Secțiunea a treia Cerere nr. 76412/01 prezentată de Ivan VERK împotriva Sloveniei Curtea Europeană a Drepturilor Omului (secțiunea a treia), care are loc la 21 octombrie 2004 într-o cameră compusă din domnii Ress președinte Cabral Barreto Caflisch Türmen, Zupančič Hedigan Gyulumyan, judecători și V. Berger, grefier de secțiune, având în vedere cererea sus-menționată formulată la 11 iunie 2001, Având în vedere decizia Curții de a invoca art. 29 alineatul (3) din convenție și de a examina împreună admisibilitatea și fondul cauzei, având în vedere declarațiile formale de acceptare a unei soluționări amiabile a cauzei. După ce a deliberat, face următoarea decizie DEFINITIVĂ Reclamantul, Ivan Verk, este un resortisant sloven, născut în 1947 și rezident în Šentjur. Acesta este reprezentat în fața Curții de către firma de avocatură Verstovšek din Celje. Faptele cauzei, astfel cum au fost expuse de părți, pot fi rezumate după cum urmează. La 15 septembrie 1992, reclamantul, prin intermediul avocaților săi, a intentat o acțiune în despăgubire împotriva unei societăți de asigurări în fața instanței de bază (Temeljno sodišče - denumirea de la momentul respectiv) a Celje și a solicitat scutirea de la plata cheltuielilor de procedură. La 1 martie 1993, reclamantul a solicitat instanței să țină o audiere. La 14 decembrie 1993, Tribunalul a ținut o audiere. La 6 aprilie 1994, a fost numit un expert financiar. La 15 noiembrie 1994, după o audiere, Tribunalul a pronunțat o hotărâre care dă câștig de cauză reclamantului. La o dată necunoscută, pârâta interjeta recurs la Tribunalul Superior (Višje sodišče) La 18 octombrie 1995, Tribunalul Superior a acceptat apelul său și a trimis cazul în fața instanței de primă instanță. La 6 martie 1998, după o audiere, Tribunalul raional Okrajno sodišče - o nouă denumire) a solicitat expertului medical să-și completeze expertiza. La 24 aprilie 1998, reclamantul a solicitat instanței să țină o audiere. La 15 mai 2000, reclamantul a solicitat numirea unui alt expert financiar. La 16 mai 2000, a fost numit un expert financiar. La 12 ianuarie 2001, reclamantul a solicitat instanței să țină o audiere. La 16 februarie 2001, după o audiere, tribunalul de raion a dat o sentință cu câștig parțial de cauză reclamantului. La o dată necunoscută, pârâta interjeta apelat la Tribunalul Superior care a fost respins la 23 iulie 2002. Decizia a fost notificată cabinetului de avocatură al reclamantului la 18 septembrie 2002. În cele din urmă, la 10 octombrie 2003, Tribunalul raional Okrajno sodišče (Okrajno sodišče) a emis o decizie privind cheltuielile procedurii. La 3 noiembrie 1992, reclamantul, prin intermediul avocaților săi, a intentat o acțiune în despăgubire împotriva unei societăți de asigurări în fața instanței de bază (Temeljno sodišče - denumirea de la momentul respectiv) a Celje și a solicitat scutirea de la plata cheltuielilor de procedură. La 18 februarie 1993, reclamantul a solicitat instanței să țină o audiere. La 14 decembrie 1993, tribunalul a ținut o audiere. La 14 martie 1994, a fost numit un expert medical. La 30 noiembrie 1994, reclamantul a solicitat instanței să țină o audiere. La 21 iunie 1995, după o săptămână, instanța a dat o hotărâre prin care să se dea parțial câștig de cauză reclamantului și l-a scutit de plata cheltuielilor de procedură. La 21 iulie 1995, reclamanta a făcut apel la tribunalul superior (Višje sodišče). La 15 februarie 1996, pârâta a făcut apel și la recurs. La 15 februarie 1996, Tribunalul Superior le-a primit apelurile și a trimis cauza în fața Tribunalului de Primă Instanță. La 20 martie și 24 aprilie 1998, reclamantul a solicitat Tribunalului de District (Okrožno sodišče) La 15 mai 1998, după o audiere, Tribunalul a pronunțat o hotărâre prin care se dădea o parțială câștig de cauză reclamantului. La 2 septembrie 1998, reclamantul a luat apel la instanța superioară. La 15 aprilie 1999, tribunalul superior a acceptat apelurile lor și a trimis cazul în fața