AFFAIRE CALVAGNO CONTRE L'ITALIE

Rezoluția ResDH(2003)114 privind hotărârea Curții Europene a Drepturilor Omului din 3 octombrie 2002 (în amiabil) în cauza Calvagno împotriva Italiei (adoptată de Comitetul de Miniștri la 17 iunie 2003, cu ocazia celei de-a 841-a ședințe a delegaților miniștrilor) Comitetul miniștrilor, în temeiul articolului 46 alineatul (2) din Convenția de salvgardare a drepturilor omului și a libertăților fundamentale, astfel cum a fost modificată prin Protocolul nr. 11 (denumită în continuare "Convenția") Având în vedere hotărârea definitivă a Curții Europene a Drepturilor Omului pronunțată la 3 octombrie 2002 în cauza Calvagno și transmisă la aceeași dată Comitetului miniștrilor în temeiul articolului 46 din Convenție Reamintind faptul că, la originea acestei cauze, se află o cerere (42624/98), formulată împotriva Italiei, introdusă în fața Comisiei Europene pentru Drepturile Omului la 19 martie 1998 în temeiul articolului 25 din Convenție, de domnul Giuseppe Calvagno, resortisant italian, și că Curtea, sesizată cu această cauză în temeiul articolului 5 alineatul (2) din protocol 11, a declarat admisibilă obiecțiile privind durata prelungită a contractului, pentru solicitant, de a-și redobândi apartamentul din cauza lipsei de asistență din partea forței publice pentru executarea ordinelor judecătorești de expulzare a chiriașilor, precum și a duratei excesive a procedurii de deportare Întrucât, în hotărârea sa din 3 octombrie 2002, Curtea, care a luat act de regulamentul amiabil la care au ajuns guvernul statului pârât și reclamantul, și având certitudinea că regulamentul se baza pe respectarea drepturilor omului, astfel cum este definit în convenție și în protocoalele sale, a decis în unanimitate să șteargă cauza din rol și a luat notă de angajamentul părților de a nu solicita trimiterea cauzei în fața Marii Camere În termen de trei luni de la notificarea hotărârii, guvernul italian va plăti reclamantului suma totală de 7 200 EUR. Reamintind că art. 44 alineatul (2) din Regulamentul de procedură prevede că radierea rolului duce la o hotărâre care, odată definitivă, este comunicată de către președinte Comitetului miniștrilor pentru a-i permite să monitorizeze, în conformitate cu art. 46 alineatul (2) din convenție, executarea angajamentelor cărora le-a fost subordonată revocarea sau soluționarea litigiului Având în vedere normele adoptate de Comitetul de Miniștri privind aplicarea articolului 46 alineatul (2) din convenție În măsura în care se asigură că, la 18 decembrie 2002, în termenul prevăzut de regulamentul amiabil, guvernul statului pârât a plătit reclamantului suma prevăzută de termenii regulamentului pe suport de hârtie și că orice altă măsură nu a fost pronunțată în această cauză pentru a se conforma hotărârilor Curții Reamintind faptul că, în ceea ce privește obiecțiunile reclamantului declarate admisibile în această cauză, Comitetul de Miniștri este în prezent sesizat cu privire la controlul executării mai multor hotărâri ale Curții (în special Hotărârea Imobiliară Saffi din 28 iulie 1999) și deciziile Comitetului de Miniștri în temeiul articolului 32 anterior al Convenției, care constată în special o încălcare a articolului 1 din Protocolul nr. 1 la convenție din cauza executării prelungite a hotărârilor judecătorești de expulzare a chiriașilor Având în vedere acest lucru, autoritățile italiene au informat Comitetul miniștrilor că sunt în curs de a lua în considerare noi măsuri cu caracter general (în plus față de adoptarea, în decembrie 1998, a Legii nr. 431/98 privind reglementarea în ceea ce privește închirierea și eliberarea locuințelor, care stabilește, printre altele, condițiile, modalitățile și termenele de executare a procedurilor de expulzare), pentru a pune capăt gravei probleme de punere în aplicare a hotărârilor judecătorești de expulzare a chiriașilor și pentru a preveni astfel noi încălcări similare celor deja constatate în cauzele menționate anterior, Declar, pe baza informațiilor furnizate de guvernul Italiei, că și-a îndeplinit funcțiile în temeiul articolului 46 alineatul (2) din Convenția privind angajamentele asumate în regulamentul amiabil încheiat în prezenta cauză.

