CtEDO 08.07.2003 Auto

GÜRSOY et AUTRES contre la TURQUIE

RESPONDENT
TUR
HOTĂRÂRE
08.07.2003
Pe scurt
Instanță
CtEDO
Concluzie
Partiellement irrecevable
RĂSFOIEȘTE: CtEDO · 2003
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro
Citează această cauză
GÜRSOY et AUTRES contre la TURQUIE (CtEDO, 2003)
HUDOC · oficial

SECȚIUNEA A TREIA DECIZIE PARTIALĂ PRIVIND RECEVABILITATEA cererilor nr. 1827, 1842, 1846, 1850, 1857, 1859 și 1862/02 prezentate de Cemaletin GÜRSOY și de alții împotriva Turciei Curtea Europeană a Drepturilor Omului (secțiunea a treia), care se întrunește la 8 iulie 2003 într-o cameră compusă din dnii Ress președinte Cabral Barreto Caflisch Türmen Zupančič H.S. Greve Traja judecători V. Berger Grefier de secțiune Având în vedere cererile menționate mai sus depuse la 18 octombrie 1999, După ce a deliberat, face următoarea decizie FACE recurentele, dnii Cemaletin Gürsoy, Veli queelik, Mahir Öz, H Açćkel, Abdullah Önal, Zeki Demirçivi și Orhan Özelmal. Ei erau cetățeni turci născuți în 1968, 1965, 1968, 1972, 1969, 1960 și 1976. La momentul respectiv, aceștia locuiau în Adana. Ei erau studenți, lucrători, profesori, lucrători, funcționari, agenți imobiliari și lucrători. Ei sunt reprezentați în fața Curții de către domnul Emin Levent Yavuzer, avocat în baroul Konya. Faptele cauzei, astfel cum au fost expuse de către reclamanți, pot fi rezumate după cum urmează. 1. L În decembrie 1995. Mahir Öz, H Arestarea provizorie a fost ordonată la 19 decembrie 1995 pentru Cemaletin Gürsoy, Veli çerelik și Mahir Öz. H La 8 ianuarie 1996, procurorul Republicii lângă curtea de securitate a statului Konya, procurorul general al statului Konya, a acuzat Cemaletin Gürsoy și Veli de încălcarea ordinii constituționale a statului. La aceeași dată, Mahir Öz a fost acuzat de apartenență la o organizație armată ilegală. La 1 februarie 1996, primul pentru încălcarea ordinii constituționale a statului și al doilea pentru apartenență la o organizație armată ilegală. Zeki Demirçivi și Orhan Özelmal a fost acuzat la 8 februarie 1996 și, respectiv, la 14 februarie 1997, pentru apartenență la o organizație armată ilegală. La data de 5 februarie 1996, Curtea de Securitate a statului a decis să se alăture dosarului dlui Açćkel și al dlui Abdullah Önal la procesul împotriva dlui Cemaletin Gürsoy, dlui Veli Cachelik și dlui Mahir Öz. La 13 februarie 1996, a decis să se alăture dosarului dlui Zeki Demirçivi la acest proces. La 20 martie 1997, aceasta a decis să se alăture cazului dlui Orhan Özelmal. Astfel, cei șapte reclamanți au fost judecați în același caz. Avocații reclamanților au cerut de mai multe ori ca clienții lor să fie eliberați în timpul procedurii. Judecătorii din fond au respins toate aceste cereri La 19 mai 1997, Curtea de Securitate din Konya a fost abolită prin Legea nr. 4210. La 12 iunie 1997, Curtea de Securitate din Laquedja Adana s-a recunoscut competentă să urmărească cauza care se afla în fața instanței Konya. Cererile de eliberare pentru fiecare dintre solicitanți au fost repetate în fața Curții de Securitate a statului Da'Adana. Acestea au fost respinse din aceleași motive. Printr-o hotărâre din 14 iulie 1998, Curtea de Securitate de la . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 1999, Curtea de Casație a confirmat hotărârea atacată, în șeful tuturor reclamanților. Cu toate acestea, Curtea de Casație omite să semnaleze numele lui Orhan Özelmala în hotărârea sa. Până la data confirmării condamnării lor, reclamanții au rămas în detenție pentru perioade cuprinse între 2 ani și 3 luni și 26 de zile până la 3 ani 4 luni și 14 zile. Invocând art. 5 alin. (3) din Convenție, reclamanții susțin că detenția lor provizorie de o durată excesivă avea caracterul unei pedepse anticipate. În acest sens, se face referire la art. 110 din Codul penal conform căruia durata detenției nu poate depăși doi ani, cu excepția cazului în care starea probelor și situația de la Ei afirmă, de asemenea, că nu există temei juridic pentru eliberarea provizorie a unor deținuți a căror judecată a fost anexată la procesul lor. 2. Invocând art. 6 alin. (1) din Convenție, reclamanții se plâng de lipsa de imparțialitate și de independență a cursurilor de securitate de pe teritoriul statului, din moment ce unul dintre cei trei magistrați care stăteau acolo era ofițer militar și procesele-verbale ale poliției au fost acceptate ca probe. Invocând încă art. 6 alineatul (1) din Convenție, reclamanții se plâng de durata procedurii, care s-ar datora faptului că dosarele lor au fost anexate de instanța de securitate a statului. (1) Reclamanții invocă o încălcare a art. 6 alin. (1) din Convenție, în măsura în care cauza lor nu ar fi fost ascultată în mod echitabil și într-un termen rezonabil de instanțe independente și echitabile. Cu toate acestea, în stadiul actual al dosarului în fața acesteia, Curtea consideră că nu este în măsură să se pronunțe cu privire la admisibilitatea acestui litigiu și consideră necesar să îl aducă la cunoștința guvernului pârât, în conformitate cu art. 54 alineatul (3) litera (b) din Regulamentul său de procedură. Curtea a examinat cauza reclamanților întemeiat pe art. 5 alineatul (3) din convenție, astfel cum a fost prezentat în cererea lor. Având în vedere toate elementele aflate în posesia sa și în măsura în care este competentă să cunoască afirmațiile formulate, aceasta nu a ridicat nici o aparență de încălcare a drepturilor și libertăților garantate de Convenție sau de protocoalele sale. În consecință, această parte a cererilor trebuie respinsă în conformitate cu art. 35 alin. (4) din Convenție. Prin aceste motive, Curtea, în unanimitate, hotărăște să unească acțiunile Amâne examinarea obiecțiilor reținute de la art. 6 alin. (1) din Convenție cu privire la independența și la legalitatea instanței de securitate a statului membru Adana și cu privire la echitatea și durata procedurii în fața acesteia Declară cererile inadmisibile pentru surplus. Vincent Berger Georg Ress modulier Președinte