instanței de primă instanță. La 15 iunie 1999, tribunalul a ținut o audiere. La 3 august și 27 septembrie 1999, instanța a solicitat expertului medical să-și completeze expertiza. La 16 noiembrie 2000 și 12 ianuarie 2001, reclamantul a solicitat instanței să țină o audiere. La 2 februarie 2001, după o audiere, instanța a pronunțat o hotărâre prin care se dădea o parțială câștig de cauză reclamantului. La 22 mai 2001, reclamantul a făcut apel în fața instanței superioare. La 22 august 2002, instanța superioară a primit recursul și a trimis cauza în fața instanței de primă instanță. La 27 septembrie 2002, după o audiere, tribunalul a pronunțat o hotărâre care conferă parțial câștig de cauză reclamantului. La 12 decembrie 2002, reclamantul a luat o hotărâre în fața instanței superioare. La 9 aprilie 2003, acesta a acordat parțial dreptul la recurs și a modificat hotărârea de primă instanță. La 11 iunie 2003, reclamantul a introdus o acțiune extraordinară în fața Curții Supreme. Procedura este în continuare pendinte. GRIFS invocând art. 6 alineatul (1) din convenție, reclamantul s-a plâns de încălcarea dreptului său la un proces echitabil, din cauza duratei excesive a procedurii. În esență, acesta a susținut, de asemenea, că nu a existat o acțiune internă efectivă privind durata excesivă a procedurii (art. 13 din convenție). ÎN DREPT La 8 iulie 2004, Curtea a primit de la guvernul pârât următoarea declarație semnată de agentul său: I declare that the Government of the Republic of Slovenia offer to pay to the applicant, Ivan Verk, an amount of 3,400 euro, with a view to securing a friendly settlement of is aplication registered under no. 76412/01. This sum shall be free of any tax that may be application and be paid in euro to a bank account named by the aplicant and/or his duly authorised representative. This sum sum shall be plata within three months from the data de decizie delivered by the Court pursuant to Article 37 of the European Convention on Human Rights. This payment will constitute the final settlement of the case. ... În aceeași zi, Curtea a primit următoarea declarație, semnată de reprezentantul reclamantului. În capacitatea mea de a face o declarație a autorității de aplicare a aplicației, Ivan Verk, am taken cognitive a declarației de către autoritățile din Slovenia că acestea sunt pregătite pentru a face față cererii de plată de 3,400 EUR cu un view to concluding a friendly settlement of his case that oriinated in application no. 76412/01. This sum, which is to cover any pecuniary and moraly damage as well as legal costs and expenses raported to the case, will be paid in acordance with the terms condited in the said declaration within three months after the Court's decision delivered pursuant to Article 37 of the European Convention on Human Rights. Having duly consultad the aplicant, I accept that offer and he, in consecvence, waves all other claims against the Republic of Slovenia in respect of the matters that were at the origin of the application. We declara that the case has been settled finally. Această declarație este făcută cu o imagine de ansamblu a prietenului cu privire la modul în care Government și I, în agreement with the aplicant, have reached. Curtea ia act de regulamentul amiabil la care au ajuns părțile și consideră că acesta se inspiră din respectarea drepturilor omului, astfel cum sunt recunoscute de convenție și de protocoalele sale și nu percepe niciun motiv de ordine publică care să justifice continuarea examinării cererii [art. 37 alineatul (1) in fine] În consecință, aplicarea art. 29 alin. (3) din Convenție ar trebui să înceteze și ar trebui eliminată cauza rolului. Prin aceste motive, Curtea, în unanimitate, hotărăște să șteargă cererea de rol. Vincent Berger Georg Ress Modululer Președinte
Requête n
o
76412/01
présentée par Ivan VERK
contre la Slovénie
La Cour européenne des Droits de l'Homme (troisième section), siégeant le 21 octobre 2004 en une chambre composée de
:
MM.
