Secțiunea a treia Cerere nr. 77775/01 prezentată de Janko LEVC împotriva Sloveniei Curtea Europeană a Drepturilor Omului (secțiunea a treia), care are loc la 21 octombrie 2004 într-o cameră compusă din domnii Ress președinte Cabral Barreto Caflisch Türmen, Zupančič Hedigan Gyulumyan, judecători și V. Berger, grefier de secțiune, având în vedere cererea sus-menționată formulată la 23 noiembrie 2001, Având în vedere decizia Curții de a invoca art. 29 alineatul (3) din convenție și de a examina împreună admisibilitatea și fondul cauzei, având în vedere declarațiile formale de acceptare a unei soluționări amiabile a cauzei. După ce a deliberat, face următoarea decizie: Reclamantul, dl Janko Levc, este un resortisant sloven, născut în 1965 și rezident în Velenje. Acesta este reprezentat în fața Curții de către firma de avocatură Verstovšek din Celje. Faptele cauzei, astfel cum au fost expuse de părți, pot fi rezumate după cum urmează: La 21 decembrie 1992, reclamantul, prin intermediul avocaților săi, a intentat o acțiune în despăgubire împotriva unei societăți de asigurări și a angajatorului său în fața instanței de bază (Temeljno sodišče - denumire la momentul respectiv) din Celje. La 25 martie 1993, reclamantul a solicitat instanței să țină o audiere. La 21 iunie 1993, Tribunalul a ținut o audiere. La 13 iulie 1993, un expert medical a fost numit de Tribunal. La 26 noiembrie 1993 și la 11 ianuarie, 14 noiembrie și 23 noiembrie 1994, reclamantul a solicitat instanței de bază să țină o audiere. La 14 februarie 1995, reclamantul a solicitat Tribunalului de District (Okrožno sodišče - noua denumire) din Celje să țină o audiere la 20 martie și 24 aprilie 1995, Tribunalul a ținut audieri. La 12 mai 1995 și 1 iunie 1995, reclamantul a solicitat instanței să țină o audiere. La 20 noiembrie 1995, după o audiere, instanța a pronunțat o hotărâre prin care să dea un câștig parțial reclamantului. La 31 ianuarie 1996, reclamantul a solicitat instanței superioare (Višje sodišče) din Celje. La 10 iulie 1996, tribunalul superior a pronunțat o hotărâre de modificare parțială a hotărârii de primă instanță, trimițând o parte a cauzei în fața tribunalului de district. Restul apelurilor au fost respinse. Tribunalul a decis, de asemenea, să se pronunțe asupra cheltuielilor de procedură prin hotărârea finală. La 23 septembrie 1996, reclamantul și compania de asigurări au introdus acțiuni extraordinare în fața Curții Supreme. La 2 aprilie 1998, Curtea Supremă a acceptat parțial cererea reclamantului și a modificat hotărârea instanței superioare. În ceea ce privește partea din cauza transmisă de Tribunalul Superior în fața Tribunalului Districtual, la 9 noiembrie 1998, Tribunalul a organizat o ședință în care compania de asigurări a depus o cerere reconvențională. Cele două acțiuni au fost atașate. La 17 noiembrie 1998, a fost numit un expert medical. La 7 iunie 1999, după o audiere, tribunalul de district a emis o hotărâre care, parțial, era îndreptățită la cererea reclamantului. La 3 septembrie 1999, reclamantul și compania de asigurări au răspuns la apel. La 18 mai 2000, Tribunalul Superior a fost parțial îndreptățit la apelul reclamantului și a trimis această parte a cauzei în fața instanței de primă instanță. Restul apelurilor au fost respinse. La 20 iulie 2000, reclamantul a introdus o acțiune extraordinară în fața Curții Supreme și a solicitat deportarea unei instanțe a Curții Supreme. La 12 ianuarie 2001, Curtea Supremă a respins cererea sa de deportare. La 19 septembrie 2001, Curtea Supremă a acordat parțial dreptul la recursul reclamantului, prin modificarea unei părți din hotărâre. La 16 septembrie 2002, tribunalul de district a continuat examinarea cauzei privind cheltuielile de procedură și a desfășurat o audiere. La 4 octombrie 2002, instanța a respins cererea reconvențională a societății de asigurări și a emis o decizie privind cheltuielile de procedură. La 17 ianuarie 2003, reclamantul a luat o hotărâre împotriva acestei decizii în fața instanței superioare. Tribunalul Superior a respins apelul reclamantului, a acordat parțial dreptul la apelul pârâtului și a modificat hotărârea de primă instanță. Restul a fost respins. GRIEFS invocând art. 6 alineatul (1) din convenție, reclamantul s-a plâns de încălcarea dreptului său la un proces echitabil, din cauza duratei excesive a procedurii. În esență, acesta a susținut, de asemenea, că nu a existat o acțiune internă efectivă privind durata excesivă a procedurii (art. 13 din convenție). ÎN DREPT La 23 iulie 2004, Curtea a