21.02.2008 şi nr. xxx/A/7.04.2009, Adeverinţa nr. xxxx/A/10.03.2016, care anulează adeverinţele nr. xxxx/A/6.06.2008 şi nr. xxx/A/7.04.2009, Adeverinţa nr. xxxx/A/10.03.2016, care anulează adeverinţele nr. xxxx/A/13.10.2008 şi nr. xxx/A/7.04.2009, pentru actualizarea pensiei.

Cele trei adeverinţe emise la data de 10 martie 2016 au fost transmise de tribunal către Casa Judeţeană de Pensii Iaşi, care a emis Decizia nr. xxxxxx/26.04.2016 prin care a fost recalculată pensia de urmaş a reclamantului, prin diminuare, raportat la excluderea sporurilor din baza de calcul al indemnizaţiei brute. Casa Judeţeană de Pensii Iaşi a emis decizii de recuperare a sumelor încasate necuvenit.

Prin Sentinţa civilă nr. 1.597 pronunţată la data de 17 octombrie 2016 Tribunalul Iaşi a respins excepţia inadmisibilităţii acţiunii şi excepţia prematurităţii acţiunii, invocate de către pârâta Casa Judeţeană de Pensii Iaşi. S-a admis în parte acţiunea formulată de reclamantul având capacitate de exerciţiu restrânsă, cu încuviinţarea părintelui, în contradictoriu cu pârâţii Tribunalul Iaşi şi Casa Judeţeană de Pensii Iaşi; s-au anulat cele trei adeverinţe din data de 10 martie 2016 emise de pârâtul Tribunalul Iaşi; s-au anulat deciziile nr. xxxxxx/26.04.2016, nr. xxxxxx/27.04.2016 şi nr. xxxxxx/6.06.2016 emise de pârâta Casa Judeţeană de Pensii Iaşi şi, pe cale de consecinţă, s-a păstrat Decizia nr. xxxxxx/14.07.2009; s-a respins cererea formulată de reclamant având ca obiect obligarea pârâtului Tribunalul Iaşi la recalcularea drepturilor autorului acestuia şi la comunicarea adeverinţelor către pârâta Casa Judeţeană de Pensii Iaşi.

Pentru a pronunţa această soluţie prima instanţă a reţinut, în esenţă, că actualizarea pensiei de urmaş se realizează ori de câte ori se majorează indemnizaţia brută lunară a unui judecător în activitate, în condiţii identice de funcţie, vechime şi grad al instanţei, baza de calcul fiind indemnizaţia de încadrare brută lunară, dar şi sporurile judecătorului în activitate, în temeiul art. 85 din Legea nr. 303/2004. Totodată, instanţa a avut în vedere şi Decizia nr. 23 din 29 iunie 2015 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 797 din 27 octombrie 2015.

Împotriva acestei sentinţe au declarat apel atât Tribunalul Iaşi, cât şi Casa Judeţeană de Pensii Iaşi.

Prin apelul său, pârâtul Tribunalul Iaşi a susţinut, în esenţă, două aspecte, considerate a fi interpretate greşit de prima instanţă, după cum urmează.

Stabilirea pensiei de urmaş a reclamantului trebuie să fie determinată raportat la indemnizaţia de încadrare brută lunară avută de susţinătorul decedat în ultima lună de activitate, iar sporul de vechime în muncă şi sporul de toxicitate nu făceau parte din indemnizaţia brută lunară.

În ceea ce priveşte actualizarea pensiei, pentru situaţia prevăzută de art. 84 alin. (3) din Legea nr. 303/2004 (judecătorul decedat nu îndeplinea condiţiile de acordare a pensiei de serviciu), în mod evident, aceasta nu poate opera asupra bazei de calcul pentru stabilirea pensiei de serviciu (indemnizaţia brută lunară a unui judecător şi procuror în activitate, în condiţii identice de funcţie, vechime şi grad al instanţei sau parchetului, plus sporurile intrate în baza de calcul la acordarea pensiei de serviciu şi a sporului de vechime), ci asupra bazei de calcul avute în vedere la stabilirea pensiei de urmaş, respectiv asupra indemnizaţiei de încadrare brute lunare avute de susţinătorul decedat în ultima lună de activitate.

În consecinţă, actualizarea acestor pensii de urmaş se realizează ori de câte ori se majorează indemnizaţia de încadrare brută lunară a unui judecător în activitate.

Practic, dacă ar fi primită motivarea instanţei de fond ar însemna ca, în ipoteza de la art. 84 alin. (3) din Legea nr. 303/2004, pentru pensiile de urmaş să se opereze cu două baze de calcul complet diferite, contrar prevederilor legale.

Prima dată, pensia de urmaş ar urma să fie stabilită pe baza indemnizaţiei de încadrare brute lunare avute de susţinătorul decedat în ultima lună de activitate, iar la actualizare baza de calcul a unei pensii de urmaş s-ar schimba, prin simplul efect al actualizării, într-o bază de calcul complet diferită, respectiv baza de calcul pentru pensia de serviciu (indemnizaţia brută lunară a unui judecător şi procuror în activitate, în condiţii identice de funcţie, vechime şi grad al instanţei sau parchetului, plus sporurile intrate în baza de calcul la acordarea pensiei de serviciu şi a sporului de vechime).

