Azais și Blanc împotriva Franței

SECȚIUNEA A DOUA DECIZIE PRIVIND cererea nr. 65833/01 prezentată de Genevieve AZAIS și Jean-Louis BLANC împotriva Franței Curtea Europeană a Drepturilor Omului (secțiunea a doua), care are loc la 1 iulie 2003 într-o cameră compusă din dnii A.B. Baka președinte J.-P.

Costa Gaukur Jörundsson Loucaide Jungwiert Butkevych Thomassen, judecători și dl Dolle, graffière de secțiune Având în vedere cererea menționată anterior formulată la 28 decembrie 2000, având în vedere decizia Curții din 24 septembrie 2002 de a comunica cererea guvernului francez și de a invoca dispozițiile articolului 29 alineatul (3) din convenție pentru a examina în același timp admisibilitatea și fondul cauzei, Având în vedere declarațiile părților despre care s-a constatat că au ajuns la o soluționare amiabilă a cazului, după ce a intenționat acest lucru, face următoarea decizie DE FAPT Prima recurentă, o resortisantă franceză născută în 1941, este proprietara unei exploatații agricole situate pe teritoriul comunei Couffoulous (Tarn).

Exploatația este gestionată de cel de-al doilea reclamant, un resortisant francez cu reședința în Couffoulous. Ele sunt reprezentate în fața Curții de către domnul T. Vernhet, avocat la Montpellier. Faptele cauzei, astfel cum au fost expuse de către părți, pot fi rezumate după cum urmează: în cadrul unei restructurări întreprinse pe teritoriul comunei Couffoulous în scopul amenajării unui drum național, reclamanții au inițiat diverse proceduri.

Prima reclamantă sesizează Comisia Comunală pentru amenajarea funciară cu privire la diverse obiecțiuni împotriva procedurii de remembrare, dar cererea sa a fost respinsă prin decizia din 8 septembrie 1989, confirmată de comisia de departamentală la 8 septembrie 1989. În decembrie 1989, Curtea Administrativă din Toulouse, care și-a respins cererea prin hotărârea din 27 octombrie 1992, a solicitat această hotărâre în fața Consiliului de Stat care, la decembrie 1999, a anulat decizia comisiei departamentale din 8 decembrie 1989. La 28 octombrie 1993, prima reclamantă a obținut în prealabil desemnarea unui expert.

Ordonanța de recurs contestată de stat a fost confirmată de Curtea Administrativă de Apel la 25 iulie 1994. Tribunalul Administrativ din Toulouse a extins misiunea expertului prin ordonanța din 4 ianuarie 1994 și expertul și-a prezentat raportul la 19 septembrie 1995. Prin ordonanța de rejudecare din 24 aprilie 1996, al doilea reclamant obține desemnarea aceluiași expert care și-a depus raportul la 16 ianuarie 1996. La 23 decembrie 1993, prima reclamantă a adresat statului o cerere de despăgubire și, în absența unui răspuns la această cerere, sesizează instanța administrativă din Toulouse, la data de 27 În ceea ce-l privește, al doilea reclamant a prezentat o cerere prealabilă de despăgubire la 10 august 1995 și a sesizat Tribunalul Administrativ din Toulouse la 18 octombrie 1995. Tribunalul Administrativ din Toulouse, după ce a pronunțat reunirea celor două cereri, a emis hotărârea la 25 mai 2000, notificată prin scrisoarea din 19 iunie 2000, primită la 3 iulie 2000. Invocând art. 6 alineatul (1) din convenție, reclamanții se plâng de durata procedurii de examinare a cererilor lor prealabile de despăgubire a prejudiciilor legate de remembrare.

ÎN DREPT La 30 aprilie 2003, Curtea a primit următoarea declarație din partea guvernului: Declar că, în vederea unei soluționări amiabile a cauzei menționate anterior, guvernul francez propune ca domnul Jean-Louis Blanc și dna Genevieve Azais să plătească suma de 5 500 EUR fiecare în termen de trei luni de la data notificării deciziei Curții pronunțate în conformitate cu art. 39 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului. Această plată va face obiectul unei soluționări definitive a cazului. În lipsa unei soluționări în termenul menționat, guvernul se angajează să plătească, de la expirarea acestuia și până la decontarea efectivă a sumei în cauză, o dobândă simplă la o rată egală cu cea a facilității de creditare marginală a Băncii Centrale Europene, majorată cu trei puncte procentuale.