primit de la guvernul pârât următoarea declarație semnată de agentul său: I declare that the Government of the Republic of Slovenia offer to pay to the application, Janko Levc, an amount of 2,400 euro, with a view to securing a friendly settlement of is aplication registered under no. 77775/01. This sum shall be free of any tax that may be application and be paid in euro to a bank account named by the aplicant and/or his duly authorised representative. This sum sum shall be plata within three months from the data de decizie delivered by the Court pursuant to Article 37 of the European Convention on Human Rights. This payment will constitute the final settlement of the case. ... La 9 iulie 2004, Curtea a primit următoarea declarație, semnată de reprezentantul reclamantului. În capacitatea mea de a face o declarație a autorității de aplicare a aplicației, Janko Levc, I have taken cognitive of the declaration of the Government of the Republic of Slovia that they are separed to make to the applicant a payment of 2,400 EUR with a view to conclusion a friendly settlement of his case that orinated in application no. 77775/01. This sum, which is to cover any pecuniary and moraly damage as well as legal costs and expenses raported to the case, will be paid in acordance with the terms condited in the said declaration within three months after the Court's decision delivered pursuant to Article 37 of the European Convention on Human Rights. Having duly consultad the aplicant, I accept that offer and he, in consecvence, waves all other claims against the Republic of Slovenia in respect of the matters that were at the origin of the application. We declara that the case has been settled finally. Această declarație este făcută cu o imagine de ansamblu a prietenului cu privire la modul în care Government și I, în agreement with the aplicant, have reached. Curtea ia act de regulamentul amiabil la care au ajuns părțile și consideră că acesta se inspiră din respectarea drepturilor omului, astfel cum sunt recunoscute de convenție și de protocoalele sale și nu percepe niciun motiv de ordine publică care să justifice continuarea examinării cererii [art. 37 alineatul (1) in fine] În consecință, aplicarea art. 29 alin. (3) din Convenție ar trebui să înceteze și ar trebui eliminată cauza rolului. Prin aceste motive, Curtea, în unanimitate, hotărăște să șteargă cererea de rol. Vincent Berger Georg Ress Modululer Președinte
Requête n
o
77775/01
présentée par Janko LEVC
contre la Slovénie
La Cour européenne des Droits de l'Homme (troisième section), siégeant le 21 octobre 2004 en une chambre composée de
:
MM.
G.
Ress
,
président
,
I.
Cabral Barreto
,
L.
Caflisch
,
R.
Türmen,
B.
Zupančič
,
J.
Hedigan
,
M
me
A.
Gyulumyan,
juges
,
et de M. V.
Berger,
greffier de section
,
Vu la requête susmentionnée introduite le 23 novembre 2001,
Vu la décision de la Cour de se prévaloir de l'article 29 § 3 de la Convention et d'examiner conjointement la recevabilité et le fond de l'affaire,
Vu les déclarations formelles d'acceptation d'un règlement amiable de l'affaire.
Après en avoir délibéré, rend la décision suivante:
Le requérant, M. Janko Levc, est un ressortissant slovène, né en 1965 et résidant à Velenje. Il est représenté devant la Cour par le cabinet d'avocats Verstovšek de Celje.
Les faits de la cause, tels qu'ils ont été exposés par les parties, peuvent se résumer comme suit.
Le 21 décembre 1992, le requérant, par l'intermédiaire de ses avocats, intenta une action en dommages-intérêts contre une compagnie d'assurances et son employeur devant le tribunal de base (
Temeljno sodišče
- appellation à l'époque) de Celje.
Le 25 mars 1993, le requérant demanda au tribunal de tenir une audience.
Le 21 juin 1993, le tribunal tint une audience.
Le 13 juillet 1993, un expert médical fut nommé par le tribunal.
Le 26 novembre 1993 et les 11 janvier, 14 novembre et 23
novembre
1994, le requérant demanda au tribunal de base de tenir une audience.
Le 14 février 1995, le requérant demanda au tribunal de district (
Okrožno sodišče
- nouvelle appellation) de Celje de tenir une audience
Les 20 mars et 24 avril 1995, le tribunal tint des audiences.
Les 12 mai 1995 et 1
er
juin 1995, le requérant demanda au tribunal de tenir une audience.
Le 20 novembre 1995, après une audience, le tribunal rendit un jugement donnant partiellement gain de cause au requérant.
Le 31 janvier 1996, le requérant interjeta appel devant le tribunal supérieur (
Višje sodišče
) de Celje. La compagnie d'assurances également interjeta appel.
