- Instanța
- Curtea Europeană a Drepturilor Omului
- Data
- 9 octombrie 2003
- Stat pârât
- ITA
- Concluzia
- Scoasă de pe rol
Notargiacomo împotriva Italiei
Traducere în română Auto
PRIMEI SECȚIUNI CAUZĂ DE NOTARGIACOMO c. ITALIA (Derogare nr. 63600/00) JUGGMENTUL (Resoluție în limba franceză) STRASBOURG 9 octombrie 2003 Această hotărâre este finală, dar poate fi supusă revizuirii editoriale. În cazul Notargiacomo c. Italia, Curtea Europeană a Drepturilor Omului (prima secțiune), ședința ca Camera compusă din C.L.
Rozakis Președintele Lorenzen Doamna Tulkens Vajić Levits Zagrebelsky, dna Steiner, judecători și dl Nielsen, grefierul adjunct al Secțiunii care a deliberat în privat la 18 septembrie 2003, pronunță următoarea hotărâre, adoptată la data respectivă: PROCEDURA Cazul a fost originat într-o cerere (nr. 63600/00) împotriva Republicii Italiene depusă la Curte în temeiul articolului 34 din Convenția pentru protecția drepturilor omului și a libertăților fundamentale („procedura” Convenția”) de un național italian, dl Gaetano Notargiacomo („reclamantul”), la 1 decembrie 2000. Guvernul italian („ Guvernul”) a fost reprezentat de agentii lor succesivi, respectiv de dl U. Leanza și de dl I. M. Braguglia, precum și de coagentii lor succesivi, respectiv dl Esposito și dl Cristafulli.
Reclamantul s-a plâns în temeiul articolului 1 din Protocolul nr. 1 că nu a putut recupera posesia apartamentului său într-un timp rezonabil. Invocând art. 6 § 1 din Convenție, el s-a plâns în continuare cu privire la durata procedurii de evacuare. La 27 iunie 2002, după obținerea observațiilor părților, Curtea a declarat cererea admisibilă. La 30 iunie 2003 și la 18 iulie 2003 reclamantul și, respectiv, Guvernul au prezentat declarații formale care acceptă o soluționare prietenoasă a cazului. FACTE Reclamantul s-a născut în 1925 și locuiește în Roma. El este proprietarul unui apartament din Roma, pe care l-a lăsat F.M. și G.C. Într-o scrisoare înregistrată din 8 iunie 1983, reclamantul a informat chiriașii că intenționează să încheie contractul de închiriere la expirarea termenului la 31 decembrie 1983 și le-a cerut să părăsească sediul până la data respectivă.
Chiriașii au declarat reclamantului că nu vor părăsi sediul. 10. Într-o scrisoare a servit chiriașilor la 18 mai 1985, reclamantul a reiterat intenția sa de a încheia închiriere și i-a convocat să apară în fața Magistratului de la Roma. 11. Prin decizia din 29 iunie 1985, care a fost făcută executivă în aceeași zi, Magistratul de la Roma a susținut validitatea anunțului de a renunța și a ordonat ca sediile să fie vacante până la 28 iunie 1986. 12. La 26 mai 1986, reclamantul a notificat chiriașii care le-au cerut să părăsească sediul. 13. La 9 iulie 1986, el a informat chiriașii că ordinul de posesie va fi executat de un judecător la 31 iulie 1986. 14. Între 31 iulie 1986 și 19 mai 2000, judecătorul a făcut șaptezeci și trei încercări de recuperare a posesiunii.
Fiecare încercare s-a dovedit a fi eșuată, deoarece reclamantul nu a avut dreptul la asistență de poliție în aplicarea ordinului de posesie. 15. La 14 iunie 2000, reclamantul a recuperat posesia apartamentului THE LOI 16. La 18 iulie 2003, Curtea a primit următoarea declarație de la Guvern: „Declar că Guvernul Italiei oferă să plătească 7.100 (sapte mii o sută) de euro dlui Gaetano Notargiacomo în vederea asigurării unei soluții prietenoase a cererii înregistrate în temeiul nr. 63600/00. Această sumă acoperă orice prejudiciu material și moral, precum și costuri, și va fi plătită în termen de trei luni de la notificarea hotărârii pronunțate de Curte în conformitate cu art. 39 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului.
