CASE OF GUTFREUND v. FRANCE

Prin ordin penal din 8 octombrie 1997, reclamantul a fost amendat 1000 de franci francezi (FRF) pentru un atac asupra soției sale care nu a incapacitat-o de la muncă. La 8 decembrie 1997, el a solicitat Curții de Poliție Saverne pentru a obține anularea acestui ordin. La 3 iulie 1998, reclamantul a fost servit de un judecător cu o citație care l-a solicitat să participe la Curtea de Poliție la 15 septembrie 1998 pentru a răspunde la o acuzație de „agrement intențional care nu implică incapacitate de muncă” la 24 iulie 1997. Pedeapsa a fost clasificată ca „o infracțiune minoră din clasa 4” și a purtat o amendă maximă de 5.000 FRF în temeiul articolului 131-13 din Codul Penal. 10. La 11 august 1998, reclamantul a depus o cerere de asistență juridică în cadrul biroului de asistență juridică al tribunalului Saverne de grande instance, în conformitate cu dispozițiile Legii privind asistența juridică din 10 iulie 1991 și cu decretul său de punere în aplicare din 19 decembrie 1991. 11. El a furnizat dovezi, pe care biroul de asistență juridică le-a acceptat, că venitul său lunar era de 2,423 FRF. În conformitate cu art. 4 din Legea din 1991, el a susținut că are dreptul la asistență juridică deplină. 12. Un comitet al biroului de asistență juridică prezis de R. (atestat de o scrisoare din noiembrie 2000 din registrul tribunalului Saverne de grande instance) a respins cererea la 27 octombrie 1998 ca fiind „inadmisibil, deoarece se referă la o infracțiune minoră din clasa 4”. 13. La 13 noiembrie 1998, reclamantul a apelat împotriva acestei decizii către președintele tribunalului Saverne de grande instance și a declarat că, într-un caz similar, tribunalul de grande de Strasbourg a interpretat decretul în mod diferit și a acordat asistență juridică. În ordinea din 16 septembrie 1998, tribunalul de mare instanță de Strasbourg a remarcat un conflict între decretul și Actul și a declarat că, pentru a-l rezolva, decretul trebuie interpretat în lumina scopului Actului. 14. Apelul a fost ascultat de R., care a fost acum în calitatea de președinte al tribunalului Saverne de grande instance. El a susținut hotărârea impușită într-o ordonanță din 27 noiembrie 1998, împotriva căreia dreptul francez nu a oferit dreptul de recurs (art. 23, punctul 2, din Legea din 10 iulie 1991). El a dat o serie de motive pentru respingerea apelului reclamantului: „... deși art. 10 din Legea menționată anterior [art. 10 iulie 1991] prevede că se acordă „ajutor juridic ... ... tabelul anexat la art. 90 din decretul și la care decretul se referă pentru calculul remunerației avocatului nu presupune decât ca un acuzat să primească asistență în instanța de poliție pentru infracțiuni minore de clasa 5. ... această restricție nu poate fi datorată unei supravegheri din partea autorităților publice. ... nu este nici pentru biroul de asistență juridică, nici pentru președintele instanței în cauză, în mod unilateral, să extindă domeniul de aplicare al normelor în ceea ce privește care nu s-a interzis niciun recurs către Conseil d’Etat. ... este perfect clar că tabelul relevant este restrictiv în domeniul de aplicare.” 15. La 15 decembrie 1998, reclamantul, asistat de un avocat, a participat la audiere la Curtea de Poliție Saverne. Într-o hotărâre pronunțată în aceeași zi, instanța l-a considerat vinovat de agresiune care nu implică nici o incapacitate de muncă, dar a decis să nu impună o penalitate. 16. Legea privind ajutorul juridic (Legea nr. 91-647 din 10 iulie 1991) prevede: „Persoanele fizice ale căror mijloace sunt insuficiente pentru a le permite să își afirme drepturile în instanță pot fi acordate asistență juridică. ...” „În vederea calificării pentru asistență judiciară deplină, reclamanții trebuie să demonstreze că resursele lor lunare sunt mai mici de 4.400 de franci.” „Ajutorul legal este acordat atât pentru procedurile litigioase, cât și necontențioase, pentru a aduce sau pentru a apăra o cerere în fața tuturor instanțelor sau în legătură cu audierea unui minor în conformitate cu art. 388-1 din Codul Civil. ...” „Fiecare oficiu de asistență juridică sau departamentul respectiv menționat la secțiunea 13 este prezis de un judecător din sediul tribunalului de mare instanță sau de instanță de recurs, după caz. ...” „Decizia unui birou de asistență juridică, a unui departament al acestuia sau a președintelui biroului sau a departamentului poate fi adresată președintelui tribunalului de mare instanță, a instanței de recurs sau a Curții de Casație, după caz, ... sau a delegatului său. Nici un recurs nu poate fi interzis împotriva deciziilor acestor autorități. ...” 17. Decretul nr. 91-1266 din 19 decembrie 1991 de punere în aplicare a Legii nr. 91-647 din 10 iulie 1991 prevede, printre altele: „Decizia de oficii înființate la sediul unui tribunal de mare instance ... se trimite președintelui tribunalului de grande instance în cazul în care biroul a fost înființat. ...” 18. art. 90 din decretul prevede că contribuția statului la remunerarea avocaților care acționează pentru beneficiarii de asistență judiciară deplină se stabilește prin trimitere la o serie de criterii prevăzute într-un tabel anexat la decret. Singura trimitere din tabel la categoria „proceduri pentru infracțiuni minore” este „asistența acuzatului în instanța de poliție (clasa 5)”. 19. Un proiect de lege privind accesul la lege și justiție, destinat să reformeze, printre altele, sistemul de asistență juridică, este în prezent în fața Parlamentului. 20. Nu au existat hotărâri ale Curții privind acordarea de asistență juridică persoanelor urmărite pentru infracțiuni minore care nu intră în clasa 5 (și care, prin urmare, nu sunt incluse în tabelul anexat la decretul menționat anterior din 19 decembrie 1991). 21. În momentul material, tabelul a fost interpretat diferit de către diferite instanțe. Astfel, după cum au remarcat părțile, ordinul depus la 27 noiembrie 1998 de către Președintele tribunalului Saverne de grande instance a contrazis o ordonanță făcută cu câteva luni mai devreme (la 16 septembrie 1998) de Președintele tribunalului de grandie de Strasbourg. 22. În ordinea din 22 septembrie 2000, Președintele tribunalului Béthune de grande instanță a decis că asistența juridică nu a putut fi refuzată unei persoane acuzate de o infracțiune minoră de clasa 4, pur și simplu deoarece tabelul anexat la art. 90 din decretul nr. 91-1266 din 19 decembrie 1991 prevedea doar asistența acordată acuzatului în instanța de poliție în legătură cu infracțiunile minore de clasă 5.