A mai susţinut acest pârât că Legea-cadru nr. 330/2009 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, cu modificările ulterioare (Legea-cadru nr. 330/2009), a stabilit un alt mod de calcul al indemnizaţiei de încadrare brute lunare, prin stabilirea unor sporuri şi majorări de care au beneficiat judecătorii. Prin includerea acestor sporuri şi majorări în indemnizaţia de încadrare nu a avut loc o majorare a bazei de calcul al pensiei de serviciu, ci o modificare a structurii acestei baze, fără efect asupra cuantumului indemnizaţiei de încadrare lunare. Prin urmare, nu a avut loc o „majorare” a „indemnizaţiei” în sensul art. 85 alin. (2) din Legea nr. 303/2004.

Pârâta Casa Judeţeană de Pensii Iaşi, în apelul său, a arătat faptul că a fost chemată în proces fără a avea vreo culpă, deoarece a emis deciziile doar în baza fiecărei adeverinţe emise de Tribunalul Iaşi. III. Aspectele de admisibilitate reţinute de titularul sesizării

Prin Încheierea de sesizare din data de 28 martie 2017, pronunţată în Dosarul nr. 3.639/99/2016, Curtea de Apel Iaşi – Secţia litigii de muncă şi asigurări sociale a constatat admisibilitatea sesizării Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, în conformitate cu dispoziţiile art. 519 din Codul de procedură civilă, motivat de următoarele aspecte.

De lămurirea modului de interpretare/aplicare a dispoziţiilor art. 85 alin. (2) din Legea nr. 303/2004 prin raportare la dispoziţiile art. 84 alin. (3) din Legea nr. 303/2004 depinde soluţionarea pe fond a cauzei.

În acest sens s-a arătat că în discuţie este aplicarea dispoziţiilor privind actualizarea pensiei de urmaş stabilite în temeiul art. 84 alin. (3) din Legea nr. 303/2004 (judecătorul decedat nu îndeplinea condiţiile de acordare a pensiei speciale) în baza art. 85 alin. (2) din Legea nr. 303/2004, în sensul în care părţile contestă elementul de referinţă al calculului, respectiv fie prin raportare la indemnizaţia brută lunară a unui judecător în activitate, în condiţii identice de funcţie, vechime şi grad, cu luarea în considerare a sporurilor intrate în baza de calcul, precum şi a sporurilor de vechime, fie prin raportare exclusivă la indemnizaţia brută lunară a judecătorului în condiţii identice de funcţie, vechime şi grad.

Interesează, de asemenea, pentru soluţionarea fondului cauzei, dacă procedeul de actualizare reglementat de art. 85 alin. (2) intervine exclusiv în cazul majorărilor directe acordate prin acte normative operate asupra indemnizaţiei brute de încadrare ori vizează şi situaţia în care se schimbă însăşi modalitatea de stabilire a indemnizaţiei brute lunare, cu efect indirect asupra cuantumului acesteia.

În cauză, la data decesului judecătorului (7 februarie 2008) a fost emisă o adeverinţă în care a fost menţionată indemnizaţia de încadrare brută lunară avută de susţinătorul decedat în ultima lună de activitate, cu luarea în calcul a sporului de vechime de 25% şi de toxicitate de 15%.

Se susţine de către angajator, Tribunalul Iaşi, că la momentul decesului judecătorului Legea nr. 303/2004 prin art. 84 alin. (3) impunea ca pensia de urmaş să fie stabilită raportat la indemnizaţia de încadrare brută lunară avută de susţinătorul decedat în ultima lună de activitate, care era determinată pe baza valorii de referinţă sectorială şi a coeficienţilor de multiplicare, la care se adăuga majorarea pentru vechimea în funcţia de judecător [conform art. 3 alin. (1), art. 4 alin. (1) şi (3) şi art. 4 1 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 27/2006 privind salarizarea şi alte drepturi ale judecătorilor, procurorilor şi altor categorii de personal din sistemul justiţiei, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 45/2007, cu modificările şi completările ulterioare], sporurile de vechime de 25% şi de toxicitate de 15% nefiind incluse în indemnizaţia de încadrare. Prin urmare, se susţine că prima adeverinţă emisă la acel moment este nelegală.

În luna iunie 2008 a avut loc actualizarea pensiei de urmaş, fiind emisă adeverinţa cu baza de calcul de la data de 7 februarie 2008, respectiv indemnizaţia de încadrare brută lunară avută de susţinătorul decedat în ultima lună de activitate, inclusiv sporul de vechime de 25% şi de toxicitate de 15%, la care s-a aplicat actualizarea.

La data de 7 aprilie 2009, ca urmare a punerii în executare a titlului executoriu ce stabilea în favoarea moştenitorilor judecătorului dreptul la plata sumelor corespunzătoare sporului de risc şi suprasolicitare neuropsihică de 50% din indemnizaţia brută lunară până la data decesului, angajatorul a emis 3 adeverinţe în vederea stabilirii şi actualizării pensiei de urmaş. Astfel, prima adeverinţă a prevăzut indemnizaţia de încadrare brută lunară avută de susţinătorul decedat în ultima lună de activitate, aşa cum aceasta a fost stabilită prin adeverinţa anterioară din iunie 2008 (cu luarea în calcul a sporului de vechime de 25% şi de toxicitate de 15%) la care s-a adăugat procentul de 50% reprezentând sporul de risc şi suprasolicitare neuropsihică. A rezultat, astfel, o nouă bază de calcul pentru pensia de la data decesului judecătorului, la care s-a aplicat actualizarea începând din luna iunie 2008 (fiind emise în acest sens alte două adeverinţe).

