AZAIS et BLANC contre la FRANCE
- Instanță
- CtEDO
- Concluzie
- Radiation du rôle
AZAIS et BLANC contre la FRANCE (CtEDO, 2003)
SECȚIUNEA A DOUA DECIZIE PRIVIND cererea nr. 65833/01 prezentată de Genevieve AZAIS și Jean-Louis BLANC împotriva Franței Curtea Europeană a Drepturilor Omului (secțiunea a doua), care are loc la 1 iulie 2003 într-o cameră compusă din dnii A.B. Baka președinte J.-P. Costa Gaukur Jörundsson Loucaide Jungwiert Butkevych Thomassen, judecători și dl Dolle, graffière de secțiune Având în vedere cererea menționată anterior formulată la 28 decembrie 2000, având în vedere decizia Curții din 24 septembrie 2002 de a comunica cererea guvernului francez și de a invoca dispozițiile articolului 29 alineatul (3) din convenție pentru a examina în același timp admisibilitatea și fondul cauzei, Având în vedere declarațiile părților despre care s-a constatat că au ajuns la o soluționare amiabilă a cazului, după ce a intenționat acest lucru, face următoarea decizie DE FAPT Prima recurentă, o resortisantă franceză născută în 1941, este proprietara unei exploatații agricole situate pe teritoriul comunei Couffoulous (Tarn). Exploatația este gestionată de cel de-al doilea reclamant, un resortisant francez cu reședința în Couffoulous. Ele sunt reprezentate în fața Curții de către domnul T. Vernhet, avocat la Montpellier. Faptele cauzei, astfel cum au fost expuse de către părți, pot fi rezumate după cum urmează: în cadrul unei restructurări întreprinse pe teritoriul comunei Couffoulous în scopul amenajării unui drum național, reclamanții au inițiat diverse proceduri. Prima reclamantă sesizează Comisia Comunală pentru amenajarea funciară cu privire la diverse obiecțiuni împotriva procedurii de remembrare, dar cererea sa a fost respinsă prin decizia din 8 septembrie 1989, confirmată de comisia de departamentală la 8 septembrie 1989. În decembrie 1989, Curtea Administrativă din Toulouse, care și-a respins cererea prin hotărârea din 27 octombrie 1992, a solicitat această hotărâre în fața Consiliului de Stat care, la decembrie 1999, a anulat decizia comisiei departamentale din 8 decembrie 1989. La 28 octombrie 1993, prima reclamantă a obținut în prealabil desemnarea unui expert. Ordonanța de recurs contestată de stat a fost confirmată de Curtea Administrativă de Apel la 25 iulie 1994. Tribunalul Administrativ din Toulouse a extins misiunea expertului prin ordonanța din 4 ianuarie 1994 și expertul și-a prezentat raportul la 19 septembrie 1995. Prin ordonanța de rejudecare din 24 aprilie 1996, al doilea reclamant obține desemnarea aceluiași expert care și-a depus raportul la 16 ianuarie 1996. La 23 decembrie 1993, prima reclamantă a adresat statului o cerere de despăgubire și, în absența unui răspuns la această cerere, sesizează instanța administrativă din Toulouse, la data de 27 În ceea ce-l privește, al doilea reclamant a prezentat o cerere prealabilă de despăgubire la 10 august 1995 și a sesizat Tribunalul Administrativ din Toulouse la 18 octombrie 1995. Tribunalul Administrativ din Toulouse, după ce a pronunțat reunirea celor două cereri, a emis hotărârea la 25 mai 2000, notificată prin scrisoarea din 19 iunie 2000, primită la 3 iulie 2000. Invocând art. 6 alineatul (1) din convenție, reclamanții se plâng de durata procedurii de examinare a cererilor lor prealabile de despăgubire a prejudiciilor legate de remembrare. ÎN DREPT La 30 aprilie 2003, Curtea a primit următoarea declarație din partea guvernului: Declar că, în vederea unei soluționări amiabile a cauzei menționate anterior, guvernul francez propune ca domnul Jean-Louis Blanc și dna Genevieve Azais să plătească suma de 5 500 EUR fiecare în termen de trei luni de la data notificării deciziei Curții pronunțate în conformitate cu art. 39 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului. Această plată va face obiectul unei soluționări definitive a cazului. În lipsa unei soluționări în termenul menționat, guvernul se angajează să plătească, de la expirarea acestuia și până la decontarea efectivă a sumei în cauză, o dobândă simplă la o rată egală cu cea a facilității de creditare marginală a Băncii Centrale Europene, majorată cu trei puncte procentuale. Prezenta declarație nu implică recunoașterea de către Guvernul Franței a unei încălcări a Convenției Europene a Drepturilor Omului în speță. La 15 aprilie 2003, Curtea a primit următoarea declarație, datată 13 aprilie 2003 și semnată de reprezentantul reclamanților Observ că guvernul francez este pregătit să le plătească dlui Jean-Louis Blanc și dnei Genevieve Azais suma de 5 500 de euro fiecare în vederea unei soluționări amiabile a cauzei care a generat cererea menționată anterior în fața Curții Europene a Drepturilor Omului. Accept această propunere și observ că, în lipsa unui regulament în termen de trei luni de la data notificării deciziei Curții, guvernul se angajează să plătească, începând cu termenul respectiv și până la decontarea efectivă a sumei în cauză, un interes simplu la o rată care va fi egală cu cea a facilității de creditare marginală a Băncii Centrale Europene, majorată cu trei puncte procentuale. Renunț, de asemenea, la orice altă pretenție împotriva Franței cu privire la faptele care stau la baza cererii menționate. Declar cauza soluționată definitiv. Curtea ia act de acordul la care au ajuns părțile (art. 39 din Convenție). În lumina circumstanțelor cazului, Curtea concluzionează că litigiul a fost soluționat în sensul articolului 37 alineatul (1) litera (b) din Convenție. Comisia consideră, de asemenea, că niciun motiv special care afectează respectarea drepturilor omului garantate de Convenție sau de protocoalele sale nu impune continuarea examinării cererii în temeiul articolului 37 alineatul (1) in fine din Convenție. Prin urmare, aplicarea articolului 29 alineatul (3) din Convenție ar trebui să înceteze și ar trebui eliminată cererea de rol. Prin aceste motive, Curtea, în unanimitate, Dolle A.B. Baka Premiera Președinte