CtEDO 22.07.2003 Auto

AFFAIRE ZUILI c. FRANCE

RESPONDENT
FRA
HOTĂRÂRE
22.07.2003
Pe scurt
Instanță
CtEDO
Concluzie
Violation de l'art. 6-1;Préjudice moral - réparation pécuniaire;Remboursement frais et dépens - procédure de la Convention
RĂSFOIEȘTE: CtEDO · 2003
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro
Citează această cauză
AFFAIRE ZUILI c. FRANCE (CtEDO, 2003)
HUDOC · oficial

A DOUA SECȚIUNE CAUZA ZUILI c. FRANȚA (solicitarea nr. 46820/99) HOTĂRÂREA STRASBURG 22 iulie 2003 DEFINITIVF 22/10/2003 Această hotărâre va deveni definitivă în condițiile definite la art. 44 alin. (2) din Convenție. El poate suferi modificări de formă în cauza Zulli c. Franța, Curtea Europeană a Drepturilor Omului (a doua secțiune), care se află într-o cameră compusă din domnii A.B. Baka președinte J.-P. Costa Gaukur Jörundsson Jungwiert Butkevych Thomassen Ugrekhelidze, judecători și domnișoara Dolle, graffière de secțiune După ce ați deliberat în camera Consiliului la 21 mai 2002 și 1 iulie 2003, înmânați hotărârea pe care o prezentați, adoptată la această ultimă dată procedura La originea cazului se află o cerere (n 46820/99) îndreptată împotriva Republicii Franceze și dintre care doi resortisanți ai acestui stat, dl Hector Zulli și dl Dominique Zulli ( Reclamanții sunt reprezentați în fața Curții de către domnul Biju Duval, avocat la Paris. Guvernul francez ( Cererea a fost transmisă Curții la 1 noiembrie 1998, data intrării în vigoare a Protocolului nr 11 la convenție [art. 5 alineatul (2) din Protocolul nr. 11]. Cererea a fost atribuită celei de a treia secțiuni a Curții [art. 52 alineatul (1) din Regulamentul de procedură]. În cadrul acesteia, camera însărcinată cu examinarea cauzei [art. 27 alineatul (1) din convenție] a fost constituită în conformitate cu art. 26 alineatul (1) din regulament. Prin decizia din 27 iunie 2000, Curtea a declarat cererea parțial inadmisibilă. La 1 noiembrie 2001, Curtea a modificat componența secțiunilor sale [art. 25 alineatul (1) din Regulamentul de procedură]. Prezenta cerere a fost atribuită celei de-a doua secțiuni, astfel modificată [art. 52 alineatul (1) ] printr-o decizie din 21 mai 2002, Curtea a declarat restul cererii parțial admisibile. Prin Hotărârea din 2 aprilie 1990, prefectul de poliție din Paris a ordonat închiderea provizorie a restaurantului exploatat de reclamanți pe o perioadă de șase luni, pe motiv că: că, în interiorul instituției, o persoană a fost rănită prin împușcare și o altă persoană grav rănită la cap fără ca operatorii restaurantului să intervină Comisarul, pe baza codului de debite de băuturi și măsuri împotriva alcoolismului, a precizat că era urgent să se pună capăt riscurilor ca condițiile de exploatare ale restaurantului să facă obiectul ordinii publice. Un al doilea decret prefectal, luat în aceeași zi, a retras derogarea de deschidere pe timp de noapte din aceleași motive, pe lângă un motiv luat din ceea ce instituția era de fapt gestionat ilicit, și anume de către reclamant în calitate de administrator de fapt. 11. La 29 iunie 1990, societatea restaurantelor franceze, administrată de reclamantă și care exploatează restaurantul, va deferi cele două hotărâri prefectale cenzurii Tribunalului Administrativ din Paris 12. La 8 martie 1991, judecătorul de instrucție de la Paris însărcinat cu informațiile deschise împotriva lui X, șeful tentativei de omor intenționat și violență cu arme, a emis un ordin de nejudiciare. 13. Societatea restaurantelor franceze a fost pusă în lichidare judiciară prin hotărârea Tribunalului de Comerț din Paris din 11 februarie 1992 14. Prin hotărârea din 27 aprilie 1994, Tribunalul Administrativ a arătat că informațiile colectate de judecătorul de anchetă în cadrul procedurii penale nu permiteau să se înregistreze nicio înregistrare a faptelor reproșate, că nu a fost tras niciun foc de armă în restaurant, că nimeni nu a fost rănit, că dosarul nu a confirmat faptul că restaurantul ar fi fost cunoscut în mod nefavorabil de serviciile de poliție și, în sfârșit, că singura situație, presupunând că ar fi fost stabilită o gestionare ilicită a restaurantului de către un administrator de fapt nu era decisivă. În consecință, el a anulat ambele arestări. 