La data de 1 decembrie 2015, în vederea aplicării dispoziţiilor art. 85 alin. (2) din Legea nr. 303/2004 în sensul actualizării pensiei de urmaş, ca urmare a majorării indemnizaţiei unui judecător în activitate, angajatorul, apreciind că modul de stabilire a bazei de calcul pentru pensia de urmaş a fost greşit determinat şi că, implicit, adeverinţele de actualizare au avut o bază de calcul eronată, a emis cele trei adeverinţe din data de 10 martie 2016 ce sunt supuse controlului judecătoresc în dosarul pendinte, prin care au fost revocate toate adeverinţele anterioare.

În baza noilor adeverinţe, Casa Teritorială de Pensii Iaşi a emis Decizia nr. xxxxxx/26.04.2016 privind recalcularea pensiei de urmaş începând cu data de 1 aprilie 2016 şi revizuirea pensiei de urmaş retroactiv de la data de 1 aprilie 2008 şi 1 octombrie 2008. Ca urmare, a rezultat un debit stabilit prin Decizia nr. xxxxxx/27.04.2016 privind recuperarea sumelor încasate necuvenit cu titlu de drepturi prevăzute de legile cu caracter special, emisă de Casa Judeţeană de Pensii Iaşi. Deşi debitul acoperă perioada 1 aprilie 2008-30 aprilie 2016, titlul executoriu s-a stabilit cu respectarea termenului general de prescripţie de 3 ani. Prin Decizia nr. xxxxxx/6.06.2016 privind recuperarea sumelor încasate necuvenit cu titlu de drepturi prevăzute de legile cu caracter special s-a completat debitul stabilit pentru perioada 1 mai 2013-30 aprilie 2016 şi cu luna mai 2016 în care i s-a plătit tot pensia greşit calculată.

Problema de drept enunţată este nouă, deoarece, prin consultarea jurisprudenţei, s-a constatat că asupra acestei probleme Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie nu a statuat printr-o altă hotărâre.

S-a subliniat că aspectele ce fac obiectul sesizării sunt chestiuni de drept, în sensul art. 519 din Codul de procedură civilă, solicitându-se Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie statuarea asupra modalităţii de interpretare şi aplicare a unor texte legale în vigoare, asupra cărora instanţa supremă nu a statuat, aşa cum rezultă din jurisprudenţa sa.

Plecând de la finalitatea mecanismului hotărârii prealabile şi rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie de unificator al practicii judiciare, s-a apreciat că aspectele dezbătute satisfac cerinţa noutăţii, în condiţiile în care chestiunile de drept ridicate sunt diferite şi noi, în sensul art. 519 din Codul de procedură civilă, având în vedere că jurisprudenţa atinge doar tangenţial aspectele antamate în prezenta sesizare, concentrându-se strict pe majorările intervenite pe cale legislativă asupra indemnizaţiei brute lunare a unui judecător în activitate.

Însă, realităţile juridice aduc în dezbatere o nouă chestiune, cea a definirii noţiunii de „majorare a indemnizaţiei brute a unui judecător în activitate” în cazul special al actualizării pensiei de urmaş reglementate de art. 84 alin. (3) cu referire la art. 85 alin. (2) din Legea nr. 303/2004.

În acest sens se solicită Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie să clarifice prin interpretare înţelesul acestei sintagme în ansamblul normativului privitor la pensiile magistraţilor, motiv pentru care s-a apreciat necesar a se include în conţinutul sesizării chestiunile ţinând de interpretarea art. 85 alin. (2) în ansamblul lor, pentru abordarea globală şi sistematică a chestiunilor de drept.

Contrar celor susţinute de apărătorul reclamantului intimat, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie nu s-a pronunţat asupra chestiunii de drept în dezbatere în prezenta cauză. Decizia nr. 23/2015 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie – Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept privind examinarea sesizării formulate de Curtea de Apel Alba Iulia – Secţia pentru conflicte de muncă şi asigurări sociale în Dosarul nr. 7.340/97/2013 în vederea pronunţării unei hotărâri prealabile a vizat dezlegarea modului de interpretare şi aplicare a dispoziţiilor art. 82 alin. (1) din Legea nr. 303/2004, şi nu dispoziţiile art. 84 alin. (3), respectiv art. 85 alin. (2) din acelaşi act normativ. Decizia nr. 25/2011 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie – Completul competent să judece recursul în interesul legii, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 916 din 22 decembrie 2011, a vizat examinarea recursului în interesul legii formulat de Colegiul de conducere al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie vizând interpretarea şi aplicarea dispoziţiilor Ordonanţei Guvernului nr. 10/2007 privind creşterile salariale ce se vor acorda în anul 2007 personalului bugetar salarizat potrivit Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 24/2000 privind sistemul de stabilire a salariilor de bază pentru personalul contractual din sectorul bugetar şi personalului salarizat potrivit anexelor nr. II şi III la Legea nr. 154/1998 privind sistemul de stabilire a salariilor de bază în sectorul bugetar şi a indemnizaţiilor pentru persoane care ocupă funcţii de demnitate publică, referitor la posibilitatea magistraţilor de a beneficia de creşterile salariale prevăzute în art. 1 din actul normativ iniţial menţionat, drepturi ce nu fac obiectul prezentului litigiu. Prin Decizia nr. VI din 15 ianuarie 2007 privind soluţionarea recursului în interesul legii, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – Secţiile Unite s-a pronunţat cu privire la aplicarea dispoziţiilor art. 11 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 177/2002 privind salarizarea şi alte drepturi ale magistraţilor, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 347/2003, cu modificările ulterioare, precum şi a dispoziţiilor art. 28 alin. (4) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 43/2002 privind Direcţia Naţională Anticorupţie, modificată prin Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 24/2004 privind creşterea transparenţei în exercitarea demnităţilor publice şi a funcţiilor publice, precum şi intensificarea măsurilor de prevenire şi combatere a corupţiei, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 601/2004.