Résolution ResDH(2003)114

relative à l’arrêt de la Cour européenne des Droits de l’Homme

du 3 octobre 2002 (Règlement amiable)

dans l’affaire Calvagno contre l’Italie

(adoptée par le Comité des Ministres le 17 juin 2003,

lors de la 841e réunion des Délégués des Ministres)

Le Comité des Ministres, en vertu de l’article 46, paragraphe 2, de la Convention de sauvegarde des Droits de l’Homme et des Libertés fondamentales telle qu’amendée par le Protocole n° 11 (ci-après dénommée «la Convention»),

Vu l’arrêt définitif de la Cour européenne des Droits de l’Homme rendu le 3 octobre 2002 dans l’affaire Calvagno et transmis à la même date au Comité des Ministres en vertu de l’article 46 de la Convention

;

Rappelant qu’à l’origine de cette affaire se trouve une requête (41624/98) dirigée contre l’Italie, introduite devant la Commission européenne des Droits de l’Homme le 19 mars 1998 en vertu de l’ancien article 25 de la Convention, par M. Giuseppe Calvagno,

ressortissant italien, et que la Cour, saisie de cette affaire en vertu de l’article 5, paragraphe 2, du Protocole

n°

11, a déclaré recevable les griefs concernant l’impossibilité prolongée, pour le requérant, de reprendre possession de son appartement en raison de la non-assistance de la force publique pour faire exécuter les ordres judiciaires d’expulsion des locataires ainsi que de la durée excessive de la procédure d’expulsion

;

Considérant que dans son arrêt du 3 octobre 2002 la Cour, ayant pris acte du règlement amiable auquel avaient abouti le gouvernement de l’Etat défendeur et le requérant, et s’étant assuré que le règlement était basé sur le respect des droits de l’homme tel que défini dans la Convention et ses Protocoles, a décidé, à l’unanimité, de rayer l’affaire du rôle et a pris note de l’engagement des parties de ne pas demander le renvoi de l’affaire devant la Grande Chambre

;

Considérant qu’aux termes du règlement amiable, il a été convenu que le Gouvernement italien payerait au requérant la somme globale de 7 200 euros, dans les trois mois à compter de la notification de l’arrêt

;

Rappelant que l’article 44, paragraphe 2, du Règlement de la Cour prévoit que la radiation du rôle donne lieu à un arrêt qui, une fois définitif, est communiqué par le Président au Comité des Ministres pour lui permettre de surveiller, conformément à l’article 46, paragraphe 2, de la Convention, l’exécution des engagements auxquels ont pu être subordonnés le désistement ou la solution du litige

;

Vu les Règles adoptées par le Comité des Ministres relatives à l’application de l’article

46, paragraphe 2, de la Convention

;

S’étant assuré que le 18 décembre 2002, dans le délai prévu par les termes du règlement amiable, le gouvernement de l’Etat défendeur avait versé au requérant la somme prévue par les termes du règlement amiable et qu’aucune autre mesure n’était exigée dans cette affaire afin de se conformer aux arrêts de la Cour

;

Rappelant que, en ce qui concerne les griefs du requérant déclarés recevables dans cette affaire, le Comité des Ministres est actuellement saisi du contrôle de l’exécution de plusieurs arrêts de la Cour (notamment l’arrêt Immobiliare Saffi du 28 juillet 1999) et décisions du Comité des Ministres en vertu de l’ancien article 32 de la Convention, constatant notamment une violation de l’article 1 du Protocole n° 1 à la Convention en raison de l’inexécution prolongée d’ordonnances judiciaires d’expulsion de locataires

;

Considérant à ce propos que les autorités italiennes ont indiqué au Comité des Ministres qu’elles étaient en train d’envisager de nouvelles mesures de caractère général (en plus de l’adoption, en décembre 1998, de la loi n° 431/98 "Réglementation en matière de locations et de libération des logements", qui établit, entre autres, les conditions, les modalités et les délais d'exécution des procédures d'expulsion) afin de mettre fin au grave problème de l’inexécution des ordonnances d’expulsion de locataires et prévenir ainsi de nouvelles violations semblables à celles déjà constatées dans les affaires susmentionnées,

Déclare, sur la base des informations fournies par le Gouvernement de l’Italie, avoir rempli ses fonctions en vertu de l’article 46, paragraphe 2, de la Convention relativement aux engagements souscrits dans le règlement amiable conclu dans la présente affaire.