Decizia nr. 71884/01 a Curții Europene a Drepturilor Omului (A treia secțiune), care a stat la 26 iunie 2003 în calitate de Camera compusă de Președintele Ress Cabral Barreto Caflisch Türmen dna H.S. Greve Traja Steiner, judecători și judecători adjuncți ai secțiunii Villiger, având în vedere cererea depusă la 12 iunie 2001, După deliberare, hotărăște după cum urmează: FACTELE Reclamantul, dl Erwin Seifert, este un național german, născut în 1932 și locuiește în Koblenz. El este reprezentat în fața Curții de către dl Wiedner, un avocat practicant la Viena. Faptele cazului, astfel cum au fost prezentate de părțile, pot fi rezumate după cum urmează. În cadrul procedurii de întreținere pe care reclamantul le-a interzis împotriva soției sale divorțate, Curtea de district Döbling, la 19 februarie 2001, a respins acțiunea reclamantului și a ordonat să plătească costurile inculpatului. , a acordat parțial recursul inculpatului, majorând suma reclamantului a trebuit să ramburseze pârâtului. Reclamantul s-a plâns în temeiul articolului 6 § 1 din Convenție că, în acțiunea privind recursul inculpatului împotriva ordonanței costurilor, principiul egalității armelor a fost încălcat deoarece nu a fost informat cu privire la recurs și nu a fost acordată posibilitatea de a reacționa în acest sens. HOTĂRÂREA La 13 mai 2003, Curtea a primit următoarea declarație de către Guvernul contestat: „Declar că, în vederea asigurării unei soluții prietenoase a cazului menționat mai sus, Guvernul austriei propune să plătească 4000 EUR dlui Erwin Seifert. Această sumă este de a acoperi orice prejudiciu moral, precum și costuri și cheltuieli, și va fi plătită în termen de trei luni de la notificarea hotărârii luate de Curte în temeiul art. 37 § 1 din Convenție. De la expirarea celor trei luni menționate mai sus până la decontarea dobânzilor simple se plătesc pe suma de mai sus la o rată egală cu rata marginală de creditare a Băncii Centrale Europene în timpul perioadei de incumpărare plus trei puncte procentuale.” La 28 aprilie 2003, Curtea a primit următoarea declarație de la solicitant: „Not că guvernul austriei este pregătit să-mi plătească suma de 4000 EUR care acoperă prejudiciile morale, precum și costurile și cheltuielile, în vederea asigurării unei soluționari prietenoase a cazului menționat mai sus, pe calea Curții Europene a Drepturilor Omului. Această sumă va fi plătită în termen de trei luni de la notificarea deciziei luate de Curte în temeiul articolului 37 § 1 din Convenție. De la expirarea celor trei luni menționate mai sus, până la decontarea dobânzilor simple se achită pe valoarea de mai sus, la o rată egală cu rata marginală de creditare a Băncii Centrale Europene în perioada implicită plus trei puncte procentuale. Accept propunerea și renunță la orice nouă afirmații împotriva Austria în ceea ce privește faptele prezentei cereri. Declar că aceasta constituie o soluționare finală a cauzei.” Curtea reiterează termenii articolului 37 § 1 din Convenție care, în măsura în care este relevant, citește după cum urmează: „1. Curtea poate, în orice etapă a procedurii, să decidă să scoată o cerere din lista sa de cazuri în cazul în care circumstanțele conduc la concluzia că (a) reclamantul nu intenționează să își continue cererea; sau (b) chestiunea a fost rezolvată; ... Cu toate acestea, Curtea continuă examinarea cererii în cazul în care respectul drepturilor omului, astfel cum este definit în Convenția și în Protocolurile sale, este necesar.” Curtea ia act de acordul achiziționat de părți și consideră că reclamantul nu mai intenționează să-și continue cererea și că această chestiune a fost rezolvată. În plus, în conformitate cu art. 37 § 1 în amenzi Curtea nu constată nicio circumstanță specială în ceea ce privește respectarea drepturilor omului, astfel cum este definită în Convenția și în Protocolurile sale, care ar solicita continuarea examinării cererii. În consecință, cazul ar trebui eliminat din lista Curții în conformitate cu art. 37 alineatul (1) literele (a) și (b) din Convenția. Din aceste motive, Curtea decide în unanimitate pentru a elimina cererea din lista de cazuri. Mark Villiger Georg Ress eputy Grefier Președinte
Application no. 71884/01
by Erwin SEIFERT
against Austria
The European Court of Human Rights (Third Section), sitting on 26
June
2003 as a Chamber composed of
Mr
G.