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
CtEDO 2006-10-31
0,95
AFFAIRE GÜRSOY ET AUTRES c. TURQUIE
QUATRIÈME SECTION AFFAIRE GÜRSOY ET AUTRES c. TURQUIE (Requêtes n os 1827/02, 1842/02, 1846/02, 1850/02, 1857/02, 1859/02 et 1862/02) ARRÊT STRASBOURG 31 octobre 2006 DÉFINITIF 31/01/2007 Cet arrêt deviendra définitif dans les conditions dé
CtEDO 2003-09-04
0,95
GÜLLÜ contre la TURQUIE
TROISIÈME SECTION DÉCISION Requête n o 42578/98 présentée par İbrahim GÜLLÜ contre la Turquie La Cour européenne des Droits de l’Homme (troisième section), siégeant le 4 septembre 2003 en une chambre composée de MM. G. Ress, président, I. C
CtEDO 2003-11-13
0,95
ÖRS contre la TURQUIE
TROISIÈME SECTION DÉCISION PARTIELLE SUR LA RECEVABILITÉ de la requête n o 46213/99 présentée par Behzat ÖRS et autres contre la Turquie La Cour européenne des Droits de l’Homme (troisième section), siégeant le 13 novembre 2003 en une chamb
CtEDO 2003-02-04
0,95
TEMEL ET AUTRES contre la TURQUIE
QUATRIÈME SECTION DÉCISION FINALE SUR LA RECEVABILITÉ de la requête n o 36203/97 présentée par Sabri TEMEL et autres contre la Turquie La Cour européenne des Droits de l’Homme (quatrième section), siégeant le 4 février 2003 en une chambre c
CtEDO 2003-05-06
0,95
YURTSEVER contre la TURQUIE
TROISIÈME SECTION DÉCISION FINALE SUR LA RECEVABILITÉ de la requête n o 47628/99 présentée par Ali Engin YURTSEVER contre la Turquie La Cour européenne des Droits de l’Homme (troisième section), siégeant le 6 mai 2003 en une chambre composé
Sursă