CtEDO 12.06.2003 AI

AFFAIRE LALLEMENT c. FRANCE

RESPONDENT
FRA
HOTĂRÂRE
12.06.2003
Pe scurt
Instanță
CtEDO
Concluzie
Dommage matériel - réparation pécuniaire;Frais et dépens (procédure de la Convention) - demande rejetée
RĂSFOIEȘTE: CtEDO · 2003
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro
Citează această cauză
AFFAIRE LALLEMENT c. FRANCE (CtEDO, 2003)
HUDOC · oficial

SECȚIA A TREIA

CAUZA LALLEMENT c. FRANȚEI

(Cererea nr. 46044/99)

(Satisfacție echitabilă)

12 iunie 2003

12/09/2003

Această hotărâre va deveni definitivă în condițiile definite la articolul 44 § 2 din Convenție. Poate suferi modificări de formă.

În cauza Lallement c. Franței,

Curtea Europeană a Drepturilor Omului (secția a treia), reunită într-o cameră compusă din:

Dnii G. Ress, președinte,

J.-P. Costa,

și dl V. Berger, grefier de secție,

După deliberare în camera de consiliu la 22 mai 2003,

Pronunță următoarea hotărâre, adoptată la această dată:

În ceea ce privește prejudiciul material, Curtea a reamintit că ea concluzionase la încălcarea articolului 1 din Protocolul nr. 1 doar pe motivul că exproprierea litigioasă antrenase pierderea „instrumentului de muncă” al reclamantului fără indemnizare adecvată și că numai daunele cauzate în mod specific de această încălcare a Convenției erau susceptibile să justifice alocarea unei sume cu titlu de „satisfacție echitabilă”. În absența unei astfel de legături de cauzalitate, ea a respins cererea reclamantului tinzând la indemnizarea unui prejudiciu rezultat pretins dintr-o subevaluare a terenurilor expropriate și dintr-un „beneficiu nerealizat legat de absența folosinței fondurilor”. În ceea ce privește restul pretențiilor reclamantului, Curtea a considerat că problema aplicării articolului 41 nu se afla în stare; ea a rezervat-o în consecință și a invitat guvernul francez („Guvernul”) și reclamantul să-i prezinte în scris, în termen de trei luni, observațiile lor cu privire la această problemă și, în special, să-i aducă la cunoștință orice acord la care ar putea ajunge (ibidem, § 28, și punctele 3 și 4 din dispozitiv).

„Dacă Curtea declară că a existat o încălcare a Convenției sau a Protocoalelor sale, și dacă dreptul intern al Înaltei Părți contractante nu permite ștergerea decât imperfectă a consecințelor acestei încălcări, Curtea acordă părții lezate, dacă este cazul, o satisfacție echitabilă.”

El susține că, înainte de exproprierea litigioasă, fondul său agricol se compunea din 41,37 % terenuri de prima calitate, 1,62 % terenuri de a doua calitate și 56,85 % terenuri de a treia calitate. De la expropriere, ar dispune de 24,52 % terenuri de prima calitate, 2,4 % terenuri de a doua calitate și 73,08 % terenuri de a treia calitate. Astfel, exproprierea nu numai că ar fi amputat fondul său agricol cu aproximativ o treime din suprafața sa, dar ar fi antrenat și o diminuare substanțială a calității suprafeței de exploatare restante.

Această suprafață, nepermițând menținerea în domeniul său decât a unui efectiv de opt capete – față de treizeci anterior –, veniturile sale din exploatare ar fi scăzut considerabil.

Reclamantul produce avizele sale de impozit pe venit pentru anii 1992-2001. El produce de asemenea formularele de „rambursare forfetară a exploatanților agricoli neimpozitați la taxa pe valoarea adăugată” pentru aceiași ani (cu excepția anului 1996), pe care figurează valoarea brută a vânzărilor realizate în cadrul activității sale. Aceste documente fac să apară următoarele sume:

Anul / Venituri impozabile (în FRF) / Total brut al vânzărilor de lapte și vite (în FRF)

1992 / 13.450 / 183.687

1993 / 14.850 / 258.789

1994 / 15.190 / 224.616

1995 / 15.950 / 230.583

1996 / 15.660 / nespecificat

1997 / 15.660 / 74.113

1998 / 16.011 / 74.822

1999 / 12.590 / 72.576

2000 / 12.362 / 87.782

2001 / 12.103 / 70.361

Reclamantul subliniază că este „impozabil în categoria forfetară și nu la cea reală cu T.V.A.”. Aceasta ar explica de ce, „dacă ne bazăm pe fiscalitate, propriu-zis, diferența veniturilor impozabile pe avizul de impunere pentru perioadele anterioare și posterioare exproprierii este relativ mică, în timp ce diferența veniturilor reale în aceeași perioadă este foarte importantă”.