Această plată va constitui rezoluția finală a cazului. Această declarație nu implică niciun atestare de către Guvern a unei încălcări a Convenției Europene a Drepturilor Omului în acest caz. Guvernul se angajează în continuare să nu solicite trimiterea cauzei către Marea Camera în temeiul articolului 43 § 1 din Convenție” 17. La 30 iunie 2003, Curtea a primit următoarea declarație semnată de solicitant: „Not că guvernul Italiei este pregătit să plătească o sumă totală de 7.100 (sprezece mii de sute) euro care acoperă atât prejudiciu material, cât și costuri morale și pentru dl Gaetano Notargiacomo, în vederea asigurării unei soluții prietenoase a cererii nr. 63600/00 în așteptarea Curții. Accept propunerea și renunță la orice nouă afirmații referitoare la Italia în ceea ce privește faptele prezentei cereri.
Declar că cazul este stabilit cu siguranță. Această declarație este făcută în contextul unei soluții prietenoase pe care guvernul și reclamantul le-au atins. În plus, mă asum să nu solicit sesizarea cauzei către Marea Camera în temeiul articolului 43 § 1 din Convenție după eliberarea hotărârii Curții” 18. Curtea ia act de acordul achiziționat între părți (art. 39 din Convenție). În această privință, Curtea consideră că a precizat deja natura și amploarea obligațiilor care iese în favoarea guvernului contestat în cazurile de expulzare a chiriașilor (a se vedea Immobiliare Saffi c. Italia) [GC], nr. 22774/93, ECHR 1999-V] și problema îndeplinirii acestor obligații sunt în prezent în așteptare în fața Comitetului de Miniștri.
Prin urmare, nu este necesară continuarea examinării prezentei cereri. În aceste circumstanțe, Curtea acceptă că soluționarea se bazează pe respectarea drepturilor omului, astfel cum este definită în Convenția sau în Protocolurile sale (art. 37 § 1 în amenzile Convenției și art. 62 § 3 din Regulamentul Curții. 19. În consecință, cazul ar trebui să fie eliminat din listă. Pentru aceste motive, TRIBUNALUL UNANIMOUS decide să scoată cazul din listă; ia notă de angajamentul părților de a nu solicita o recerere a cazului în fața Marei Camere. Adoptat în limba engleză și notificat în scris la 9 octombrie 2003, în conformitate cu art. 77 §§ 2 și 3 din Regulamentul de procedură. Søren Nielsen Christos Rozakis Președintele adjunct al grefierului
FIRST SECTION
CASE OF NOTARGIACOMO v. ITALY (Application no. 63600/00) JUDGMENT (Friendly settlement) STRASBOURG 9 October 2003 This judgment is final but it may be subject to editorial revision. In the case of Notargiacomo v. Italy, The European Court of Human Rights (First Section), sitting as a Chamber composed of Mr C.L. Rozakis , President , Mr P. Lorenzen , Mrs F. Tulkens , Mrs N. Vajić , Mr E. Levits , Mr V. Zagrebelsky, Mrs E. Steiner, judges , and Mr S. Nielsen , Deputy Section Registrar , Having deliberated in private on 18 September 2003, Delivers the following judgment, which was adopted on that date: PROCEDURE
The case originated in an application (no. 63600/00) against the Italian Republic lodged with the Court under Article 34 of the Convention for the Protection of Human Rights and Fundamental Freedoms (“the Convention”) by an Italian national, Mr Gaetano Notargiacomo (“the applicant”), on 1 December 2000.
The Italian Government (“the Government”) were represented by their successive Agents, respectively Mr U. Leanza and Mr I. M. Braguglia, and by their successive co-agents, respectively Mr V. Esposito and Mr F. Crisafulli.
