CASE OF MALEK v. AUSTRIA
- Instanță
- CtEDO
- Concluzie
- Violation of Art. 6-1 with regard to the length of the proceedings;Inadmissible under Art. 6-1 with regard to the other complaints;Non-pecuniary damage - financial award;Costs and expenses (Convention proceedings) - claim dismissed
CASE OF MALEK v. AUSTRIA (CtEDO, 2003)
Reclamantul s-a născut în 1963 și trăiește în Krems (Austria). El este avocat profesionist. Pe 18 iunie 1993 un coleg, dl P., a prezentat o informație disciplinară împotriva reclamantului, susținând că a încălcat onoare și reputația profesiei în contextul procedurii penale administrative privind infracțiunile de trafic. El a fost suspectat că s-a comportat prost în direcția intervenției ofițerilor de poliție în timpul unui control de trafic prin amenințarea lor cu probleme legate de locuri de muncă în cazul în care l-au acuzat de infracțiuni de trafic. În continuare, la 10 septembrie 1993, Consiliul disciplinar al Camerei Baruri din Austria (Disziplinarrat der Niederösterreichischen Rechtsanwaltskammer), la cererea Procurorului Bar (Kammeranwalt), a numit comisar investigator (Untersuchungskommissär). La 16 septembrie 1993, comisarul investigator a informat reclamantul că a fost deschisă o procedură disciplinară împotriva acestuia și l-a solicitat să depună observații în ceea ce privește acuzațiile împotriva acestuia. La 4 octombrie 1993, reclamantul a respectat această cerere. La 13 iunie 1994, comisarul investigator a prezentat un raport Consiliului disciplinar. La 7 octombrie 1994, Consiliul disciplinar a întrerupt procedura împotriva reclamantului. Procurorul Camerei Barului a depus un recurs împotriva acestei decizii. 10. La 15 decembrie 1994, reclamantul a prezentat observațiile sale cu privire la recurs. 11. La 20 februarie 1995, comitetul de apel (Oberste Berufungs- und Disziplinarkommission) a permis apelul procurorului din sala de judecată și a trimis cazul Consiliului disciplinar. 12. În august 1995, după preluarea cazului de către un alt comisar investigator, acesta a fost de acord cu Hotărârea Poliției Federale de la Viena (Bundespolizeidiktion) pentru a pune în întrebări ofițerii de poliție implicați în controlul traficului în cauză prin scrisori rogatorii. La 3 noiembrie 1995, el a depus scrisori rogatorii la Curtea de District Donaustadt (Bezirksgericht) care au fost transferate ulterior la Curtea de District Josefstadt. 13. La 13 decembrie 1995, cei doi ofițeri de poliție au fost interogați de Curtea de District Josefstadt. 14. La 8 februarie 1996, Comisarul Investigatorilor și-a prezentat raportul Consiliului Disciplinar. 15. La 3 iunie 1996, Consiliul Disciplinar a decis să deschidă procedura principală la 31 iulie 1996. 16. La 30 august 1996, reclamantul și-a depus observațiile. 17. La 20 septembrie 1996, Consiliul Disciplinar a stabilit o audiție pentru 14 octombrie 1996 și a convocat reclamantul, soțul său și cei doi polițiști. Întrucât soțul reclamantului și un ofițer de poliție au susținut că nu au putut să apară la acea dată, ședința a fost anulată. 18. La 24 februarie 1997, Curtea Constituțională a emis o decizie privind compunerea Consiliului disciplinar, în cadrul procedurilor nerespectate de actualul consiliu. La 15 mai 1997, după o discuție internă cu privire la consecințele hotărârii Curții Constituționale pentru procedurile în cauză, dl F a fost numit nou președinte al Consiliului disciplinar. 19. La 17 septembrie 1997, Consiliul disciplinar a stabilit o ședință pentru 6 octombrie 1997. Soțul reclamantului și cei doi ofițeri de poliție au susținut că nu ar putea apărea la acea dată. 20. La 19 septembrie 1997, reclamantul a depus observații și a contestat președintele și un alt membru al Consiliului disciplinar pentru prejudecăți. 21. La 23 septembrie 1997 a fost numit un nou președinte. 22. La 6 octombrie 1997, Consiliul disciplinar a avut o audiere. Consiliul disciplinar a suspendat cazul și a hotărât să obțină dosarul privind procedurile penale administrative împotriva reclamantului. 23. La 9 februarie 1998, Consiliul disciplinar a solicitat Direcției Poliției Federale de la Viena să prezinte dosarul privind procedurile penale administrative împotriva reclamantului. 24. La 5 august 1998, din moment ce dosarul în cauză a fost transmis unei alte autorități administrative, Consiliul disciplinar a depus o nouă cerere de depunere a dosarului. 25. La 6 august 1998, Consiliul disciplinar a stabilit o audiere pentru 14 septembrie 1998. Reclamantul a contestat din nou un membru al Consiliului disciplinar pentru prejudecăți. 26. La 14 septembrie 1998, Consiliul disciplinar a organizat o audiere. Singurul martor auzit a fost unul dintre cei doi ofițeri de poliție, ceilalți martori și reclamantul au susținut că nu au putut să apară. 27. La 14 octombrie 1998, Consiliul disciplinar a stabilit o altă audiere pentru 9 noiembrie 1998. La 9 noiembrie 1998, Consiliul disciplinar a organizat o audiere și a condamnat reclamantul în temeiul articolului 10 § 2 din Legea avocaților. Acesta a constatat că s-a comportat greșit cu privire la intervenția ofițerilor de poliție în timpul unui control al traficului amenințandu-i cu probleme legate de locuri de muncă în cazul în care l-au acuzat de infracțiuni de trafic. Reclamantul a încălcat astfel onoarea și reputația profesiei. Consiliul disciplinar i-a ordonat să plătească o amendă suplimentară de 10.000 ATS, deoarece era deja ordonat să plătească 25.000 ATS în alte patru seturi de proceduri disciplinare. 29. La 15 decembrie 1998, reclamantul a interzis un recurs împotriva acestei decizii și, la 11 ianuarie 1999, Procurorul Camerei Barului a prezentat observațiile sale în răspuns. 30. La 14 iunie 1999, comisia de apel a respins recursul reclamantului. 31. La 30 septembrie 1999, reclamantul a depus o plângere la Curtea Constituțională (Verfassungsgerichtshof). El s-a plâns, printre altele, cu privire la durata procedurii și a susținut că autoritățile disciplinare nu au luat în considerare durata excesivă a procedurii ca circumstanțe atenuante. 32. La 29 februarie 2000, Curtea Constituțională a respins plângerea reclamantului, decizia care a fost depusă în favoarea reclamantului la 6 aprilie 2000. 33. Secțiunea 10 § 2 din Legea Avocaților (Rechtsanwaltsordung) prevede că un avocat practicant este obligat să păstreze onoarea și reputația profesiei prin conduita sa sinceră și sinceră. 34. Secțiunea 16 § 1 din Legea disciplinară (Disziplinarstatut), în versiunea aplicabilă la momentul material, prevede următoarele sancțiuni disciplinare: o reprimare scrisă, o amendă de până la ATS 500.000, o interdicție de exercitare în calitate de avocat pentru o perioadă de maximum un an și de a fi eliminată din rolul de bar.