Ress
,
President
,
Mr
I.
Cabral Barreto
,
Mr
L.
Caflisch
,
Mr
R.
Türmen
,
Mrs
H.S.
Greve
,
Mr
K.
Traja
,
Mrs
E.
Steiner,
judges
,
and
Mr
M.
Villiger
,
Deputy Section Registrar
,
Having regard to the above application lodged on 12 June 2001,
Having deliberated, decides as follows:
The applicant, Mr Erwin Seifert, is a German national, who was born in 1932 and lives in Koblenz. He is represented before the Court by Mr
W.
Wiedner, a lawyer practising in Vienna.
The facts of the case, as submitted by the parties, may be summarised as follows.
In maintenance proceedings which the applicant had brought against his divorced wife, the Döbling District Court, on 19 February 2001, dismissed the applicant’s action and ordered him to pay the defendant’s costs. The defendant’s appeal against the costs order was not served on the applicant.
On 26 April 2001 the Vienna Regional Civil Court, sitting
in camera
, partly granted the defendant’s appeal, increasing the amount the applicant had to reimburse to the defendant.
The applicant complained under Article 6 § 1 of the Convention that, in the proceedings on the defendant’s appeal against the costs order, the principle of equality of arms had been violated since he had not been informed of the appeal and had not been given the possibility to react thereto.
On 13 May 2003 the Court received the following declaration from the respondent Government:
“I declare that, with a view to securing a friendly settlement of the above-mentioned case, the Government of Austria offer to pay EUR 4,000 to Mr Erwin Seifert. This sum is to cover any non-pecuniary damage as well as costs and expenses, and it will be payable within three months from the notification of the decision taken by the Court pursuant to Article 37 § 1 of the Convention. From the expiry of the above-mentioned three months until settlement simple interest shall be payable on the above amount at a rate equal to the marginal lending rate of the European Central Bank during the default period plus three percentage points.”
On 28 April 2003 the Court received the following declaration from the applicant:
“I note that the Government of Austria are prepared to pay me the sum of EUR 4,000 covering non-pecuniary damage as well as costs and expenses with a view to securing a friendly settlement of the above-mentioned case pending before the European Court of Human Rights. This sum will be payable within three months from the notification of the decision taken by the Court pursuant to Article 37 § 1 of the Convention. From the expiry of the above-mentioned three months until settlement simple interest shall be payable on the above amount at a rate equal to the marginal lending rate of the European Central Bank during the default period plus three percentage points.
I accept the proposal and waive any further claims against Austria in respect of the facts of this application. I declare that this constitutes a final settlement of the case.”
The Court reiterates the terms of Article 37 § 1 of the Convention which, so far as relevant, reads as follows:
“1.
The Court may at any stage of the proceedings decide to strike an application out of its list of cases where the circumstances lead to the conclusion that
(a)
the applicant does not intend to pursue his application; or
(b)
the matter has been resolved; ...
However, the Court shall continue the examination of the application if respect for human rights as defined in the Convention and the Protocols thereto so requires.”
The Court takes note of the agreement reached by the parties and considers that the applicant no longer intends to pursue his application and that the matter has been resolved. Furthermore, in accordance with Article 37 § 1
in fine
, the Court finds no special circumstances regarding respect for human rights as defined in the Convention and its Protocols which would require that the examination of the application be continued. Consequently, the case should be struck out of the Court’s list in accordance with Article 37 § 1 (a) and (b) of the Convention.
For these reasons, the Court unanimously
Decides
to strike the application out of its list of cases.
Mark
Villiger
Georg
Ress
D
eputy Registrar
President