CASE OF ROGAI v. ITALY
- Instanță
- CtEDO
- Concluzie
- Struck out of the list (friendly settlement)
CASE OF ROGAI v. ITALY (CtEDO, 2003)
PRIMEI SECȚIUNI CAUZĂ DE ROGAI v. ITALIA (Doc. nr. 60661/00) JUGUGUL (Resoluție cuprinzătoare) STRASBOURG 3 iulie 2003 Această hotărâre este finală, dar poate fi supusă revizuirii editoriale. În cazul Rogai v. Italia, Curtea Europeană a Drepturilor Omului (prima secțiune), ședința ca Camera compusă din : C.L. Rozakis Președintele Lorenzen Bonello dna Vajić dna Botoucharova Zagrebelsky dna Steiner judecătorii și dl Nielsen grefierul adjunct al Secțiunii care a deliberat în privat la 12 iunie 2003, pronunță următoarea hotărâre, adoptată la data respectivă: PROCEDIU Cazul a fost originat într-o cerere (nr. 60661/00) împotriva Republicii Italiene depusă la Curte în temeiul articolului 34 din Convenția pentru protecția drepturilor omului și a libertăților fundamentale („a se spune că Convenția”) de către un național italian, dna Nada Rogai („reclamantul”), la 3 aprilie 2000. Reclamantul a fost reprezentat de dl S. Romei, un avocat practicant la Florența. Guvernul italian („ Guvernul”) a fost reprezentat de agentul lor, dl U. Leanza și, respectiv, de co-agentii lor succesivi, V. Esposito și F. Crisafulli. Reclamantul s-a plâns în conformitate cu art. 1 din Protocolul nr. 1 că nu a putut recupera posesia apartamentului ei într-un timp rezonabil. Invocând art. 6 § 1 din Convenție, ea s-a plâns în continuare cu privire la durata procedurii de expulzare. La 7 mai 2002, după obținerea observațiilor părților, Curtea a declarat cererea admisibilă. La 18 martie 2003 și la 29 martie 2003, reclamantul și, respectiv, Guvernul au prezentat declarații formale propunendu-se o soluționare prietenoasă a cazului. FACTE Reclamantul este un național italian, născut în 1944 și locuiește în Florența. Ea este proprietarul unui apartament din Florența, pe care l-a lăsat în cadrul lui M.C. Într-o scrisoare înregistrată din 26 octombrie 1992, reclamantul a informat chiriașul că intenționează să încheie închiriere la expirarea termenului la 31 mai 1995 și i-a solicitat să abandoneze sediul până la data respectivă. Într-o scrisoare servită la chiriaș la 20 noiembrie 1992, reclamantul a reiterat intenția de a încheia închiriere și a convocat chiriașul să apară înaintea Magistratului Florenței. 10. Prin decizia din 14 decembrie 1992, care a fost făcută executivă la 12 ianuarie 1993, Magistratul Florenței a susținut valabilitatea anunțului de a renunța și a ordonat ca sediile să fie anulate până la 31 mai 1995. 11. La 28 noiembrie 1994, reclamantul a făcut o declarație legală de a solicita urgent ca sediul ca adăpostire pentru fiul său. 12. La 5 iunie 1995, reclamantul a notificat chiriașul care o cere să abandoneze sediul. 13. La 21 iunie 1995, a informat chiriașul că ordinul de posesie va fi executat de un judecător la 5 septembrie 1995. 14. Între 5 septembrie 1995 și 2 mai 1999, judecătorul a făcut unsprezece încercări de recuperare a posesiunii. Fiecare încercare s-a dovedit a fi eșuată, deoarece reclamantul nu a fost niciodată acordată asistența poliției în aplicarea ordinului de posesie. 15. În conformitate cu Legea nr. 431/98, la 23 iulie 1999, chiriașul a cerut magistratului Florenței să suspende procedura de executare. 16. La 12 martie 2001, procedura de executare a fost suspendată până la 2 octombrie 2002. 17. La 6 aprilie 2001, reclamantul a notificat locatarului informand-o că ordinul de posesie va fi executat de către un judecător la 2 octombrie 2002. 18. La o dată neespecificată, reclamantul a recuperat posesia apartamentului. La 29 martie 2003, Curtea a primit următoarea declarație din partea Guvernului: „Declar că Guvernul Italiei oferă să plătească 6,200 (seize mii două sute) de euro doamnei Nada Rogai în vederea asigurării unei soluții prietenoase a cererii înregistrate în temeiul nr. 60661/00. Această sumă acoperă orice prejudiciu material și moral, precum și costuri, și va fi plătită în termen de trei luni de la notificarea hotărârii pronunțate de Curte în conformitate cu art. 39 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului. Această plată va constitui rezoluția finală a cazului. Această declarație nu implică niciun atestare de către Guvern a unei încălcări a Convenției Europene a Drepturilor Omului în acest caz. Guvernul se angajează în continuare să nu solicite trimiterea cauzei către Marea Camera în temeiul articolului 43 § 1 din Convenție.” 20. La 18 martie 2003, Curtea a primit următoarea declarație semnată de reclamant: „Not că Guvernul Italiei este pregătit să plătească o sumă totală de 6.200 (seize mii două sute) de euro care acoperă atât prejudiciu material, cât și costuri morale și costuri pentru dna Nada Rogai, în vederea asigurării unei soluții prietenoase a cererii nr. 60661/00 în așteptarea Curții. Accept propunerea și renunță la orice nouă afirmații referitoare la Italia în ceea ce privește faptele acestei cereri. Declar că cazul este stabilit cu siguranță. Această declarație este făcută în contextul unei soluții prietenoase, pe care guvernul și reclamantul le-au atins. În plus, mă asum să nu solicit sesizarea cauzei către Marea Camera în temeiul articolului 43 § 1 din Convenție după eliberarea hotărârii Curții.” 21. Curtea ia act de acordul achiziționat între părți (art. 39 din Convenție). În această privință, Curtea consideră că a precizat deja natura și amploarea obligațiilor care iese în favoarea guvernului contestat în cazurile de expulzare a chiriașilor (a se vedea Immobiliare Saffi c. Italia) [GC], nr. 22774/93, ECHR 1999-V] și problema îndeplinirii acestor obligații sunt în prezent în așteptare în fața Comitetului de Miniștri. Prin urmare, nu este necesară continuarea examinării prezentei cereri. În aceste circumstanțe, Curtea acceptă că soluționarea se bazează pe respectarea drepturilor omului, astfel cum este definită în Convenția sau în Protocolurile sale (art. 37 § 1 În consecință, cazul ar trebui să fie eliminat din listă. Pentru aceste motive, CURTA UNANIMOUST decide să scoată cazul din listă; ia act de angajamentul părților de a nu solicita o recerere a cazului în fața Marei Camere. Adoptat în limba engleză și notificat în scris la 3 iulie 2003 în conformitate cu art. 77 §§ 2 și 3 din Regulamentul de procedură. Søren Nielsen Christos Rozakis Președintele adjunct al grefierului