JECIC contre la SLOVENIE

SECȚIUNEA A TREIA DECIZIE Cererea nr. 48074/99 prezentată de Radmilo JECIČ împotriva Sloveniei Curtea Europeană a Drepturilor Omului (secțiunea a treia), care are loc la 8 iulie 2003 într-o cameră compusă din domnii Ress președinte Cabral Barreto Kūris Zupančič Hedigan, Tsatsa-Nikolovska, Traja, judecători și Berger, grefier de secțiune, având în vedere cererea formulată anterior la 2 martie 1999, Având în vedere observațiile prezentate de guvernul pârât și cele prezentate ca răspuns de solicitant, având în vedere declarațiile oficiale de acceptare a unei soluționări amiabile a prezentei cauze prezentate de guvern și, respectiv, de reclamant la 28 mai și 11 iunie 2003, după ce a luat o decizie în acest sens, face următoarea decizie în limba engleză. Reclamantul, dl Radmilo Jecič, este un resortisant sloven, născut în 1953 și rezident în Ankaran, Slovenia. Faptele cauzei, astfel cum au fost expuse de părți, pot fi rezumate după cum urmează. 1. Prima procedură Reclamantul a fost angajat de o societate de asigurare. O procedură disciplinară a fost inițiată împotriva sa și, printr-o decizie din 19 În aprilie 1989, în cadrul comisiei disciplinare a societății de asigurări, a fost concediat pentru abuz de putere și neglijență. În plus, a fost amendat. Reclamantul a contestat această decizie în fața instanței de apel a societății de asigurări. La 25 mai 1989, acesta din urmă a confirmat decizia comisiei disciplinare. În același timp, pentru aceleași fapte care au dus la o procedură disciplinară, procurorul a solicitat, în 1989, să se depună o plângere penală împotriva reclamantului la tribunalul de bază (Temeljno sodišče) al lui Koper. În ceea ce privește concedierea sa, la 8 iunie 1989, reclamantul sesizează instanța de muncă asociată (Sodišče združenega dela) din Koper, solicitându-i să fie concediată, la 8 iunie 1989, a anulat deciziile societății de asigurări, reeșalonarea acesteia și plata salariilor datorate. La 20 decembrie 1989, tribunalul muncii asociat al lui Koper i-a acordat reclamantului un câștig parțial de cauză. Reclamantul și compania de asigurări au răspuns la apel. La 7 iunie 1990, tribunalul muncii asociat al Republicii Socialiste Slovenia a infirmat judecata și a trimis cauza în fața primului judecător. În cadrul procedurii penale, reclamantul a fost achitat printr-o hotărâre a Tribunalului de bază din Koper din 8 octombrie 1990, iar procurorul a făcut apel. La 16 ianuarie 1991, Tribunalul Superior a confirmat hotărârea de primă instanță. La 24 iunie 1991, tribunalul de muncă asociat al lui Koper a fost în mare măsură îndreptățit la cererea reclamantului. Compania de asigurări a solicitat recurs. La 13 februarie 1992, Tribunalul Muncii Asociat al Republicii Socialiste Slovenia a infirmat hotărârea și a trimis cauza în fața primului judecător. La 18 februarie 1992, la cererea instanței de bază din Koper, tribunalul muncii asociat i-a transferat dosarul. La 18 aprilie 1995, dosarul a fost returnat. La 14 octombrie 1998, după o audiere, Tribunalul Muncii Delovno sodišče - o nouă denumire după reformă) al lui Koper a pronunțat o hotărâre, respingând cererea reclamantului. 24 iunie 1999, Tribunalul Superior al Muncii și Afacerilor Sociale a infirmat judecata și a retrimis cauza. La 26 ianuarie 2000, a avut loc o audiere în fața instanței muncii. La 23 februarie 2000, după o audiere, tribunalul muncii i-a acordat în mare parte reclamantului câștig de cauză. În ianuarie 1997, data la care reclamantul și-a găsit un nou loc de muncă, precum și diferența dintre salariul efectiv încasat pentru noul loc de muncă și salariul pe care compania de asigurări i l-ar fi plătit, începând cu acea dată. Prin hotărârea din 21 decembrie 2000, Tribunalul Superior a confirmat hotărârea, cu excepția părții referitoare la aspectele pecuniare ale cererii reclamantului și a infirmat această parte și a trimis-o în fața primului judecător. La 8 noiembrie 2002, Tribunalul Muncii a pronunțat o hotărâre. Cele două părți au răspuns la apel. Pe de altă parte, la 3 decembrie 2002, Tribunalul Muncii a rectificat hotărârea din 8 noiembrie 2002. Procedura este pendinte în fața instanței superioare a muncii și a afacerilor sociale, care a acordat o examinare prioritară cauzei. 2. A doua procedură este pendinte în fața instanței superioare a muncii și a afacerilor sociale. Pe de altă parte, la 25 septembrie 1999, reclamantul a inițiat o procedură în fața Tribunalului Administrativ din Ljubljana, departamentul Nova Gorica, pentru a se plânge de durata procedurii, în temeiul articolului 23 din Constituție și al articolului 6 din convenție. Printre altele, reclamantul s-a bazat pe raportul dlui Lambudsman pentru anul 1997. La 28 august 2002, Tribunalul Administrativ a respins acțiunea reclamantului ca fiind incompletă. Reclamantul a solicitat Curții Supreme care l-a respins la 18 decembrie 2002 GRIEF, reclamantul a declarat, pe teritoriul articolului 6 alineatul (1) din convenție, că procedura în fața instanțelor de muncă la care este parte are o durată excesivă. În esență, Tribunalul se plânge și de lipsa unei acțiuni interne efective privind durata excesivă a procedurilor (art. 13 din Convenție). ÎN Â 28 mai 2003, Curtea a primit de la guvern următoarea declarație I declarare that, with a view to securing a friendly settlement of the above-mentioned case, the Government of Slovenia offer to pay 4,500 EUR to Radmilo Jecič. La 11 iunie 2003, Curtea a primit următoarea declarație, semnată de reclamant, semnată de reclamant, prin scrisoarea din partea reclamantului, și care nu a fost pecuniară și damage as well as costs, și va fi plătită cu trei luni după data de [notificare] a datei] de [notificare] a [decizii] de către Curtea... This payment will constitute the final resolution of the case. ... La 11 iunie 2003, Curtea a primit următoarea declarație, semnată de reclamant. I notez that the Government of Slovenia are pregred to pay me the sum of 4,500 EUR covering pecuniary and moraly damage and costs with a view to securing a friendly settlement of the above-mentioned case pandaning before the European Court of Human Rights. I accept ofertal and waive any further claims against Slovenia in respect of thefacts of this application. I declar that this constitutes a final settlement of the case. This declaration is made in the context of a friendly settlement which the Government and I have reached. ... Curtea ia act de regulamentul amiabil la care au ajuns părțile și se asigură că acest regulament se bazează pe respectarea drepturilor omului, astfel cum sunt recunoscute de convenție sau de protocoalele sale [art. 37 alineatul (1) in fine al Convenției și art. 62 alineatul (3) din Regulamentul de procedură]. Prin urmare, este necesar să se elimine cauza rolului. Prin aceste motive, Curtea, în unanimitate, decide în Vincent Berger Georg Ress Moduleer Președinte