Prezenta declarație nu implică recunoașterea de către Guvernul Franței a unei încălcări a Convenției Europene a Drepturilor Omului în speță. La 15 aprilie 2003, Curtea a primit următoarea declarație, datată 13 aprilie 2003 și semnată de reprezentantul reclamanților Observ că guvernul francez este pregătit să le plătească dlui Jean-Louis Blanc și dnei Genevieve Azais suma de 5 500 de euro fiecare în vederea unei soluționări amiabile a cauzei care a generat cererea menționată anterior în fața Curții Europene a Drepturilor Omului. Accept această propunere și observ că, în lipsa unui regulament în termen de trei luni de la data notificării deciziei Curții, guvernul se angajează să plătească, începând cu termenul respectiv și până la decontarea efectivă a sumei în cauză, un interes simplu la o rată care va fi egală cu cea a facilității de creditare marginală a Băncii Centrale Europene, majorată cu trei puncte procentuale.

Renunț, de asemenea, la orice altă pretenție împotriva Franței cu privire la faptele care stau la baza cererii menționate. Declar cauza soluționată definitiv. Curtea ia act de acordul la care au ajuns părțile (art. 39 din Convenție). În lumina circumstanțelor cazului, Curtea concluzionează că litigiul a fost soluționat în sensul articolului 37 alineatul (1) litera (b) din Convenție. Comisia consideră, de asemenea, că niciun motiv special care afectează respectarea drepturilor omului garantate de Convenție sau de protocoalele sale nu impune continuarea examinării cererii în temeiul articolului 37 alineatul (1) in fine din Convenție. Prin urmare, aplicarea articolului 29 alineatul (3) din Convenție ar trebui să înceteze și ar trebui eliminată cererea de rol.

Prin aceste motive, Curtea, în unanimitate, Dolle A.B. Baka Premiera Președinte

DEUXIÈME SECTION

DÉCISION sur la requête n o 65833/01 présentée par Geneviève AZAIS et Jean-Louis BLANC contre la France La Cour européenne des Droits de l'Homme (deuxième section), siégeant le 1 er juillet 2003 en une chambre composée de : MM. A.B. Baka , président , J.-P.

Costa , Gaukur Jörundsson , L. Loucaides , K. Jungwiert , V. Butkevych , M me W. Thomassen, juges , et de M me S. Dollé, greffière de section , Vu la requête susmentionnée introduite le 28 décembre 2000, Vu la décision de la Cour du 24 septembre 2002 de communiquer la requête au gouvernement français (« le Gouvernement »), et de se prévaloir des dispositions de l'article 29 § 3 de la Convention afin d'examiner en même temps la recevabilité et le fond de l'affaire, Vu les déclarations des parties dont il ressort qu'elles sont parvenues à un règlement amiable de l'affaire, Après en avoir délibéré, rend la décision suivante : EN FAIT La première requérante, une ressortissante française née en 1941, est propriétaire d'une exploitation agricole située sur le territoire de la commune de Couffouleux (Tarn).

L'exploitation est gérée par le second requérant, un ressortissant français résidant à Couffouleux. Ils sont représentés devant la Cour par M e T. Vernhet, avocat à Montpellier. Les faits de la cause, tels qu'ils ont été exposés par les parties, peuvent se résumer comme suit. Dans le cadre d'un remembrement entrepris sur le territoire de la commune de Couffouleux aux fins d'aménagement d'une route nationale, les requérants engagèrent diverses procédures.

1. La première requérante saisit la commission communale d'aménagement foncier de divers griefs contre la procédure de remembrement, mais sa requête fut rejetée par décision du 8 septembre 1989, confirmée par la commission départementale le 8 décembre 1989. Elle se pourvut alors devant le tribunal administratif de Toulouse qui rejeta sa requête par jugement du 27 octobre 1992. Elle interjeta appel de ce jugement devant le Conseil d'Etat qui, le 29 décembre 1999, annula la décision de la commission départementale du 8 décembre 1989. 2. Le 28 octobre 1993, la première requérante obtint par référé la désignation d'un expert.