Reclamantul consideră de altfel că, pentru a evalua prejudiciul său, trebuie să se țină cont de raportul de expertiză datat din 12 iunie 1996 și intitulat „Studiu de rentabilitate a exploatării dlui Henri Lallement înainte și după expropriere”, pregătit la cererea sa de un expert agricol, funciar și imobiliar pe lângă curtea de apel din Paris, și produs în fața camerei de expropriere a curții de apel din Reims. Or, expertul ar fi evaluat diminuarea încasărilor și beneficiilor de exploatare la 32 % și respectiv 45,82 %; ar fi concluzionat de altfel că, pentru a regăsi un venit comparabil cu cel pe care îl avea înainte de expropriere, reclamantul ar trebui să primească un capital de 1.014.260 franci („FRF”), adică 154.622,94 EUR.

Reclamantul invită în consecință Curtea să-i acorde suma determinată de expert, „cu dobânzi [curgând] începând cu 31 octombrie 1995 [data transferului folosinței fondurilor] până la plata integrală a acestei sume”.

Statele contractante părți într-o cauză sunt în principiu libere să aleagă mijloacele pe care le vor folosi pentru a se conforma unei hotărâri care constată o încălcare. Această putere de apreciere în ceea ce privește modalitățile de executare a unei hotărâri exprimă libertatea de alegere cu care este însoțită obligația primordială impusă de Convenție Statelor contractante: asigurarea respectării drepturilor și libertăților garantate (articolul 1). Dacă natura încălcării permite o restitutio in integrum, revine Statului pârât să o realizeze, Curtea neavând nici competența, nici posibilitatea practică de a o realiza ea însăși. Dacă, în schimb, dreptul național nu permite sau nu permite decât imperfect ștergerea consecințelor încălcării, articolul 41 abilitează Curtea să acorde, dacă este cazul, părții lezate satisfacția care îi pare adecvată (ibidem, § 20).

Potrivit Curții, acest prejudiciu corespunde pierderii părții suplimentare de venituri pe care reclamantul le-ar trage din exploatarea fondului său dacă acesta nu ar fi fost amputat de o parte a suprafeței sale; cuprinde pierderile realizate până astăzi, precum și, într-o anumită măsură, pierderile viitoare (a se vedea, de exemplu, mutatis mutandis, Lustig-Prean și Beckett c. Regatului Unit (satisfacție echitabilă), nr. 31417/96 și 32377/96 (Sect. 3), § 22, nepublicată).

Fond înainte de expropriere (în FRF)

Anul / Total brut vânzări lapte și vite / Cheltuieli fixe și proporționale / Excedent

1993 / 258.789 / 94.672 / 164.113

1994 / 224.616 / 148.058 / 76.558

1995 / 230.583 / 98.012 / 132.571

Medie: 237.996 / Medie: 113.580,66 / Medie: 124.414

Fond după expropriere – simulare (în FRF)

Anul / Total brut vânzări lapte și vite / Cheltuieli fixe și proporționale / Excedent

1993 / 175.976 / 75.412 / 100.564

1994 / 152.738 / 125.844 / 26.894

1995 / 156.796 / 80.052 / 76.744

Medie: 161.836,66 / Medie: 93.769,33 / Medie: 68.067

Reiese din această simulare că, pentru cei trei ani de referință, în configurația actuală a exploatării, venitul brut tras din vânzări ar fi fost cu 32 % inferior celui tras din exploatare în configurația sa înainte de expropriere, iar venitul net (cheltuieli deduse), cu aproximativ 45 % inferior. Reiese de asemenea o medie anuală de cheltuieli de aproximativ 90.000 FRF pentru exploatarea în configurația sa după expropriere.

Reiese că media totalurilor brute ale vânzărilor anuale pentru cei patru ani precedând exproprierea era de 224.418 FRF [(183.687 + 258.789 + 224.616 + 230.583) ÷ 4] și că, pentru cinci dintre anii care au urmat exproprierii, această medie este de 75.930,80 FRF [(74.113 + 74.822 + 72.576 + 87.782 + 70.361) ÷ 5]; scăderea reală a veniturilor brute trase din vânzări este deci de aproximativ 70 %.

Nu s-ar putea deduce că această situație își are sursa exclusiv în modificările configurației fondului reclamantului datorate exproprierii. Pe de o parte, lucrările expertului indică faptul că exploatarea terenurilor rămase era în principiu susceptibilă să genereze un anumit beneficiu; pe de altă parte, în general, tot felul de circumstanțe pot afecta rentabilitatea unui domeniu agricol.