TROISIÈME SECTION

DÉCISION

Requête n

o

48074/99

présentée par Radmilo JECIČ

contre la Slovénie

La Cour européenne des Droits de l’Homme (troisième section), siégeant le 8 juillet 2003 en une chambre composée de

MM.

G.

Ress

,

président

,

I.

Cabral Barreto

,

P.

Kūris

,

B.

Zupančič

,

J.

Hedigan,

M

me

M.

Tsatsa-Nikolovska,

M.

K.

Traja,

juges

,

et de

M.

V.

Berger,

greffier de section

,

Vu la requête susmentionnée introduite le 2 mars 1999,

Vu les observations soumises par le gouvernement défendeur (“le

Gouvernement”) et celles présentées en réponse par le requérant,

Vu les déclarations formelles d’acceptation d’un règlement amiable de la présente affaire respectivement présentées par le Gouvernement et le requérant les 28

mai et 11 juin 2003,

Après en avoir délibéré, rend la décision suivante

:

EN FAIT

Le requérant, M. Radmilo Jecič, est un ressortissant slovène, né en 1953 et résidant à Ankaran en Slovénie.

Les faits de la cause, tels qu’ils ont été exposés par les parties, peuvent se résumer comme suit.

Le requérant était employé par une compagnie d’assurances. Une procédure disciplinaire fut engagée contre lui et, par une décision du 19

avril 1989 de la commission disciplinaire de la compagnie d’assurances, il fut licencié pour abus de pouvoir et négligence. De plus, il se vit infliger une amende.

Le requérant contesta cette

décision devant l’organe d’appel de la compagnie d’assurances. Le 25

mai 1989, ce dernier confirma la décision de la commission disciplinaire.

Parallèlement, pour les mêmes faits donnant lieu à une procédure disciplinaire, le procureur demanda en 1989 l’engagement de poursuites pénales contre le requérant auprès du tribunal de base (

Temeljno sodišče

) de Koper.

Contestant son licenciement, le 8 juin 1989, le requérant saisit le tribunal du travail associé (

Sodišče združenega dela

) de Koper, en demandant

l’annulation des décisions de la compagnie d’assurances, sa réintegration et le paiment des salaires dus.