Le 10 juillet 1996, le tribunal supérieur rendit un arrêt, modifiant partiellement le jugement de première instance en renvoyant une partie de l'affaire devant le tribunal de district. Le reste des appels fut rejeté. Le tribunal décida également de statuer sur les frais de procédure par le jugement final.
Le 23 septembre 1996, le requérant ainsi que la compagnie d'assurances introduisirent des recours extraordinaires devant la Cour suprême.
Le 2 avril 1998, celle-ci fit partiellement droit à la demande du requérant et modifia l'arrêt du tribunal supérieur.
Concernant la partie de l'affaire transmise par le tribunal supérieur devant le tribunal de district, le 9 novembre 1998, le tribunal tint une audience où la compagnie d'assurances intenta une demande reconventionnelle. Les deux actions furent jointes.
Le 17 novembre 1998, un expert médical fut nommé.
Le 7 juin 1999, après une audience, le tribunal de district rendit un jugement faisant partiellement droit de à la demande du requérant.
Le 3 septembre 1999, le requérant et la compagnie d'assurances interjetèrent appel.
Le 18 mai 2000, le tribunal supérieur fit partiellement droit à l'appel du requérant et renvoya cette partie de l'affaire devant le tribunal de première instance. Le reste des appels fut rejeté.
Le 20 juillet 2000, le requérant introduisit un recours extraordinaire devant la Cour suprême et demanda le déport d'une juge de la Cour suprême.
Le 12 janvier 2001, la Cour suprême rejeta sa demande de déport.
Le 19 septembre 2001, la Cour suprême fit partiellement droit au recours du requérant, en modifiant une partie de l'arrêt.
Le 16 septembre 2002, le tribunal de district continua l'examen de l'affaire concernant les frais de procédure et tint une audience.
Le 4 octobre 2002, le tribunal rejeta la demande reconventionnelle de la compagnie d'assurances et rendit une décision relative aux frais de procédure.
Le 17 janvier 2003, le requérant interjeta appel contre cette décision devant le tribunal supérieur. La partie défenderesse interjeta également appel.
Le 5 février 2004,
le tribunal supérieur rejeta l'appel du requérant, fit partiellement droit à l'appel de la partie défenderesse et modifia le jugement de première instance. Le reste fut rejeté.
Invoquant l'article 6 § 1 de la Convention, le requérant s'est plaint de la violation de son droit à un procès équitable, en raison de la durée excessive de la procédure.
En substance, il a allégué également l'absence d'un recours interne effectif relatif à la durée excessive de la procédure (article 13 de la Convention).
Le 23 juillet 2004, la Cour a reçu du gouvernement défendeur la déclaration suivante, signée par son agent :
« I declare that the Government of the Republic of Slovenia offer to pay to the applicant, Janko Levc, an amount of 2,400 euros, with a view to securing a friendly settlement of his application registered under no.
77775/01. This sum, which is to cover any pecuniary and non-pecuniary damage as well as legal costs and expenses connected with the case, shall be free of any tax that may be applicable and be paid in euros to a bank account named by the applicant and/or his duly authorised representative. This sum shall be payable within three months from the date of the decision delivered by the Court pursuant to Article
37 of the European Convention on Human Rights. This payment will constitute the final settlement of the case.
...
»
Le 9 juillet 2004, la Cour a reçu la déclaration suivante, signée par le représentant du requérant
:
« 1.
In my capacity as the representative of the applicant, Janko Levc, I have taken cognisance of the declaration of the Government of the Republic of Slovenia that they are prepared to make to the applicant a payment of 2,400 euros with a view to concluding a friendly settlement of his case that originated in application no.
77775/01. This sum, which is to cover any pecuniary and non-pecuniary damage as well as legal costs and expenses related to the case, will be paid in accordance with the terms stipulated in the said declaration within three months after the Court's decision delivered pursuant to Article 37 of the European Convention on Human Rights.
2.
Having duly consulted the applicant, I accept that offer and he, in consequence, waives all other claims against the Republic of Slovenia in respect of the matters that were at the origin of the application. We declare that the case has been settled finally.
3.
This declaration is made within the scope of the friendly settlement which the Government and I, in agreement with the applicant, have reached. »
La Cour prend acte du règlement amiable auquel sont parvenues les parties. Elle estime que celui-ci s'inspire du respect des droits de l'homme tels que les reconnaissent la Convention et ses protocoles et n'aperçoit par ailleurs aucun motif d'ordre public justifiant de poursuivre l'examen de la requête (article 37 § 1
in fine
de la Convention). En conséquence, il convient de mettre fin à l'application de l'article 29 § 3 de la Convention et de rayer l'affaire du rôle.
Par ces motifs, la Cour, à l'unanimité,
Décide
de rayer la requête du rôle.
Vincent
Berger
Georg
Ress
Greffier
Président