G.
Ress
,
président
,
I.
Cabral Barreto
,
L.
Caflisch
,
R.
Türmen,
B.
Zupančič
,
J.
Hedigan
,
M
me
A.
Gyulumyan,
juges
,
et de M. V.
Berger,
greffier de section
,
Vu la requête susmentionnée introduite le 11 juin 2001,
Vu la décision de la Cour de se prévaloir de l'article 29 § 3 de la Convention et d'examiner conjointement la recevabilité et le fond de l'affaire,
Vu les déclarations formelles d'acceptation d'un règlement amiable de l'affaire.
Après en avoir délibéré, rend la décision suivante
:
Le requérant, M. Ivan Verk, est un ressortissant slovène, né en 1947 et résidant à Šentjur. Il est représenté devant la Cour par le cabinet d'avocats Verstovšek de Celje.
Les faits de la cause, tels qu'ils ont été exposés par les parties, peuvent se résumer comme suit.
La première procédure
Le 15 septembre 1992, le requérant, par l'intermédiaire de ses avocats, intenta une action en dommages-intérêts contre une compagnie d'assurances devant le tribunal de base (
Temeljno sodišče
- appellation de l'époque) de Celje et demanda à être exempté du paiement des frais de procédure.
Le 1
er
mars 1993, le requérant demanda au tribunal de tenir une audience.
Le 14 décembre 1993, le tribunal tint une audience.
Le 6 avril 1994, un expert financier fut nommé.
Le 15 novembre 1994, après une audience, le tribunal rendit un jugement
donnant gain de cause au requérant.
A une date inconnue, la partie défenderesse interjeta appel devant le tribunal supérieur (
Višje sodišče
).
Le 18 octobre 1995, le tribunal supérieur fit droit à son appel et renvoya l'affaire devant le tribunal de première instance.
Le 6 mars 1998, après une audience, le tribunal d'arrondissement (
Okrajno sodišče
- nouvelle appellation) demanda à l'expert médical de compléter son expertise.
Le 24 avril 1998, le requérant demanda au tribunal de tenir une audience.
Le 15 mai 2000, le requérant demanda qu'un autre expert financier fût nommé.
Le 16 mai 2000, un expert financier fut nommé.
Le 12 janvier 2001, le requérant demanda au tribunal de tenir une audience.
Le 16 février 2001, après une audience, le tribunal d'arrondissement rendit un jugement
donnant partiellement gain de cause au requérant.
A une date inconnue, la partie défenderesse interjeta appel devant le tribunal supérieur lequel fut rejeté le 23 juillet 2002. La décision fut notifiée au cabinet d'avocats du requérant le 18 septembre 2002.
Enfin, le 10 octobre 2003, le tribunal d'arrondissement (
Okrajno sodišče
) rendit une décision relative aux frais de la procédure.
La deuxième procédure
Le 3 novembre 1992, le requérant, par l'intermédiaire de ses avocats, intenta une action en dommages-intérêts contre une compagnie d'assurances devant le tribunal de base (
Temeljno sodišče
- appellation de l'époque) de Celje et demanda à être exempté du paiement des frais de procédure.
Le 18 février 1993, le requérant demanda au tribunal de tenir une audience.
Le 14 décembre 1993, le tribunal tint une audience.
Le 14 mars 1994, un expert médical fut nommé.
Le 30 novembre 1994, le requérant demanda au tribunal de tenir une audience.
Le 21 juin 1995, après une semaine, le tribunal rendit un jugement donnant partiellement gain de cause au requérant et
l'exempta du paiement des frais de procédure.
Le 21 juillet 1995, le requérant interjeta appel devant le tribunal supérieur (
Višje sodišče
). La partie défenderesse interjeta également appel.
Le 15 février 1996, le tribunal supérieur fit droit à leurs appels et renvoya l'affaire devant le tribunal de première instance.
Les 20 mars et 24 avril 1998, le requérant demanda au tribunal de district (
Okrožno sodišče
- nouvelle appellation) de tenir une audience.