15. Ministrul de Interne a solicitat judecarea în fața Consiliului de Stat 16. Într-un memoriu din 25 august 1995, reclamanții au formulat concluzii în numele lor, în calitate de intervenienți voluntari la procedură, pentru a se plânge în special de faptul că au făcut obiectul unor declarații calomnioase din cauza hotărârilor prefectale și a invocat art. 6 alineatul (2) din convenție. 17. Prin Hotărârea din 15 februarie 1999, Consiliul de Stat a confirmat hotărârea. În special, guvernul recunoaște că procedura administrativă, în ansamblu, a avut o desfășurare anormal de lungă și se bazează pe înțelepciunea Curții. Curtea amintește că caracterul rezonabil al duratei unei proceduri se apreciază având în vedere criteriile consacrate de jurisprudența sa, în special complexitatea cauzei, comportamentul reclamantului și cel al autorităților competente (a se vedea, printre altele, Doustaly c. Franța, Hotărârea din 22 aprilie 1998, Rec., 1998, Culegerea hotărârilor și a Deciziilor 1998 II, p. 857, § 39) și în funcție de circumstanțele cauzei, care impun în acest caz o evaluare globală ( Versini c. Franța, Hotărârea din 10 iulie 2001, n 409/98, § 26). 21. În acest caz, Curtea arată că reclamanții au intervenit în mod voluntar la 25 august 1995. Cu toate acestea, procedura a început efectiv la 29 iunie 1990, data la care societatea gestionată de recurentă a introdus o acțiune împotriva hotărârilor prefectale și s-a încheiat la 15 februarie 1999, data hotărârii Consiliului de Stat. Or, Curtea consideră că hotărârile în litigiu au adus un prejudiciu direct reclamanților care, în circumstanțele cauzei, justifică luarea în considerare a întregii proceduri, adică o durată de opt ani, șapte luni și șaptesprezece zile. O astfel de durată nu poate fi justificată. 22. Având în vedere toate circumstanțele cauzei, Curtea consideră că durata procedurii a depășit termenul rezonabil prevăzut la art. 6 alineatul (1) din convenție. Prin urmare, a avut loc o încălcare a articolului 6 alineatul (1) din convenție. II. PRIVIND APLICAREA ARTICOLULUIUI 41 DIN CONVENȚIE 23. În cazul în care Curtea declară că a avut loc o încălcare a convenției sau a protocoalelor sale și dacă dreptul intern al Înaltei părți contractante permite să se șteargă numai în mod impecabil consecințele acestei încălcări, Curtea acordă părții vătămate, dacă este cazul, o satisfacție echitabilă. 25. Guvernul consideră că o astfel de sumă este excesivă și oferă 30 000 de franci, adică 4 573,47 EUR. 26. Curtea, hotărând în mod echitabil, conform articolului 41 din Convenție, le alocă 7 000 EUR. Reclamanții solicită rambursarea cheltuielilor suportate cu ocazia prezentei proceduri și justificate prin note de plată, adică 2 543,46 EUR. 28. Guvernul nu se pronunță. 29. Curtea consideră rezonabilă suma solicitată de solicitanți numai cu titlu de cheltuieli și cheltuieli suportate în fața acesteia. Curtea consideră că este oportun să se bazeze rata dobânzii moratorii pe rata dobânzii la facilitatea de împrumut marginală a Băncii Centrale Europene majorată cu trei puncte procentuale. PE CES MOTIVE, CURȚIA, LA UNANIMITATE, A declarat că a existat o încălcare a articolului 6 alineatul (1) din Convenție afirmă că Statul pârât trebuie să plătească reclamanților, în termen de trei luni de la data la care hotărârea a devenit definitivă în conformitate cu art. 2 din convenție, 7 000 EUR (7 000 EUR) pentru daune morale, precum și 2 543,46 EUR (două mii cinci sute patruzeci și trei de euro și patruzeci și șase de cenți) pentru cheltuieli și cheltuieli de judecată, plus orice sumă care poate fi datorată ca impozit că, de la expirarea termenului respectiv și până la plata acestuia, aceste sume vor fi majorate de la o dobândă simplă la o rată egală cu cea a facilității de creditare marginală a Băncii Centrale Europene aplicabilă în această perioadă, majorată cu trei puncte procentuale Respinge cererea de satisfacție echitabilă pentru surplus. 22 iulie 2003 în temeiul articolului 77 alineatul (2) și al articolului 3 din Regulamentul de procedură. Dolle A.B. Baka Premier Președinte

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
Sursă