Nicolaou împotriva Turciei

DECIZIA PARȚIONALĂ PRIVIND ADMINISIBILITATEA cererii nr. 37996/02 de Andreas NICOLAOU împotriva Turciei Curții Europene a Drepturilor Omului (A treia secțiune), ședința la 3 iulie 2003 în calitate de Camera compusă de Președinte Cabral Barreto Caflesch Türmen Zupančič dna H.S. Greve Traja, judecători și dl V. Berger, Având în vedere cererea depusă la 21 octombrie 2002, după ce a deliberat, hotărăște după cum urmează: FACTELE Reclamantul, dl Andreas Nicolaou, este un național cipriot de origine greacă-chipriot. El s-a născut în 1941 și trăiește în Nicosia. El este reprezentat în fața Curții de către dl M. Kyprianou, avocat practicant în Nicosia. Faptele cazului, prezentate de solicitant, pot fi rezumate după cum urmează.

Reclamantul deține o casă în Kithrea. El a devenit proprietar înregistrat al acestei proprietăți la 29 ianuarie 1999 după moștenirea mamei sale. Această casă a fost casa reclamantului. El susține, de asemenea, că este proprietarul unui col care conține pui, capre și un porc. El afirmă că din iulie 1974 a fost împiedicat de forțele armate turce să aibă acces, să folosească și să se bucure de casa și proprietatea lui. Reclamantul se plânge de o încălcare a articolului 8 din Convenție.

El a afirmat că în 1974 forțele armate turce l-au evacuat din domiciliul său din nordul Ciprului și că, de când l-au împiedicat să aibă acces la aceasta și să-l folosească, se plânge, în plus, de o încălcare a articolului 1 din Protocolul nr. 1. El afirmă că din 1974 forțele armate turce l-au împiedicat să aibă acces la proprietatea și să-și folosească proprietatea și să își exercite dreptul la bucuria pașnică a proprietății și a bunurilor sale în temeiul art. 1 din Protocolul nr. 1. El se plânge, de asemenea, că nu este liber să se mute în Cipru și să se întoarcă la casa sa în Kithrea, în contradicție cu art. 2 din Protocolul nr. 4. DREPTUL Reclamantul se plânge în conformitate cu articolele 8 din Convenția și cu art. 1 din Protocolul nr. 1, în special, se plânge de o încălcare continuă a drepturilor sale de a respecta domiciliul său și de a bucura pașnic de bunurile sale în conformitate cu articolele 8 din Convenția și cu art. 1 din Protocolul nr. 1, care se citește după cum urmează: art. 8 din Convenția „1.

Toată lumea are dreptul la respect pentru viața sa privată și de familie, casa lui și corespondența lui. Nu va exista nici o interferență de către o autoritate publică în exercitarea acestui drept, cu excepția celor în conformitate cu legea și este necesară într-o societate democratică în interesul securității naționale, al siguranței publice sau al bunăstanței economice a țării, al prevenirii tulburărilor sau al criminalității, al protecției sănătății sau morale sau al protecției drepturilor și libertăților altora.” art. 1 din Protocolul nr. 1 „Fiecare persoană fizică sau juridică are dreptul la bucuria pașnică a bunurilor sale. Nimeni nu poate fi privat de bunurile sale cu excepția interesului public și sub rezerva condițiilor prevăzute de lege și de principiile generale ale dreptului internațional.

Cu toate acestea, dispozițiile anterioare nu afectează în niciun fel dreptul unui stat de a aplica legile pe care le consideră necesare pentru a controla utilizarea bunurilor în conformitate cu dobânda generală sau pentru a asigura plata impozitelor sau a altor contribuții sau penalități.” Curtea consideră că, pe baza cazului, nu poate determina admisibilitatea acestor plângeri și că este necesar, în conformitate cu art. 54 alineatul (2) litera (b) din Regulamentul de procedură, să anunțe această parte a cererii guvernului contestat. Reclamantul se plânge de o încălcare a articolului 2 din Protocolul nr. 4 la Convenție în ceea ce privește dreptul său la libertate de circulație. Dispoziția relevantă se citește după cum urmează: „1.

Toată lumea legală pe teritoriul unui stat are, pe teritoriul respectiv, dreptul de a alege libertatea de circulație și libertatea de a alege reședința sa. Toată lumea este liberă să părăsească orice țară, inclusiv propria sa. Nu se impun restricții privind exercitarea acestor drepturi, altele decât cele care sunt conforme cu legea și care sunt necesare într-o societate democratică în interesul securității naționale sau al siguranței publice, pentru menținerea ordinului public, pentru prevenirea crimei, pentru protecția sănătății sau a moralității sau pentru protecția drepturilor și libertăților altora. Drepturile prevăzute la alineatul (1) pot fi supuse, în special, restricțiilor impuse în conformitate cu legea și justificate de interesul public în societatea democratică.” Curtea observă că guvernul contestat nu a ratificat acest instrument.

