CtEDO 17.06.2003 Auto

JAKALSKI v. POLAND

RESPONDENT
POL
HOTĂRÂRE
17.06.2003
Pe scurt
Instanță
CtEDO
Concluzie
Struck out of the list
RĂSFOIEȘTE: CtEDO · 2003
DESCARCĂ: PDF · DOCX
Citează această cauză
JAKALSKI v. POLAND (CtEDO, 2003)
HUDOC · oficial

CUARTA SECȚIUNE DECIZIE FINALĂ Nr. 5648/02 de Robert JKALSKI împotriva Poloniei Curtea Europeană a Drepturilor Omului (a patra secțiune), care a stat la 17 iunie 2003 în calitate de Cameră compusă de Președintele Sir Nicolas Bratza Pellonpäää dna Palm dna Strážnická Maruste Pavlovschi Garlicki, judecători și dl M. O’Boyle Având în vedere cererea depusă la 26 martie 2001 și înregistrată la 8 februarie 2002, având în vedere decizia parțială din 23 aprilie 2002, având în vedere deliberat, hotărăște după cum urmează: FACTE Reclamantul, dl Robert Jākalski, este un național polonez, care s-a născut în 1980 și locuiește în Kraków, Polonia. La 31 iulie 1999, reclamantul a fost arestat pe suspectul că a comis infracțiunile de jaf și furt. La 4 august 1999, procurorul districtului Gliwice (Prokurator Rejonowy ) a acuzat reclamantul de furt și furt, și l-a reținut în reținere până la 31 octombrie 1999. Această decizie s-a bazat pe suspiciunile că reclamantul a comis infracțiunile în cauză, pe natura gravă a acestor infracțiuni și pe riscul că ar putea obstrucționa conduita corectă a procedurii, dacă ar fi fost eliberată. La 28 septembrie 1999 a fost depusă o declarație de inculpare la Curtea Regională Katowice (Sād Okręgowy La 11 octombrie 1999, Curtea Regională Katowice a prelungit deținerea reclamantului în reținere până la 31 martie 2000. Curtea a considerat că exista o suspiciune rezonabilă că a comis infracțiunile în cauză și a subliniat caracterul grav al acuzațiilor împotriva acestuia. La 26 noiembrie 1999, reclamantul a depus o cerere de eliberare la Curtea Regională Katowice. El s-a referit la situația sa de familie dificilă, în special la starea de sănătate slabă a mamei sale și la lipsa de mijloace financiare. La 17 ianuarie 2000, Curtea Regională Katowice a respins această cerere. Acesta a constatat că dovada relevantă a susținut o suspiciune rezonabilă că reclamantul a comis infracțiunile. Curtea a subliniat natura gravă a infracțiunilor și a considerat că ar trebui să fie păstrat în custodie având în vedere necesitatea de a asigura cursul corect al procesului. Curtea nu a constatat că situația mamei reclamantului este atât de gravă încât să justifice eliberarea sa în temeiul articolului 259 alineatul (2) din Codul de Procedură Penală. La 7 februarie 2000, reclamantul a depus o cerere ulterioară de eliberare. La 28 februarie 2000, instanța a respins cererea sa având în vedere existența unei suspiciuni rezonabile că a comis infracțiunile. În ceea ce privește situația familială a reclamantului, instanța a repetat raționamentul său anterior. Prima audiere cu privire la fond a avut loc la 21 martie 2000. Curtea a auzit dovezi de la reclamant, co-apărătorul său și de la martori. De asemenea, a prelungit detenția reclamantului până la 30 iunie 2000. Curtea a suspiciunilor rezonabile că reclamantul a comis infracțiunile și a subliniat din nou natura lor gravă. Curtea de apel Katowice (Sād Apelacyjny) ) a susținut această decizie și motivele acesteia la 12 aprilie 2000 a fost suspendată o ședință din 30 mai 2000. La 26 iunie 2000, instanța a prelungit detenția reclamantului până la 30 septembrie 2000, repetând motivele menționate în decizia sa din 21 martie 2000. La 25 septembrie 2000, instanța a prelungit detenția reclamantului până la 31 decembrie 2000, instanța a reiterat motivele acordate anterior pentru a menține reclamantul în custodie. La 2 noiembrie 2000, cazul a fost atribuit unui nou grup de judecători. Procesul a continuat la 12 decembrie 2000. O audiere enumerată pentru 18 decembrie 2000 a fost suspendată. La 27 decembrie 2000, Curtea a prelungit detenția reclamantului până la 30 martie 2001. Acesta a considerat că există un risc de abscizie. El a apelat împotriva acestei decizii. La 7 martie 2001, Curtea de Apel a respins recursul. Următoarea ședință a avut loc la 21 februarie 2001. În acea zi, instanța a continuat procesul până la 16 martie 2001 deoarece majoritatea martorilor nu au reușit să apară. Următoarea ședință a avut loc la 16 martie 2001. În cursul ședinței, reclamantul a cerut din nou instanței să-l elibereze. Curtea a respins cererea și a prelungit detenția până la 30 aprilie 2001. Curtea a reiterat motivele acordate anterior pentru a-l păstra în custodie. În aceeași zi, instanța a rămas în instanță până la 5 aprilie 2001. În ședința din 5 aprilie 2001, Curtea a auzit martori și a suspendat procesul în timp ce reclamantul a solicitat o modificare a compoziției instanței. Următoarea ședință a avut loc la 18 aprilie 2001. Curtea a continuat procesul până la 16 mai 2001 și a prelungit detenția reclamantului până la 20 mai 2001. Curtea a observat că reclamantul a fost suspectat de infracțiuni grave și că există un risc de coluziune. La 25 aprilie 2001, cu privire la recursul reclamantului, Curtea de Apel a susținut această decizie. În audierea din 15 mai 2001, instanța a prelungit detenția reclamantului până la 31 iulie 2001. Curtea a reiterat motivele acordate anterior pentru detenția sa. La 13 iunie 2001, Curtea de Apel Katowice a susținut această decizie și motivele acesteia. La 11 iulie 2001, Curtea de Apel Katowice a prelungit detenția reclamantului până la 31 octombrie 2001. Reclamantul a apelat. La 14 august 2001, Curtea de Apel a susținut această decizie. Se pare că procedura penală împotriva reclamantului este încă în așteptare în fața instanței de primă instanță. COMPLAINT Reclamantul s-a plâns în conformitate cu art. 5 § 3 din Convenție că durata deținerii sale pe reținere a reținutului a depășit un „tempo rațional” în sensul prezentei dispoziții. HOTĂRÂREA Curții constată că reclamantul nu a prezentat în termenul limită răspunsul său la observațiile prezentate de guvernul contestat la 3 De asemenea, în septembrie 2002 reclamantul nu a răspuns la alte comunicări din Registrul Curții, ale căror ultima a fost o scrisoare înregistrată din 11 martie 2003. având în vedere art. 37 § 1 litera (a) din Convenție, Curtea concluzionează că reclamantul nu intenționează să continue cererea. În plus, în conformitate cu art. 37 § 1 în amendă Curtea nu consideră nicio circumstanță specială în ceea ce privește respectarea drepturilor omului, astfel cum este definită în Convenția și în Protocolurile sale, care necesită continuarea examinării cererii. Din aceste motive, Curtea hotărăște în unanimitate să excludă cererea din lista de cazuri.

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
Sursă