CtEDO 30.10.2003 Auto

CASE OF PIOVANO v. ITALY

RESPONDENT
ITA
HOTĂRÂRE
30.10.2003
Pe scurt
Instanță
CtEDO
Concluzie
Struck out of the list (friendly settlement)
RĂSFOIEȘTE: CtEDO · 2003
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro
Citează această cauză
CASE OF PIOVANO v. ITALY (CtEDO, 2003)
HUDOC · oficial

PRIMEI SECȚIUNI CAUZĂ DE PIOVANO v. ITALIA (Declarația nr. 65652/01) JUDGMENTUL (Resoluție a Franței) STRASBOURG 30 octombrie 2003 Această hotărâre este finală, dar poate fi supusă revizuirii editoriale. În cazul lui Piovano v. Italia, Curtea Europeană a Drepturilor Omului (prima secțiune), ședința ca Camera compusă din: C.L. Rozakis Președintele Lorenzen Bonello Kovler Zagrebelsky dna Steiner K. H ajiyev judecători și dl E ribergh Grefierul Secțiunii care a deliberat în particular la 9 octombrie 2003, pronunță următoarea hotărâre, adoptată la data respectivă: PROCEDURA Cazul a fost originat într-o cerere (nr. 65652/01) împotriva Republicii Italiene depusă în fața Curții în temeiul articolului 34 din Convenția pentru protecția drepturilor omului și a libertăților fundamentale („ Convenția”) de către un național italian, dl Giovanni Piovano („reclamantul”), la 28 noiembrie 2000. Reclamantul a fost reprezentat de dl L. Simonetti și dna Carrara, doi avocați practicanți în Roma. Guvernul italian (“Guvernul”) au fost reprezentați de sucessivii lor agenți, respectiv, dl U. Leanza și dl I.M. Braguglia, precum și de succesivii co-agenți, respectiv dl V. Esposito și dl F. Crisafulli. Reclamantul s-a plâns în temeiul articolului 1 din Protocolul nr. 1 că nu a putut recupera posesia apartamentului său într-un timp rezonabil. Invocând art. 6 § 1 din Convenție, el s-a plâns în continuare cu privire la durata procedurii de evacuare. La 27 iunie 2002, după obținerea observațiilor părților, Curtea a declarat cererea admisibilă. La 5 august 2003 și la 5 septembrie 2003 reclamantul și, respectiv, Guvernul au prezentat declarații formale acceptand o soluționare prietenoasă a cazului. FACTE Reclamantul s-a născut în 1945 și locuiește în Roma. El este proprietarul unui apartament din Roma, pe care l-a lăsat P.C. care a locuit cu sora sa L.C. Într-o scrisoare înregistrată din 22 iunie 1983, reclamantul a informat chiriașul că intenționează să încheie contractul de închiriere la expirarea termenului la 31 decembrie 1983 și i-a cerut să părăsească sediul până la data respectivă. Locatorul a declarat reclamantului că nu va părăsi sediul. 10. Într-o scrisoare a servit locatarului la 28 octombrie 1983, reclamantul a reiterat intenția sa de a încheia închiriere și a convocat chiriașul să apară înaintea magistratului Roma. 11. Prin decizia din 18 noiembrie 1983, care a fost făcută executivă în aceeași zi, Magistratul Roma a susținut validitatea anunțului de a renunța și a ordonat ca sediile să fie vacante până la 31 decembrie 1984. 12. La 24 februarie 1986, reclamantul a notificat sora chiriașului. 13. Între timp, chiriașul a murit și reclamantul a cerut ca sora chiriașului să părăsească sediul. 14. La 15 mai 1986, reclamantul a notificat sora chiriașului informand-o că ordinul de posesie va fi executat de un judecător la 20 mai 1986. 15. Între 20 mai 1986 și 16 decembrie 1998, judecătorul a făcut patruzeci și nouă încercări de recuperare a posesiunii. Fiecare încercare s-a dovedit a fi eșuată, deoarece reclamantul nu a avut dreptul la asistență de poliție în aplicarea ordinului de posesare. 16. La 12 septembrie 1998, reclamantul a făcut o declarație legală care a cerut urgent ca locație pentru fiul său. 17. În conformitate cu art. 6 din Legea nr. 431/98, procedura de executare a fost suspendată mai întâi până la 28 iunie 1999 și apoi până la 20 aprilie 2000. 18. La 13 octombrie 2000, reclamantul a recuperat posesia apartamentului. O mie și opt și cinci euro) către dl Giovanni Piovano în vederea asigurării unei soluții prietenoase a cererii înregistrate sub nr. 65652/01. Această sumă acoperă orice prejudiciu material și moral, precum și costuri, și va fi plătită în termen de trei luni de la notificarea hotărârii pronunțate de Curte în conformitate cu art. 39 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului. Această plată va constitui rezoluția finală a cazului. Această declarație nu implică niciun atestare de către Guvern a unei încălcări a Convenției Europene a Drepturilor Omului în acest caz. Guvernul se angajează în continuare să nu solicite trimiterea cauzei către Marea Camera în temeiul articolului 43 § 1 din Convenție” 20. La 5 august 2003, Curtea a primit următoarea declarație semnată de reprezentantul reclamantului: „Not că Guvernul Italiei este pregătit să plătească o sumă totală de 13,085,00 euro (treisprezece mii și optzeci și cinci de euro) care acoperă prejudiciu material și costuri pentru dl Giovanni Piovano, în vederea asigurării unei soluționari prietenoase a cererii nr. 65652/01 în așteptarea Curții. Accept propunerea și renunță la orice nouă afirmații referitoare la Italia în ceea ce privește faptele prezentei cereri. Declar că cazul este stabilit cu siguranță. Această declarație este făcută în contextul unei soluții prietenoase pe care guvernul și reclamantul le-au atins. În plus, mă asum să nu solicit sesizarea cauzei către Marea Camera în temeiul articolului 43 § 1 din Convenție după eliberarea hotărârii Curții” 21. Curtea ia act de acordul achiziționat între părți (art. 39 din Convenție). În această privință, Curtea consideră că a precizat deja natura și amploarea obligațiilor care iese în favoarea guvernului contestat în cazurile de expulzare a chiriașilor (a se vedea Immobiliare Saffi c. Italia) [GC], nr. 22774/93, ECHR 1999-V] și problema îndeplinirii acestor obligații sunt în prezent în așteptare în fața Comitetului de Miniștri. Prin urmare, nu este necesară continuarea examinării prezentei cereri. În aceste circumstanțe, Curtea acceptă că soluționarea se bazează pe respectarea drepturilor omului, astfel cum este definită în Convenția sau în Protocolurile sale (art. 37 § 1 În consecință, cazul ar trebui să fie exclus din listă. Pentru aceste motive, TRIBUNALUL UNANIMOUS decide să scoată cazul din listă; ia act de angajamentul părților de a nu solicita o recerere a cazului în fața Marei Camere. Adoptat în limba engleză și notificat în scris la 30 Octombrie 2003, în conformitate cu art. 77 §§ 2 și 3 din Regulamentul Curții. Erik F ribergh Christos Rozakis Președintele grefierului

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
Sursă