SECȚIUNEA A DOUA DECIZIE FINALĂ Cerere nr. 58953/00 prezentată de Charlotte SIBONI împotriva Franței Curtea Europeană a Drepturilor Omului (secțiunea a doua), care are loc la 1 iulie 2003 într-o cameră compusă din domnii A.B. Baka președinte J.-P. Costa Gaukur Jörundsson Loucaide Biersan Ugrekhelidze Mularoni, judecători și domnii Dolle, graffière de secțiune Având în vedere cererea menționată mai sus formulată la 20 octombrie 1998, având în vedere decizia parțială din 8 octombrie 2002, având în vedere observațiile prezentate de guvernul pârât, După ce a deliberat, face următoarea decizie FACUTă de recurenta Charlotte Siboni, este resortisantă franceză, născută în 1949 și rezidentă în Nanterra. Faptele cauzei, așa cum au fost expuse de părți, pot fi rezumate după cum urmează: reclamanta era profesoară; în 1996, a denunțat abuzuri fizice și psihologice asupra copiilor. Prin scrisoarea din 5 februarie 1997, primarul a solicitat educației naționale să ia măsuri legale și disciplinare pentru a pune capăt calității de funcționar al reclamantei. Recurenta a fost suspendată din funcție la 6 martie 1997, pe motiv că aceasta era de natură să pună în pericol integritatea și echilibrul copiilor... La 8 martie 1997, unii părinți s - au dus la secție pentru a depune plângere. În urma reportajelor mediate, s-a depus o plângere la procurorul republicii, al șefului denunțătorilor calomnioși. După anchetă, procurorul republicii a anunțat prin presă că nu va da în judecată pe nimeni pentru calomnii. În aprilie 1997, recurenta a fost pusă în concediu pe termen lung pentru boală mentală de către educația națională și-a pierdut funcția și locuința funcțională. La 29 aprilie 1997, avocatul recurentei a solicitat procurorului republicii o copie a dosarului penal clasat fără urmă cu privire la denunțările calomnioase. La 10 iulie 1997, tribunalul corecțional l-a relocat pe părintele de elev în cauză, dar a condamnat-o pe reclamantă și pe învățătoarea care o susținea la o amendă de 3000 ′, la publicarea prin extrase a hotărârii judecătorești în trei ziare, la plata sumei de 3000 Ö victimelor pentru calomnie față de funcționar sau cetățean însărcinat cu un serviciu public prin cuvânt sau în scris și la daune și dobânzi de un cuget simbolic. La 15 iulie 1997, recurenta a făcut apel la această hotărâre. La 11 ianuarie 2000, Curtea de Casație a spart parțial hotărârea Tribunalului de Primă Instană. Procurorul general al Tribunalului de Primă Instană i-a notaia la hotărârea de casare parială la 31 martie 2000. La 17 martie 2003, observațiile guvernului pârât au fost trimise recurentei care a avut o perioadă de timp necesară la 29 aprilie 2003 pentru a-și prezenta observațiile ca răspuns. La 12 mai 2003, i s-a trimis o nouă scrisoare, recomandând cu confirmare de primire și atrăgând atenția asupra posibilei radieri a cauzei din cauza rolului. Această scrisoare a fost returnată grefei Curții la 31 mai 2003 de către serviciile poștale cu mențiunea "non-solicitată," întoarcerea la expeditorul GRIEFS La origine, recurenta a considerat că nu a beneficiat de dreptul la un proces echitabil garantat prin art. 6 alineatul (1) și că nu a fost privată de dreptul de a dispune de facilitățile necesare pentru pregătirea apărării sale garantate prin alineatul (3) litera (b) al acestui articol. Invocând art. 10 din convenție, reclamanta se plângea de condamnarea sa pentru calomnie. Curtea constată că reclamanta nu a răspuns la observațiile guvernului și nu a indicat o eventuală schimbare de adresă. Curtea concluzionează că reclamanta nu mai dorește să își mențină pledoaria, în sensul art. 37 alin. (1) lit. (a) din Convenție. În plus, Curtea consideră că nu există circumstanțe speciale care să se refere la respectarea drepturilor garantate de Convenția nr. Dolle A.B. Baka Grefier Președinte
Requête n
o
58953/00
présentée par Charlotte SIBONI
contre la France
La Cour européenne des Droits de l’Homme (deuxième section), siégeant le 1
er
juillet 2003 en une chambre composée de
:
MM.
