FALAKAOGLU contre la TURQUIE

RESPONDENT

TUR

HOTĂRÂRE

05.06.2003

Pe scurt

Instanță: CtEDO
Concluzie: Partiellement irrecevable

RĂSFOIEȘTE: CtEDO · 2003
DESCARCĂ: PDF · DOCX

Citează această cauză

FALAKAOGLU contre la TURQUIE (CtEDO, 2003)

HUDOC · oficial

SECȚIUNEA A TREIA DECIZIE PARTIALĂ PRIVIND RECEVABILITATEA cererii nr. 77365/01 prezentate de Bülent FALAKAO Având în vedere cererea menționată mai sus formulată la 22 octombrie 2001, După ce a deliberat, a emis următoarea decizie în fața reclamantului, dl Bülent Falakaouilu, un resortisant turc, născut în 1974 și rezident la Istanbul. La momentul faptelor, acesta era redactor-șef al cotidianului Yeni Evrensel, având sediul la Istanbul. El este reprezentat în fața Curții de către domnul K.T. Sürek, avocat la Istanbul. Faptele cauzei, astfel cum au fost prezentate de solicitant, pot fi rezumate după cum urmează. La 17 martie 2000, Yeni Evrensel a publicat în numărul său 541, la pagina 11, un articol intitulat Ateșten bir Bayram Newroz Newroz o sărbătoare de foc Printr-un act de punere sub acuzare din 27 martie 2000, procurorul Republicii lângă curtea de securitate a statului de executare a inițiat o acțiune penală împotriva reclamantului în calitatea sa de redactor-șef și l-a acuzat de propagandă separatistă pentru publicarea articolului menționat anterior, în temeiul articolului 8 alineatul (1) și al articolului 2 din Legea nr. 3713 privind combaterea terorismului. Din 1990, Newroz (...) a fost un răspuns la apologi ai suveranității noii ordini mondiale, dat mai întâi de tineretul kurd, dar și de femei și de tot poporul. Ei s-au revoltat spunându-și: În 1991, muncitorii kurzi, mai ales liderul kurd, au ieșit din locuințele lor. Cei care doreau să vadă ziua în care aveau să - și arate sentimentele, mânia, bucuria pe străzi și pe piețe purtau cele mai frumoase haine, așa cum erau descrise în povești... eșarfe de culoare galbenă, roșie și verde. Inima lor era plină de pasiune pentru libertate (...) Cu toate acestea, străzile erau dominate de o altă atmosferă, o altă culoare (...) În cadrul procedurii în fața Curții de Securitate a Uniunii Europene, reclamantul susținea că publicarea în cauză făcea parte din activitatea unui jurnalist și nu conținea nicio intenție criminală și se prevalora în privința protecției articolelor 6 și 10 din convenție. La 23 noiembrie 2000, Curtea de Securitate de la . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 5680 privind presa. În cei pe care îi aștepta, referindu-se la pasajele din articolul incriminat reținut în actul de acuzare, instanța de securitate a statului a considerat că astfel de cuvinte constituiau un stimulent pentru ura bazată pe o rasă, în sensul articolului 312 din Codul Penal. În plus, aceasta a considerat că elementele constitutive ale propagandei separatiste nu erau reunite. La 3 iulie 2001, Curtea de Casație, hotărând cu privire la dosar și primind avizul procurorului general cu privire la recurs, a confirmat hotărârea atacată având în vedere motivele invocate de primii judecători și conținutul dosarului. Invocând art. 6 din Convenție, reclamantul se plânge că cauza sa nu a fost ascultată de o instanță independentă și imparțială din cauza faptului că judecătorii care au fost judecați și condamnați au fost numiți de Consiliul Suprem al Magistraturii, care depinde de execuție din cauza prezenței ministrului Justiției în cadrul său. Reclamantul se plânge, de asemenea, că a fost privat de un proces echitabil în cadrul procedurii în fața Curții de Casație, în măsura în care aceasta nu și-a motivat hotărârea. Reclamantul susține, de asemenea, că, în cadrul procedurii în fața Curții de Casație, nu a beneficiat de principiul contradictoriei și al egalității