The applicant complained under Article 1 of Protocol No. 1 that he had been unable to recover possession of his flat within a reasonable time. Invoking Article 6 § 1 of the Convention, he further complained about the length of the eviction proceedings.
On 27 June 2002, after obtaining the parties' observations, the Court declared the application admissible.
On 30 June 2003 and on 18 July 2003 the applicant and the Government respectively submitted formal declarations accepting a friendly settlement of the case. THE FACTS
The applicant was born in 1925 and lives in Rome.
He is the owner of a flat in Rome, which he had let to F.M. and G.C.
In a registered letter of 8 June 1983, the applicant informed the tenants that he intended to terminate the lease on expiry of the term on 31 December 1983 and asked them to vacate the premises by that date.
The tenants told the applicant that they would not leave the premises.
In a writ served on the tenants on 18 May 1985, the applicant reiterated his intention to terminate the lease and summoned them to appear before the Rome Magistrate.
By a decision of 29 June 1985, which was made enforceable on the same day, the Rome Magistrate upheld the validity of the notice to quit and ordered that the premises be vacated by 28 June 1986.
On 26 May 1986, the applicant served notice on the tenants requiring them to vacate the premises.
On 9 July 1986, he served notice on the tenants informing them that the order for possession would be enforced by a bailiff on 31 July 1986.
Between 31 July 1986 and 19 May 2000, the bailiff made seventy-three attempts to recover possession. Each attempt proved unsuccessful, as the applicant was not entitled to police assistance in enforcing the order for possession.
On 14 June 2000, the applicant recovered possession of the apartment THE LAW
On 18 July 2003 the Court received the following declaration from the Government: “I declare that the Government of Italy offer to pay 7,100 (seven thousand one hundred) Euros to Mr Gaetano Notargiacomo with a view to securing a friendly settlement of the application registered under no. 63600/00. This sum shall cover any pecuniary and non-pecuniary damage as well as costs, and it will be payable within three months starting from the notification of the judgment delivered by the Court pursuant to Article 39 of the European Convention on Human Rights. This payment will constitute the final resolution of the case. This declaration does not entail any acknowledgement by the Government of a violation of the European Convention on Human Rights in the present case. The Government further undertake not to request the referral of the case to the Grand Chamber under Article 43 § 1 of the Convention”
On 30 June 2003 the Court received the following declaration signed by the applicant: “I note that the Government of Italy are prepared to pay a sum totalling 7,100 (seven thousand one hundred) Euros covering both pecuniary and non-pecuniary damage and costs to Mr Gaetano Notargiacomo with a view to securing a friendly settlement of application no. 63600/00 pending before the Court. I accept the proposal and waive any further claims in respect of Italy relating to the facts of this application. I declare that the case is definitely settled. This declaration is made in the context of a friendly settlement which the Government and the applicant have reached. I further undertake not to request the referral of the case to the Grand Chamber under Article 43 § 1 of the Convention after the delivery of the Court's judgment”
The Court takes note of the agreement reached between the parties (Article 39 of the Convention). In this connection the Court considers that it has already specified the nature and extent of the obligations which arise for the respondent Government in cases concerning eviction of tenants (see Immobiliare Saffi v. Italy [GC], no. 22774/93, ECHR 1999-V), and the question of the performance of those obligations is currently pending before the Committee of Ministers. Therefore, a continuation of the examination of the present application is not required. In these circumstances the Court accepts that the settlement is based on respect for human rights as defined in the Convention or its Protocols (Article 37 § 1 in fine of the Convention and Rule 62 § 3 of the Rules of Court).
Accordingly, the case should be struck out of the list.
FOR THESE REASONS, THE COURT UNANIMOUSLY
1. Decides to strike the case out of the list; 2. Takes note of the parties' undertaking not to request a rehearing of the case before the Grand Chamber. Done in English, and notified in writing on 9 October 2003, pursuant to Rule 77 §§ 2 and 3 of the Rules of Court. Søren Nielsen Christos Rozakis Deputy Registrar President