A.B.
Baka
,
président
,
J.-P.
Costa
,
Gaukur
Jörundsson
,
L.
Loucaides
,
C.
Bîrsan
,
M.
Ugrekhelidze
,
M
me
A.
Mularoni,
juges
,
et de M
me
S.
Dollé,
greffière de section
,
Vu la requête susmentionnée introduite le 20 octobre 1998,
Vu la décision partielle du 8 octobre 2002,
Vu les observations soumises par le gouvernement défendeur,
Après en avoir délibéré, rend la décision suivante
:
La requérante, M
me
Charlotte Siboni, est une ressortissante française, née en 1949 et résidant à Nanterre.
Les faits de la cause, tels qu’ils ont été exposés par les parties, peuvent se résumer comme suit.
La requérante était institutrice. En 1996, elle dénonça des maltraitances physiques et psychologiques sur les enfants.
Par lettre du 5 février 1997, le maire demanda à l’éducation nationale de prendre des mesures statutaires et disciplinaires pour mettre fin à la qualité de fonctionnaire de la requérante.
La requérante fut suspendue de ses fonctions le 6 mars 1997, au motif qu’elle était «
susceptible de mettre en péril l’intégrité et l’équilibre des enfants...
».
Le 8 mars 1997, certains parents se rendirent au commissariat pour porter plainte. L’enregistrement de cette plainte fut refusé.
Suite aux reportages médiatisée, une plainte fut déposée auprès du procureur de la république, du chef de dénonciations calomnieuses. Après enquête, le procureur de la république fit savoir par voie de presse qu’il ne poursuivrait personne pour dénonciations calomnieuses.
En avril 1997, la requérante fut mise en congé de longue durée pour maladie mentale par l’éducation nationale et perdit son poste et son logement de fonction.
Le 29 avril 1997, l’avocat de la requérante sollicita auprès du procureur de la république une copie du dossier pénal classé sans suite concernant les dénonciations calomnieuses. Un dossier incomplet lui fut communiqué. Le 10 juillet 1997, le tribunal correctionnel relaxa le parent d’élève concerné mais condamna la requérante et l’institutrice qui la soutenait à une amende de 3000 FF, à la publication par extraits de la décision de justice dans trois journaux, à verser la somme de 3000 FF aux victimes pour diffamation envers fonctionnaire ou citoyen chargé d’un service public par parole ou par écrit et à des dommages et intérêts d’un franc symbolique.
Le 15 juillet 1997, la requérante fit appel de ce jugement. Le 11 janvier 2000 la Cour de cassation cassa partiellement
l’arrêt de la cour d’appel. Le procureur général de la cour d’appel lui notifia l’arrêt de cassation partielle le 31 mars 2000.
Le 17 mars 2003, les observations du Gouvernement défendeur ont été envoyées à la requérante qui avait un délai échéant le 29 avril 2003 pour présenter les siennes en réponse.
Le 12 mai 2003, un nouveau courrier lui a été adressé, en recommandé avec accusé de réception et attirant son attention sur la possible radiation de l’affaire du rôle.
Ce courrier a été retourné au greffe de la Cour le 31 mai 2003 par les services postaux avec la mention «
non réclamé, retour à l’envoyeur
».
A l’origine, la requérante estimait ne pas avoir bénéficié du droit à un procès équitable garanti par l’article 6 § 1 et avoir été privée du droit à disposer des facilités nécessaires à la préparation de sa défense garanti par le paragraphe 3 b) de cet article. Invoquant l’article 10 de la Convention, la requérante se plaignait de sa condamnation pour diffamation.
La Cour constate que la requérante n’a pas répondu aux observations du Gouvernement et n’a pas indiqué un éventuel changement d’adresse.
La Cour en conclut que la requérante n’entend plus maintenir sa requête, au sens de l’article 37 § 1 a) de la Convention. Elle estime, par ailleurs, qu’aucune circonstance particulière touchant au respect des droits garantis par la Convention n’exige la poursuite de l’examen de la requête, au sens de l’article 37 § 1 in fine de la Convention.
Par ces motifs, la Cour, à l’unanimité,
Décide
de rayer la requête du rôle.
S.
Dollé
A.B.
Baka
Greffière
Président