armelor, deoarece nu a putut răspunde în niciun moment la avizul procurorului general care nu i-a fost transmis. În plus, reclamantul invocă o încălcare a articolului 10 din Convenție care rezultă din condamnarea sa pentru publicarea unui articol. El susține că condamnarea redactorului-șef al ziarului în cauză, precum și interzicerea publicării acestuia constituie o încălcare a dreptului său la libertatea de exprimare. Reclamantul susține că, în cadrul procedurii în fața Curții de Casație, nu a beneficiat de principiul contradictoriei și al egalității armelor, deoarece nu a putut răspunde în niciun moment la avizul procurorului general care nu i-a fost transmis. Pe de altă parte, reclamantul invocă încălcarea articolului 10 din Convenție care rezultă din condamnarea sa pentru publicarea unui articol, precum și a interdicției de publicare a ziarului în cauză. În stadiul actual al dosarului, Curtea nu este în măsură să se pronunțe asupra admisibilității acestor obiecțiuni și consideră că este necesar să le comunice guvernului pârât în temeiul articolului 54 alineatul (b) din Regulamentul său de procedură. Invocând art. 6 din Convenție, reclamantul se plânge că cauza sa nu a fost ascultată de o instanță independentă și imparțială din cauza faptului că judecătorii care au fost judecați și condamnați au fost numiți de Consiliul Suprem al Magistraturii, care depinde de execuție din cauza prezenței ministrului Justiției în cadrul său. Curtea amintește că a avut deja ocazia de a se pronunța cu privire la problema ridicată de recurent în cadrul cauzei maimrek c. Turcia ((dec.), n 57175/00, 28 ianuarie 2003, nepublicată). Aceasta a respins plângerea în lumina garanțiilor constituționale și juridice de care se bucură judecătorii din cadrul cursurilor de securitate de la ë , și având în vedere lipsa unei argumentații pertinente care ar face ca independența și imparțialitatea lor să fie supuse cauțiunii. Prin urmare, este oportun să se respingă această parte a cererii de nevinovăție vădită de temei, în sensul articolului 35 alineatul (3) și al articolului 4 din convenție. Reclamantul se plânge, de asemenea, că a fost privat de un proces echitabil în cadrul procedurii în fața Curții de Casație, în măsura în care aceasta nu și-a motivat hotărârea. Curtea recunoaște că art. 6 alin. (1) obligă instanțele să-și motiveze deciziile, dar reamintește că nu rezultă din această dispoziție că motivele prezentate de o instanță trebuie să trateze în special toate punctele pe care le poate considera la nivelul uneia dintre părți fundamentale pentru argumentația sa. O parte nu are dreptul absolut de a cere tribunalului să prezinte motivele pe care trebuie să le respingă fiecare dintre argumentele sale ( Van de Hurk c. Țările de Jos, Hotărârea din 19 aprilie 1994, seria A n 288, p. 20 § 61). Curtea constată că, în hotărârea sa, Curtea de Casație a examinat motivele care i-au fost prezentate de către părți și a considerat, având în vedere motivele reținute de primii judecători și conținutul dosarului, că instanța inferioară a acordat o apreciere suverană a diferitelor elemente de probă pentru a evalua temeinicia argumentelor reclamantului. În aceste circumstanțe, examinarea acestui aspect, așa cum a fost invocat, nu permite să se detecteze nici o aparență de încălcare a dreptului la un proces echitabil garantat prin art. 6 alin. (1) din Convenție. Prin urmare, aceasta trebuie respinsă ca fiind vădit nefondată în sensul art. 35 alin. (3) și (4) din Convenție. Prin aceste motive, Curtea, în unanimitate, amână examinarea obiecțiunilor reclamantului întemeiate pe lipsa notificării avizului procurorului general în apropierea Curții de Casație și a unei încălcări a dreptului său la libertatea de exprimare.