În consecinţă, s-a apreciat că, în speţă, condiţia noutăţii este suficient de bine caracterizată şi permite declararea ca admisibilă a sesizării.

Instanţa de trimitere a mai arătat că problema de drept nu face obiectul unui recurs în interesul legii în curs de soluţionare, conform evidenţelor Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, consultate la data formulării prezentei sesizări. IV. Punctul de vedere al părţilor cu privire la dezlegarea chestiunii de drept

După comunicarea raportului, potrivit dispoziţiilor art. 520 alin. (10) din Codul de procedură civilă, au fost formulate următoarele puncte de vedere de către părţi.

Intimatul-reclamant, prin avocat, a arătat că dispoziţiile art. 85 alin. (2) din Legea nr. 303/2004 reglementează modalitatea de actualizare a pensiilor de serviciu şi a pensiilor de urmaş, legiuitorul incluzând într-un singur text legal toate ipotezele enunţate. Se prevede ca pensiile de serviciu ale judecătorilor, precum şi pensiile de urmaş prevăzute la art. 84 din aceeaşi lege se actualizează ori de câte ori se majorează indemnizaţia de încadrare brută lunară a unui judecător în activitate, în condiţii identice de funcţie, vechime şi grad al instanţei, cu luarea în considerare în procent a sporurilor intrate în baza de calcul la acordarea pensiei de serviciu.

Discuţia se poartă asupra conţinutului noţiunii de indemnizaţie brută de încadrare în baza căreia s-a stabilit procentual pensia de urmaş a moştenitorului minor al magistratului decedat înainte de pensionare, respectiv dacă sporurile avute de acesta la data decesului sau obţinute ulterior prin hotărâri judecătoreşti sunt incluse în indemnizaţia brută de încadrare.

În opinia intimatului-reclamant răspunsul nu poate fi decât unul afirmativ, întrucât indemnizaţia avută cuprinde toate elementele: salariul de bază şi sporurile acordate.

Ca atare, punctul de vedere al intimatului-reclamant este în sensul că pensia de urmaş se actualizează prin raportare la indemnizaţia brută lunară a unui judecător în activitate, în condiţii identice de funcţie, vechime şi grad al instanţei, cu luarea în considerare în procent a sporurilor intrate în baza de calcul, precum şi a sporurilor de vechime.

Procedeul de actualizare vizează şi situaţia în care se schimbă legal însăşi modalitatea de determinare a indemnizaţiei brute lunare cu efect indirect de majorare a cuantumului acesteia. Din moment ce legiuitorul nu distinge în sensul că s-ar aplica numai anumite majorări cu efect direct, nici interpretul nu trebuie să distingă atât timp cât efectul schimbării modalităţii de determinare a indemnizaţiei brute lunare este majorarea cuantumului acesteia.

Apelantul-pârât Tribunalul Iaşi a apreciat, în prealabil, că sesizarea este inadmisibilă, întrucât titularul sesizării solicită stabilirea modalităţii de aplicare a textelor legale incidente în cauza supusă judecăţii, iar nu o interpretare a acestora. Totodată, dispoziţiile legale a căror interpretare se solicită nu comportă o reală şi serioasă dificultate, de natură a atrage aplicarea procedurii hotărârii prealabile.

Pe fondul sesizării, cu privire la concluzia judecătorilor- raportori, apelantul-pârât Tribunalul Iaşi a arătat că aceasta are ca punct de plecare argumentul potrivit căruia, odată cu apariţia Legii-cadru nr. 330/2009, în materia salarizării magistraţilor, o parte din sporurile recunoscute au fost incluse în indemnizaţia de încadrare brută lunară, rezultând o majorare a cuantumului acesteia.

Or, art. 85 alin. (2) din Legea nr. 303/2004 stabileşte principiul actualizării pensiei de urmaş în condiţiile existenţei unei majorări a indemnizaţiei de încadrare brută lunară a unui judecător în activitate, fără a distinge cu privire la modalitatea care a determinat o astfel de majorare.

La data apariţiei Legii-cadru nr. 330/2009 şi a Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 1/2010 privind unele măsuri de reîncadrare în funcţii a unor categorii de personal din sectorul bugetar şi stabilirea salariilor acestora, precum şi alte măsuri în domeniul bugetar, actualizarea pensiei de serviciu se realiza ori de câte ori se majora indemnizaţia de încadrare brută lunară a unui judecător în activitate, elementele componente ale indemnizaţiei fiind valoarea de referinţă sectorială, coeficienţii de multiplicare şi majorarea prevăzută de lege pentru vechimea în funcţie. Aşadar, actualizarea se realiza în momentul în care intervenea o majorare a unuia dintre elementele care intrau în componenţa acesteia, respectiv valoarea de referinţă sectorială, coeficienţii de multiplicare sau majorarea prevăzută de lege pentru vechimea în funcţie.