Rezultă că aceste plângeri rămân în afara jurisdicției Curții ratione personae. Prin urmare, sunt incompatibile cu dispozițiile Convenției în sensul articolului 35 § 3 și trebuie respinse în conformitate cu art. 35 § 4. Din aceste motive, Curtea hotărăște în unanimitate să suspende examinarea plângerilor reclamantului cu privire la articolele 8 din Convenția și 1 din Protocolul nr. 1; declara restul cererii inadmisibil. Vincent Berger Georg Președintele grefierului Ress

THIRD SECTION

PARTIAL DECISION

AS TO THE ADMISSIBILITY OF

Application no. 37996/02 by Andreas NICOLAOU against Turkey The European Court of Human Rights (Third Section), sitting on 3 July 2003 as a Chamber composed of Mr G. Ress , President , Mr I. Cabral Barreto , Mr L. Caflisch , Mr R. Türmen , Mr B. Zupančič , Mrs H.S. Greve , Mr K. Traja, judges , and Mr V. Berger , Section Registrar, Having regard to the above application lodged on 21 October 2002, Having deliberated, decides as follows: THE FACTS The applicant, Mr Andreas Nicolaou, is a Cypriot national of Greek-Cypriot origin. He was born in 1941 and lives in Nicosia. He is represented before the Court by Mr M. Kyprianou, a lawyer practising in Nicosia. The facts of the case, as submitted by the applicant, may be summarised as follows.

The applicant owns a house in Kithrea. He became registered owner of this property on 29 January 1999 after inheriting it from his mother. This house was the applicant’s home. He also claims to be the owner of a coop that contained chickens, goats and a pig. He states that since July 1974 he has been prevented by the Turkish armed forces from having access to, using and enjoying his home and property. COMPLAINTS 1. The applicant complains of a violation of Article 8 of the Convention. He states that in 1974 the Turkish armes forces evicted him from his home in northern Cyprus and that ever since they have prevented him from having access to and use of it.

2. Furthermore he complains of a violation of Article 1 of Protocol No. 1. He states that since 1974 the Turkish armed forces have prevented him from having access to and use of his property and from exercising his right to the peaceful enjoyment of his property and possessions under Article 1 of Protocol No. 1. 3. He also complains that he is not free to move in Cyprus and return to his home in Kithrea contrary to Article 2 of Protocol No. 4. THE LAW 1. The applicant complains under Articles 8 of the Convention and 1 of Protocol No. 1. In particular he complains of a continuing violation of his rights to respect for his home and to peaceful enjoyment of his property under Articles 8 of the Convention and 1 of Protocol No. 1, which read as follows: Article 8 of the Convention “1.

Everyone has the right to respect for his private and family life, his home and his correspondence. 2. There shall be no interference by a public authority with the exercise of this right except such as is in accordance with the law and is necessary in a democratic society in the interests of national security, public safety or the economic well-being of the country, for the prevention of disorder or crime, for the protection of health or morals, or for the protection of the rights and freedoms of others.” Article 1 of Protocol No. 1 “Every natural or legal person is entitled to the peaceful enjoyment of his possessions. No one shall be deprived of his possessions except in the public interest and subject to the conditions provided for by law and by the general principles of international law.

The preceding provisions shall not, however, in any way impair the right of a State to enforce such laws as it deems necessary to control the use of property in accordance with the general interest or to secure the payment of taxes or other contributions or penalties.” The Court considers that it cannot, on the basis of the case file, determine the admissibility of these complaints, and that it is necessary, in accordance with Rule 54 § 2 (b) of the Rules of Court, to give notice of this part of the application to the respondent Government. 2. The applicant complains of a violation of Article 2 of Protocol No. 4 to the Convention with regard to his right to freedom of movement. The relevant provision read as follows: “1.

Everyone lawfully within the territory of a State shall, within that territory, have the right to liberty of movement and freedom to choose his residence. 2. Everyone shall be free to leave any country, including his own. 3. No restrictions shall be placed on the exercise of these rights other than such as are in accordance with law and are necessary in a democratic society in the interests of national security or public safety, for the maintenance of ordre public, for the prevention of crime, for the protection of health or morals, or for the protection of the rights and freedoms of others. 4. The rights set forth in paragraph 1 may also be subject, in particular areas, to restrictions imposed in accordance with law and justified by the public interest in a democratic society.” The Court observes that the respondent Government have not ratified this instrument.

It follows that these complaints remain outside the Court’s jurisdiction ratione personae. They are thus incompatible with the provisions of the Convention within the meaning of Article 35 § 3 and must be rejected in accordance with Article 35 § 4. For these reasons, the Court unanimously Decides to adjourn the examination of the applicant’s complaints concerning Articles 8 of the Convention and 1 of Protocol No. 1; Declares the remainder of the application inadmissible. Vincent Berger Georg Ress Registrar President