Le 15 mai 1998, après une audience, le tribunal rendit un jugement donnant partiellement gain de cause au requérant.
Le 2 septembre 1998, le requérant interjeta appel devant le tribunal supérieur. La partie défenderesse interjeta également appel.
Le 15 avril 1999, le tribunal supérieur fit droit à leurs appels et renvoya l'affaire devant le tribunal de première instance.
Le 15 juin 1999, le tribunal tint une audience.
Les 3 août et 27 septembre 1999, le tribunal demanda à l'expert médical de compléter son expertise.
Les 16 novembre 2000 et 12 janvier 2001, le requérant demanda au tribunal de tenir une audience.
Le 2 février 2001, après une audience, le tribunal rendit un jugement donnant partiellement gain de cause au requérant.
Le 22 mai 2001, le requérant interjeta appel devant le tribunal supérieur. La partie défenderesse interjeta également appel.
Le 22 août 2002, le tribunal supérieur fit droit à leurs appels et renvoya l'affaire devant le tribunal de première instance.
Le 27 septembre 2002, après une audience, le tribunal rendit un jugement donnant partiellement gain de cause au requérant.
Le 12 décembre 2002, le requérant interjeta appel devant le tribunal supérieur.
Le 9 avril 2003, celui-ci fit partiellement droit à son appel et modifia le jugement de première instance.
Le 11 juin 2003, le requérant introduisit un recours extraordinaire devant la Cour suprême.
La procédure est toujours pendante.
Invoquant l'article 6 § 1 de la Convention, le requérant s'est plaint de la violation de son droit à un procès équitable, en raison de la durée excessive de la procédure.
En substance, il a allégué également l'absence d'un recours interne effectif relatif à la durée excessive de la procédure (article 13 de la Convention).
Le 8 juillet 2004, la Cour a reçu du gouvernement défendeur la déclaration suivante, signée par son agent :
« I declare that the Government of the Republic of Slovenia offer to pay to the applicant, Ivan Verk, an amount of 3,400 euros, with a view to securing a friendly settlement of his application registered under no.
76412/01. This sum, which is to cover any pecuniary and non-pecuniary damage as well as legal costs and expenses connected with the case, shall be free of any tax that may be applicable and be paid in euros to a bank account named by the applicant and/or his duly authorised representative. This sum shall be payable within three months from the date of the decision delivered by the Court pursuant to Article
37 of the European Convention on Human Rights. This payment will constitute the final settlement of the case.
...
»
Le même jour, la Cour a reçu la déclaration suivante, signée par le représentant du requérant
:
« 1.
In my capacity as the representative of the applicant, Ivan Verk, I have taken cognisance of the declaration of the Government of the Republic of Slovenia that they are prepared to make to the applicant a payment of 3,400 euros with a view to concluding a friendly settlement of his case that originated in application no.
76412/01. This sum, which is to cover any pecuniary and non-pecuniary damage as well as legal costs and expenses related to the case, will be paid in accordance with the terms stipulated in the said declaration within three months after the Court's decision delivered pursuant to Article 37 of the European Convention on Human Rights.
2.
Having duly consulted the applicant, I accept that offer and he, in consequence, waives all other claims against the Republic of Slovenia in respect of the matters that were at the origin of the application. We declare that the case has been settled finally.
3.
This declaration is made within the scope of the friendly settlement which the Government and I, in agreement with the applicant, have reached. »
La Cour prend acte du règlement amiable auquel sont parvenues les parties. Elle estime que celui-ci s'inspire du respect des droits de l'homme tels que les reconnaissent la Convention et ses protocoles et n'aperçoit par ailleurs aucun motif d'ordre public justifiant de poursuivre l'examen de la requête (article 37 § 1
in fine
de la Convention). En conséquence, il convient de mettre fin à l'application de l'article 29 § 3 de la Convention et de rayer l'affaire du rôle.
Par ces motifs, la Cour, à l'unanimité,
Décide
de rayer la requête du rôle.
Vincent
Berger
Georg
Ress
Greffier
Président