Dispunând introducerea, începând cu data de 1 ianuarie 2010, în indemnizaţiile de încadrare brute lunare a unor sporuri şi majorări, precum şi a adaosurilor pentru risc şi suprasolicitare neuropsihică şi pentru asigurarea confidenţialităţii şi a sporului de vechime în muncă, Legea-cadru nr. 330/2009 a stabilit un alt mod de calcul al indemnizaţiei de încadrare brute lunare.

Prin includerea acestor sporuri/majorări în indemnizaţia de încadrare nu a avut loc o majorare a bazei de calcul al pensiei de serviciu, ci o modificare în structura acestei baze, fără efect asupra cuantumului indemnizaţiei de încadrare lunare (menţinut la nivelul lunii decembrie 2009). În consecinţă, nu a avut loc o „majorare” a „indemnizaţiei” în sensul art. 85 alin. (2) din Legea nr. 303/2004.

În atare condiţii s-a apreciat că la momentul intrării în vigoare a Legii-cadru nr. 330/2009 nu s-a impus actualizarea pensiilor de serviciu sau a celor de urmaş. V. Punctul de vedere al titularului sesizării cu privire la dezlegarea chestiunii de drept

Completul de judecată al Curţii de Apel Iaşi – Secţia litigii de muncă şi asigurări sociale a arătat prin încheierea de sesizare că, în analiza efectuată, trebuie reţinut, prioritar, că dispoziţiile art. 84 alin. (3) din Legea nr. 303/2004 limitează valoarea pensiei de urmaş pentru copiii minori, precum şi copiii majori până la terminarea studiilor, dar nu mai mult de 26 de ani, ai magistratului care la data decesului nu îndeplinea condiţiile de acordare a pensiei de serviciu, la un procent de 75% din indemnizaţia de încadrare brută lunară avută de susţinătorul decedat în ultima lună de activitate. Textul instituie un algoritm diferit de calcul al pensiei de urmaş pentru această categorie, în opoziţie cu situaţia reglementată de dispoziţiile art. 84 alin. (2) din Legea nr. 303/2004 (cazul urmaşilor magistratului care îndeplinea condiţiile de pensionare la data decesului).

Această distincţie nu este păstrată însă, la nivel de reglementare, în ceea ce priveşte situaţia actualizării pensiei, întrucât, potrivit art. 85 alin. (2) din acelaşi act normativ pensiile de serviciu ale judecătorilor şi procurorilor, precum şi pensiile de urmaş prevăzute la art. 84 (fără distincţie) se actualizează ori de câte ori se majorează indemnizaţia brută lunară a unui judecător şi procuror în activitate, în condiţii identice de funcţie, vechime şi grad al instanţei sau parchetului, cu luarea în considerare, în procent, a sporurilor intrate în baza de calcul la acordarea pensiei de serviciu, precum şi a sporului de vechime. Dacă în urma actualizării rezultă o pensie de serviciu mai mică, judecătorul sau procurorul îşi poate păstra pensia aflată în plată.

Aşa cum a reţinut şi prima instanţă, principiile interpretării juridice ar obliga la aplicarea regulii de drept ubi lex non distinguit, nec nos distinguere debemus. Totuşi, textul legal face referire la „luarea în considerare, în procent, a sporurilor intrate în baza de calcul la acordarea pensiei de serviciu”. Or, potrivit art. 84 alin. (3) din Legea nr. 303/2004, la stabilirea acestui tip de pensie de urmaş nu se iau în considerare sporurile, astfel încât acestea nu pot fi considerate „intrate în baza de calcul la acordarea pensiei”. O interpretare diferită ar putea fi dată situaţiei sporului de vechime, având în vedere regulile de interpretare gramaticală, textul realizând un raport copulativ în cadrul aceleiaşi propoziţii prin utilizarea sintagmei „precum şi”. Însă, analiza textuală este lipsită în prezent de relevanţă, în condiţiile în care în baza Legii-cadru nr. 330/2009 sporul de vechime a fost inclus în indemnizaţia de încadrare brută lunară, soluţie legislativă menţinută de Legea-cadru nr. 284/2010 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, cu modificările şi completările ulterioare.

În consecinţă, pentru aceste raţiuni s-ar putea conchide, în ceea ce priveşte prima chestiune de drept, că dispoziţiile art. 85 alin. (2) din Legea nr. 303/2004 trebuie interpretate în sensul că actualizarea pensiei de urmaş prevăzute de art. 84 alin. (3) din acelaşi act normativ se realizează ori de câte ori se majorează exclusiv indemnizaţia brută lunară a unui judecător şi procuror în activitate, în condiţii identice de funcţie, vechime şi grad al instanţei sau parchetului.

În ceea ce priveşte cea de-a doua chestiune de drept, aceasta se referă la determinarea sensului noţiunii de „majorare a indemnizaţiei brute lunare”. În acest sens, apelantul-pârât a susţinut constant că Legea-cadru nr. 330/2009 a stabilit un alt mod de calcul al indemnizaţiei de încadrare brute lunare, prin stabilirea unor sporuri şi majorări de care au beneficiat judecătorii. Potrivit art. 4 alin. (3), art. 5 şi art. 6 din anexa nr. VI la Legea-cadru nr. 330/2009, din indemnizaţia de încadrare brută lunară făceau parte indemnizaţia de încadrare, sporul pentru vechime în muncă şi adaosul prevăzut de art. 4 alin. (3) lit. a) din anexa nr. VI. Aşadar, în indemnizaţia de încadrare brută lunară a fost inclus un adaos de 35% din indemnizaţia de încadrare brută lunară, menit să evite scăderea drepturilor salariale, în condiţiile în care, anterior apariţiei Legii-cadru nr. 330/2009, se acorda un spor de risc şi suprasolicitare neuropsihică de 50% şi un spor de confidenţialitate de 15%, ambele calculate la indemnizaţia de încadrare brută lunară, iar, ulterior apariţiei legii, s-a acordat un spor de risc şi suprasolicitare neuropsihică de 25% şi un spor de confidenţialitate de 5%, ambele calculate la indemnizaţia de încadrare brută lunară.