L'ordonnance de référé, contestée par l'Etat, fut confirmée par la cour administrative d'appel le 25 juillet 1994. Le tribunal administratif de Toulouse étendit la mission de l'expert par ordonnance du 4 janvier 1994 et l'expert déposa son rapport le 19 septembre 1995. Par ordonnance de référé du 24 avril 1996, le second requérant obtint la désignation du même expert qui déposa son rapport le 16 janvier 1996. 3. Le 23 décembre 1993, la première requérante adressa une demande indemnitaire à l'Etat, et en l'absence de réponse à cette demande, elle saisit le tribunal administratif de Toulouse, le 27 décembre 1993. Le second requérant, quant à lui, présenta une demande préalable d'indemnisation le 10 août 1995 et saisit le tribunal administratif de Toulouse le 18 octobre 1995. Le tribunal administratif de Toulouse, après avoir prononcé la jonction des deux requêtes, rendit son jugement le 25 mai 2000, notifié par lettre datée du 19 juin 2000, reçue le 3 juillet 2000. GRIEF Invoquant l'article 6 § 1 de la Convention, les requérants se plaignent de la durée de la procédure d'examen de leurs demandes préalables d'indemnisation des préjudices liés au remembrement.

EN DROIT Le 30 avril 2003, la Cour a reçu du Gouvernement la déclaration suivante : « Je déclare qu'en vue d'un règlement amiable de l'affaire susmentionnée, le gouvernement français offre de verser à M. Jean-Louis Blanc et à Mme Geneviève Azais la somme de 5 500 euros chacun dans les trois mois suivant la date de la notification de la décision de la Cour rendue conformément à l'article 39 de la Convention européenne des Droits de l'Homme. Ce versement vaudra règlement définitif de l'affaire. A défaut de règlement dans ledit délai, le Gouvernement s'engage à verser, à compter de l'expiration de celui-ci et jusqu'au règlement effectif de la somme en question, un intérêt simple à un taux qui sera égal à celui de la facilité de prêt marginal de la Banque centrale européenne, augmenté de trois points de pourcentage.

La présente déclaration n'implique de la part du Gouvernement de la France aucune reconnaissance d'une violation de la Convention européenne des Droits de l'Homme en l'espèce. » Le 15 avril 2003, la Cour a reçu la déclaration suivante, datée du 13 avril 2003 et signée par le représentant des requérants : « Je note que le gouvernement français est prêt à verser à M. Jean-Louis Blanc et à Mme Geneviève Azais la somme de 5 500 euros chacun en vue d'un règlement amiable de l'affaire ayant pour origine la requête susmentionnée pendante devant la Cour européenne des Droits de l'Homme.

J'accepte cette proposition et note qu'à défaut de règlement dans les trois mois suivant la date de la notification de la décision de la Cour, le Gouvernement s'engage à verser, à compter dudit délai et jusqu'au règlement effectif de la somme en question, un intérêt simple à un taux qui sera égal à celui de la facilité de prêt marginal de la Banque centrale européenne, augmenté de trois points de pourcentage. Je renonce par ailleurs à toute autre prétention à l'encontre de la France à propos des faits à l'origine de ladite requête. Je déclare l'affaire définitivement réglée. » La Cour prend acte de l'accord auquel sont parvenues les parties (article 39 de la Convention). A la lumière des circonstances de l'espèce, la Cour conclut que le litige a été résolu au sens de l'article 37 § 1 b) de la Convention.

Elle estime par ailleurs qu'aucun motif particulier touchant au respect des droits de l'homme garantis par la Convention ou ses Protocoles n'exige la poursuite de l'examen de la requête en vertu de l'article 37 § 1 in fine de la Convention. Partant, il convient de mettre fin à l'application de l'article 29 § 3 de la Convention et de rayer la requête du rôle. Par ces motifs, la Cour, à l'unanimité, Décide de rayer l'affaire du rôle. S. Dollé A.B. Baka Greffière Président