Le 20 décembre 1989, le tribunal du travail associé de Koper donna partiellement gain de cause au requérant. Le requérant et la compagnie d’assurances interjetèrent appel. Le 7 juin 1990, le tribunal du travail associé de la République socialiste de Slovénie infirma le jugement et renvoya l’affaire devant le premier juge.

Dans le cadre de la procédure pénale, le requérant fut acquitté par un jugement du tribunal de base de Koper du 8 octobre 1990. Le procureur interjeta appel. Le 16 janvier 1991, le tribunal supérieur confirma le jugement de première instance.

Le 24 juin 1991, le tribunal du travail associé de Koper fit en grande partie droit à la demande du requérant. La compagnie d’assurances interjeta appel. Le 13 février 1992, le tribunal du travail associé de la République socialiste de Slovénie infirma le jugement et renvoya l’affaire devant le premier juge.

Le 18 février 1992, sur la demande du tribunal de base de Koper, le tribunal du travail associé lui transféra le dossier. Le 18 avril 1995, le dossier fut restitué.

Le 14 octobre 1998, après une audience, le tribunal du travail

(

Delovno

sodišče

- nouvelle appellation après la réforme) de Koper rendit un jugement, rejetant la demande du requérant. Ce dernier interjeta appel. Le

24 juin 1999, le tribunal supérieur du travail et des affaires sociales infirma le jugement et renvoya l’affaire.

Le 26 janvier 2000, une audience se tint devant le tribunal du travail.

Le 23 février 2000, après une audience, le tribunal du travail donna en grande partie gain de cause au requérant. Il ordonna la réintégration du requérant et le paiement des salaires dus jusqu’au 31

janvier 1997, date à laquelle le requérant avait trouvé un nouvel emploi, et de la différence entre le salaire effectivement perçu au titre du nouvel emploi et le salaire que la compagnie d’assurances lui aurait versé, à partir de cette date. Le requérant et

la compagnie d’assurances interjetèrent appel.

Par un arrêt du 21 décembre 2000, le tribunal supérieur confirma le jugement, à l’exception de la partie relative aux aspects pécuniaires de la demande du requérant. Il infirma cette partie et la renvoya devant le premier juge.

Le 8 novembre 2002, le tribunal du travail rendit un jugement. Les deux parties interjetèrent appel. Par ailleurs, le 3 décembre 2002, le tribunal du travail rectifia le jugement du 8 novembre 2002.

La procédure est pendante devant le tribunal supérieur du travail et des affaires sociales, qui accorda un examen prioritaire à l’affaire.

Par ailleurs, le 25 septembre 1999, le requérant entama une procédure devant le tribunal administratif de Ljubljana, département de Nova Gorica, afin de se plaindre de la durée de la procédure, sur le fondement de l’article

23 de la Constitution et de l’article 6 de la Convention. Entre autres, le requérant se fonda sur le rapport de l’Ombudsman pour l’année 1997.

Le 28 août 2002, le tribunal administratif rejeta l’action du requérant comme étant incomplète. Le requérant interjeta appel devant la Cour suprême qui le rejeta le 18 décembre 2002.

GRIEFS

1.

Le requérant allègue, sur le terrain de l’article 6 § 1 de la Convention, que la procédure devant les juridictions du travail à laquelle il est partie connaît une durée excessive.

2.

En substance, il se plaint également de l’absence d’un recours interne effectif relatif à la durée excessive des procédures (article 13 de la Convention).

EN DROIT

Le 28 mai 2003, la Cour a reçu du Gouvernement la déclaration suivante

:

«

I declare that, with a view to securing a friendly settlement of the above-mentioned case, the Government of Slovenia offer to pay 4,500 euros to Radmilo Jecič. This sum is to cover any pecuniary and non-pecuniary damage as well as costs, and it will be payable within three months after the date of [notification] of the [decision] by the Court... This payment will constitute the final resolution of the case.

...

»

Le 11 juin 2003, la Cour a reçu la déclaration suivante, signée par le requérant

:

«

I note that the Government of Slovenia are prepared to pay me the sum of 4,500

euros covering pecuniary and non-pecuniary damage and costs with a view to securing a friendly settlement of the above-mentioned case pending before the European Court of Human Rights.

I accept the proposal and waive any further claims against Slovenia in respect of the facts of this application. I declare that this constitutes a final settlement of the case.

This declaration is made in the context of a friendly settlement which the Government and I have reached.

...

»

La Cour prend acte du règlement amiable auquel sont parvenues les parties. Elle est assurée que ce règlement s’inspire du respect des droits de l’homme tels que les reconnaissent la Convention ou ses Protocoles (articles 37 § 1

in fine

de la Convention et 62 § 3 du règlement).

Partant, il convient de rayer l’affaire du rôle.

Par ces motifs, la Cour, à l’unanimité,

Décide

de rayer la requête du rôle.

Vincent

Berger

Georg

Ress

Greffier

Président