Însă, prin includerea acestor sporuri şi majorări în indemnizaţia de încadrare nu a avut loc o majorare a bazei de calcul al pensiei de serviciu, ci o modificare a structurii acestei baze, fără efect asupra cuantumului indemnizaţiei de încadrare lunare. Prin urmare, nu a avut loc o „majorare” a „indemnizaţiei” în sensul art. 85 alin. (2) din Legea nr. 303/2004.

Or, este indubitabil că prin schimbarea bazei de calcul al indemnizaţiei brute lunare a unui judecător a operat o creştere a cuantumului acesteia, chiar dacă în fapt cuantumul total al drepturilor primite de magistraţii în funcţie sau de magistraţii beneficiari ai pensiei de serviciu a rămas acelaşi. În acest sens, modificarea operată asupra indemnizaţiei nu s-a reflectat pecuniar pentru magistraţii în funcţie sau magistraţii beneficiari ai pensiei de serviciu, întrucât aceştia beneficiau oricum legal şi anterior de sporurile menţionate. Totuşi, în cazul pensiei de urmaş prevăzute de art. 84 alin. (3) din Legea nr. 303/2004 modificarea indemnizaţiei de încadrare brute lunare a unui judecător şi procuror în activitate, în condiţii identice de funcţie, vechime şi grad al instanţei sau parchetului a condus matematic la creşterea cuantumului acesteia întrucât aceasta a inclus un adaos de 35%, menit să compenseze scăderea cuantumului sporurilor de suprasolicitare neuropsihică de 50% şi de confidenţialitate de 15%, precum şi sporul de vechime. Or, întrucât aceste sporuri nu erau avute în vedere la stabilirea pensiei de urmaş prevăzute de art. 84 alin. (3) din Legea nr. 303/2004, anterior Legii-cadru nr. 330/2009, includerea în indemnizaţia de încadrare brută lunară valorează juridic „majorare” şi trebuie avute în vedere la actualizarea prevăzută de art. 85 alin. (2) din Legea nr. 303/2004.

De altfel, în sensul acestei concluzii pledează principiul nediscriminării, ca principiu fundamental al statului de drept. Înlăturarea din sfera de aplicabilitate a dispoziţiilor art. 85 alin. (2) a situaţiilor în care majorarea indemnizaţiei brute de încadrare s-ar produce doar indirect, prin schimbarea structurii acesteia, ar conduce la crearea unor situaţii evident discriminatorii între urmaşii unor judecători decedaţi la date diferite, pe simplul temei al datei decesului. Or, faptul aleatoriu al decesului nu poate valora juridic o cauză obiectivă şi rezonabilă pentru aplicarea unui tratament juridic diferit în materia determinării nivelului pensiei de urmaş.

Având în vedere că prevederile art. 85 alin. (2) din Legea nr. 303/2004 prevăd că pensiile de serviciu ale judecătorilor şi procurorilor, precum şi pensiile de urmaş prevăzute la art. 84 se actualizează ori de câte ori se majorează indemnizaţia brută lunară, fără a distinge între formele de majorare, prin aplicarea regulii generale ubi lex non distinguit, nec nos distinguere debemus, instanţa de trimitere a conchis că procedeul de actualizare a pensiei de urmaş stabilite în temeiul art. 84 alin. (3) din acelaşi act normativ intervine şi în situaţia în care se schimbă legal însăşi modalitatea de determinare a indemnizaţiei brute lunare cu efect indirect de majorare a cuantumului acesteia. VI. Jurisprudenţa instanţelor naţionale în materie

În urma solicitării adresate de către Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, instanţele naţionale nu au identificat hotărâri judecătoreşti relevante pentru chestiunea de drept ce face obiectul analizei în prezenta cauză, fiind transmise doar puncte de vedere teoretice exprimate de către judecători.

Ministerul Public – Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, prin Adresa nr. 1.056/C/1.673/III-5/2017 din 25 mai 2017, a comunicat că, la nivelul Secţiei judiciare – Serviciul judiciar civil, nu se verifică, în prezent, practica judiciară, în vederea promovării unui eventual recurs în interesul legii în problema de drept care formează obiectul prezentei sesizări. VII. Jurisprudenţa Curţii Constituţionale

Nu au fost identificate decizii relevante ale Curţii Constituţionale referitor la chestiunea de drept în discuţie. VIII. Raportul asupra chestiunii de drept

Prin raportul întocmit în cauză, în conformitate cu dispoziţiile art. 520 alin. (8) din Codul de procedură civilă, s-a apreciat că nu sunt îndeplinite cumulativ condiţiile de admisibilitate pentru pronunţarea unei hotărâri prealabile, potrivit dispoziţiilor art. 519 din Codul de procedură civilă.