În consecință, Curtea nu are altă alegere decât să statueze în echitate (ibidem, § 23).

Aceasta trebuie, potrivit Curții, să fie baza de evaluare a pierderilor realizate până astăzi.

Din această bază, trebuie să se scadă sumele plătite reclamantului cu titlu de indemnizație de „reinvestire”, de indemnizație de „evicțiune agricolă” și de indemnizație de „desfigurare a parcelei”, adică 215.545,19 FRF în total (paragrafele 20-21 ale hotărârii principale). În schimb, nu trebuie luată în considerare indemnizația principală primită de persoana interesată, aceasta fiind destinată să acopere valoarea de piață a terenurilor expropriate și să compenseze astfel pierderea unei părți a capitalului său.

Curtea consideră echitabil să rețină suma de 75.000 EUR în repararea pierderilor de venituri realizate până astăzi.

Curtea va reține pur și simplu că, născut în 1954, reclamantul poate spera să-și continue activitatea încă câțiva ani. Pe această bază, statuând în echitate, ea îi acordă 75.000 EUR în repararea prejudiciului rezultat din pierderile viitoare de venituri.

a) că Statul pârât trebuie să verse reclamantului, în termen de trei luni de la data la care hotărârea va deveni definitivă conform articolului 44 § 2 din Convenție, 150.000 EUR (o sută cincizeci de mii de euro) pentru prejudiciu material;

b) că, de la expirarea termenului menționat și până la plată, această sumă va fi majorată cu o dobândă simplă la o rată egală cu cea a facilității de împrumut marginal a Băncii Centrale Europene aplicabilă în această perioadă, mărită cu trei puncte procentuale;

Redactată în limba franceză și comunicată în scris la 12 iunie 2003 în aplicarea articolului 77 §§ 2 și 3 din regulament.

Vincent Berger

Georg Ress

Grefier

Președinte

La prezenta hotărâre se anexează, conform articolelor 45 § 2 din Convenție și 74 § 2 din regulament, expunerea opiniilor separate următoare:

- opinia concordantă a dlui Costa;

- opinia disidentă a dlui Cabral Barreto, la care se raliază dl Traja.

G.R.

V.B.

Nu sunt de acord cu majoritatea pentru motivele deja expuse în opinia mea disidentă anexată hotărârii principale.

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
CtEDO 2003-06-17
0,94
AFFAIRE LUTZ c. FRANCE (N° 2)
DEUXIÈME SECTION AFFAIRE LUTZ c. FRANCE (N o 2) (Requête n o 49531/99) ARRÊT Cet arrêt a été révisé conformément à l’article 80 du règlement de la Cour par un arrêt prononcé le 25 novembre 2003 STRASBOURG 17 juin 2003 Cet arrêt deviendra dé
CtEDO 2000-08-01
0,94
AFFAIRE C.P. ET AUTRES c. FRANCE
TROISIÈME SECTION AFFAIRE C.P. ET AUTRES c. FRANCE (Requête n° 36009/97) ARRÊT STRASBOURG 1 er août 2000 DÉFINITIF 18/10/2000 Cet arrêt deviendra définitif dans les conditions définies à l’article 44 § 2 de la Convention. Il peut subir des
CtEDO 2003-09-23
0,94
AFFAIRE RACINET c. FRANCE
DEUXIÈME SECTION AFFAIRE RACINET c. FRANCE (Requête n o 53544/99) ARRÊT STRASBOURG 23 septembre 2003 DÉFINITIF 24/03/2004 Cet arrêt deviendra définitif dans les conditions définies à l’article 44 § 2 de la Convention. Il peut subir des reto
CtEDO 2002-12-17
0,94
AFFAIRE FAIVRE c. FRANCE
DEUXIÈME SECTION AFFAIRE FAIVRE c. FRANCE (Requête n o 46215/99) ARRÊT STRASBOURG 17 décembre 2002 DÉFINITIF 21/05/2003 Cet arrêt deviendra définitif dans les conditions définies à l’article 44 § 2 de la Convention. Il peut subir des retouc
CtEDO 2003-05-27
0,94
AFFAIRE VERHAEGHE c. FRANCE
DEUXIÈME SECTION AFFAIRE VERHAEGHE c. FRANCE (Requête n o 53584/99) ARRÊT STRASBOURG 27 mai 2003 DÉFINITIF 27/08/2003 Cet arrêt deviendra définitif dans les conditions définies à l’article 44 § 2 de la Convention. Il peut subir des retouche
Sursă