Asupra rezolvării de principiu a chestiunii de drept sesizate, pentru ipoteza în care completul desemnat în vederea pronunţării unei hotărâri prealabile ar ajunge la concluzia întrunirii condiţiilor de admisibilitate, opinia judecătorilor-raportori a fost în sensul că, în interpretarea şi aplicarea dispoziţiilor art. 85 alin. (2) din Legea nr. 303/2004, actualizarea pensiei de urmaş stabilite în temeiul art. 84 alin. (3) din acelaşi act normativ se realizează prin raportare exclusiv la indemnizaţia de încadrare brută lunară a unui judecător în activitate, în condiţii identice de funcţie, vechime şi grad al instanţei, indiferent de modalitatea care a determinat schimbarea acestei indemnizaţii. IX. Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie

Examinând sesizarea în vederea pronunţării unei hotărâri prealabile, raportul întocmit de judecătorii-raportori, punctele de vedere formulate de către părţi şi chestiunea de drept ce se solicită a fi dezlegată, constată următoarele:

Prealabil analizei în fond a problemei de drept supuse dezbaterii, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept trebuie să verifice dacă, în raport cu întrebarea formulată de titularul sesizării, sunt îndeplinite cumulativ condiţiile de admisibilitate pentru pronunţarea unei hotărâri prealabile în conformitate cu dispoziţiile art. 519 din Codul de procedură civilă.

Potrivit acestor dispoziţii legale, „Dacă, în cursul judecăţii, un complet de judecată al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, al curţii de apel sau al tribunalului, învestit cu soluţionarea cauzei în ultimă instanţă, constatând că o chestiune de drept, de a cărei lămurire depinde soluţionarea pe fond a cauzei respective, este nouă şi asupra acesteia Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie nu a statuat şi nici nu face obiectul unui recurs în interesul legii în curs de soluţionare, va putea solicita Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie să pronunţe o hotărâre prin care să dea rezolvare de principiu chestiunii de drept cu care a fost sesizată”.

Pentru declanşarea acestei proceduri, legiuitorul, în cuprinsul art. 519 din Codul de procedură civilă, a instituit condiţiile de admisibilitate care trebuie îndeplinite cumulativ, respectiv: – existenţa unei cauze aflate în curs de judecată, în ultimă instanţă; – cauza care face obiectul judecăţii să se afle în competenţa legală a unui complet de judecată al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, al curţii de apel sau al tribunalului învestit să soluţioneze cauza; – ivirea unei chestiuni de drept de a cărei lămurire depinde soluţionarea pe fond a cauzei în curs de judecată; – chestiunea de drept a cărei lămurire se solicită să fie nouă; – chestiunea de drept să nu fi făcut obiectul statuării Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie şi nici obiectul unui recurs în interesul legii în curs de soluţionare.

Verificarea admisibilităţii sesizării relevă îndeplinirea condiţiilor prevăzute de lege pentru pronunţarea unei hotărâri prealabile.

Astfel, litigiul în legătură cu care s-a formulat sesizarea este în curs de judecată, Curtea de Apel Iaşi – Secţia litigii de muncă şi asigurări sociale, titularul sesizării, învestită cu soluţionarea apelului, urmează să soluţioneze cauza în ultimă instanţă, prin pronunţarea unei hotărâri judecătoreşti, care, potrivit art. 634 alin. (1) pct. 4 din Codul de procedură civilă, este definitivă, având în vedere dispoziţiile art. 483 alin. (2) din Codul de procedură civilă, raportat la art. XVIII din Legea nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanţelor judecătoreşti, precum şi pentru pregătirea punerii în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă, cu modificările ulterioare.

Cauza care face obiectul judecăţii se află în competenţa legală a unui complet de judecată al curţii de apel învestit să o soluţioneze, iar sesizarea are ca obiect o chestiune de drept de a cărei lămurire depinde soluţionarea pe fond a cauzei, respectiv interpretarea şi aplicarea dispoziţiilor art. 85 alin. (2) din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor şi procurorilor, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, prin raportare la dispoziţiile art. 84 alin. (3) din acelaşi act normativ.

În privinţa condiţiei referitoare la noutatea chestiunii de drept care formează obiectul sesizării se constată că şi această cerinţă este îndeplinită, aspect ce decurge, în primul rând, din faptul că textele de lege a căror interpretare se solicită nu au făcut obiectul analizei în lucrări de specialitate juridică, iar instanţele naţionale nu au pronunţat hotărâri judecătoreşti de natură a contura o jurisprudenţă constantă şi continuă în materia de referinţă, în baza unei interpretări unitare a textelor care au generat chestiunea de drept a cărei rezolvare de principiu se solicită.

De asemenea, textele de lege în discuţie ridică probleme de interpretare, de o relativă dificultate, ce implică riscul unor dezlegări diferite ulterioare în practica judiciară, chestiunea de drept fiind de actualitate.

În cauză este îndeplinită situaţia premisă a iminenţei apariţiei unei practici judiciare neunitare, aşa cum rezultă din analiza punctelor de vedere divergente exprimate de curţile de apel din ţară şi unele tribunale din circumscripţiile acestora.

Totodată, se constată că asupra acestei chestiuni de drept, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie nu a statuat anterior pe calea unui recurs în interesul legii ori a unei alte hotărâri prealabile.

Prin urmare, sesizarea întruneşte cumulativ condiţiile de admisibilitate prevăzute de art. 519 din Codul de procedură civilă, astfel încât se impune a se da eficienţă mecanismului de unificare reprezentat de pronunţarea unei hotărâri prealabile, în vederea atingerii dezideratului acestei instituţii procesuale, respectiv preîntâmpinarea soluţionării diferite a unei chestiuni de drept de către instanţele judecătoreşti (control a priori), determinând şi efectul asigurării securităţii raporturilor juridice.

Deşi sesizarea este prezentată sub forma a două probleme de drept asupra cărora instanţa supremă este chemată să se pronunţe, în fapt este identificată o singură problemă de drept, respectiv cea vizând aspectul modalităţii de actualizare a pensiei de urmaş stabilite în temeiul art. 84 alin. (3) din Legea nr. 303/2004, prin raportare la indemnizaţia de încadrare brută lunară a unui judecător în activitate, în condiţii identice de funcţie, vechime şi grad al instanţei, cu includerea sau nu a sporurilor intrate în baza de calcul la acordarea pensiei de serviciu, ca urmare a interpretării dispoziţiilor art. 85 alin. (2) din Legea nr. 303/2004.

Cea de-a doua problemă sesizată de instanţa de trimitere, respectiv dacă procedeul de actualizare a pensiei de urmaş este aplicabil doar dacă intervin majorări directe asupra indemnizaţiei de încadrare brută lunară ori şi în cazul în care majorarea este rezultatul schimbării modalităţii de determinare a indemnizaţiei, nu presupune o interpretare a dispoziţiilor legale relevate în sesizare, ci o modalitate de aplicare a textului legal, ce poate fi tratată în cadrul problemei de drept astfel cum a fost identificată în prealabil.

Cadrul procesual ce reglementează indemnizaţia de încadrare brută lunară a judecătorului este format, în timp, de două acte normative: Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 27/2006 privind salarizarea şi alte drepturi ale judecătorilor, procurorilor şi altor categorii de personal din sistemul justiţiei, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 45/2007, cu modificările şi completările ulterioare, şi Legea-cadru nr. 330/2009 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, cu modificările ulterioare. Legea-cadru nr. 330/2009, chiar dacă a fost abrogată prin Legea-cadru nr. 284/2010 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, cu modificările şi completările ulterioare, este esenţială în analizarea problemei de drept sesizate din perspectiva modalităţii de stabilire a indemnizaţiei de încadrare brute lunare a judecătorului, în condiţiile în care legea de abrogare a menţinut principiile enunţate în prima lege. Legea- cadru nr. 330/2009 este determinantă în analiza problemei de drept şi din perspectiva momentului temporal care a determinat schimbarea viziunii legiuitorului asupra modalităţii de stabilire a indemnizaţiei de încadrare brute lunare a judecătorului.

În raport cu cele două acte normative menţionate anterior se disting două paliere de analiză a chestiunii de drept cu care a fost sesizată instanţa supremă.

Sub un prim aspect se observă că prin Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 27/2006, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 45/2007, cu modificările şi completările ulterioare, s-a statuat că judecătorii au dreptul pentru activitatea desfăşurată la o indemnizaţie de încadrare brută lunară stabilită în raport cu nivelul instanţelor sau parchetelor, cu funcţia deţinută şi cu vechimea în magistratură prevăzută de art. 86 din Legea nr. 303/2004, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, pe baza valorii de referinţă sectorială şi a coeficienţilor de multiplicare prevăzuţi în anexa la actul normativ (art. 3).

De asemenea, judecătorii beneficiază în raport cu vechimea numai în aceste funcţii de o majorare a indemnizaţiei stabilite potrivit art. 3 alin. (1), calculată în procente la indemnizaţia de încadrare brută lunară (art. 4).

În concluzie, în reglementarea dată de Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 27/2006, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 45/2007, cu modificările şi completările ulterioare, indemnizaţia de încadrare brută lunară a judecătorului nu includea şi alte sporuri, cu caracter special, prevăzute de legiuitor.

Dispoziţiile art. 84 din Legea nr. 303/2004 reglementează două tipuri de pensii de urmaş, distingând în funcţie de existenţa la data decesului judecătorului a dreptului acestuia la pensie de serviciu. Astfel, alin. (1) şi (2) ale art. 84 stabilesc dreptul soţului supravieţuitor şi al copiilor minori ori a celor majori până la terminarea studiilor, dar nu mai mult de 26 de ani, ai judecătorului decedat la acordarea unei pensii de urmaş calculată din pensia de serviciu aflată în plată sau la care ar fi avut dreptul la data decesului susţinătorul decedat. Deci, în lumina acestor texte legale, pensia de urmaş este raportată fie la pensia de serviciu deja aflată în plată, fie la pensia de serviciu la care ar fi avut dreptul judecătorul decedat. În ambele cazuri este vorba de un drept născut la pensia de serviciu, neavând relevanţă dacă acest drept a fost sau nu exercitat.

Alin. (3) al art. 84 din Legea nr. 303/2004 reglementează un caz particular de pensie de urmaş în situaţia în care, la data decesului, judecătorul nu îndeplineşte condiţiile de acordare a pensiei de serviciu, statuând că, în acest caz, copiii minori, precum şi copiii majori până la terminarea studiilor, dar nu mai mult de 26 de ani, au dreptul la o pensie de urmaş în cuantum de 75% din indemnizaţia de încadrare brută lunară avută de susţinătorul decedat în ultima lună de activitate.

Relevant este faptul că în acest ultim alineat legiuitorul nu s-a mai raportat la pensia de serviciu