CtEDO 04.09.2003 Auto

GÜLLÜ contre la TURQUIE

RESPONDENT
TUR
HOTĂRÂRE
04.09.2003
Pe scurt
Instanță
CtEDO
Concluzie
Radiation du rôle
RĂSFOIEȘTE: CtEDO · 2003
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro
Citează această cauză
GÜLLÜ contre la TURQUIE (CtEDO, 2003)
HUDOC · oficial

Secțiunea a treia Cerere nr. 42578/98 prezentată de către dl Ress președinte Cabral Barreto Caflisch Türmen Hedigan Zupančič Traja, judecători și Berger, grefier de secțiune Având în vedere cererea formulată anterior în fața Comisiei Europene pentru Drepturile Omului la 23 mai 1998, având în vedere art. 5 alineatul (2) din Protocolul nr 11 la convenție, care a transferat Curții competența de a examina cererea, având în vedere observațiile prezentate de guvernul pârât și cele prezentate ca răspuns de solicitant, Având în vedere declarațiile oficiale de acceptare a unei soluționări amiabile a prezentei cauze prezentate de reclamant și, respectiv, de guvern la 26 aprilie și 21 mai 2003. La data faptelor el a fost student și a avut reședința în Ankara. Acesta este reprezentat în fața Curții de către domnul Kazem Genç, avocat în Baroul de da'Ankara. Faptele cauzei, așa cum au fost expuse de reclamantă, pot fi rezumate după cum urmează. La 17 decembrie 1997, în jurul orei 13:15, la sfârșitul unui protest neautorizat, reclamantul a fost arestat și reținut de către polițiștii din conducerea securității din Ankara, însărcinați cu dispersarea mulțimii. Prin autorizarea procurorului Republicii în apropierea tribunalului de securitate al statului Ankara, procurorul general al Republicii, și apoi, până la 23 decembrie, prin ordonanță a unui judecător care se află în afara acestei instanțe. La 23 decembrie 1997, reclamantul a fost adus în fața judecătorului care a dispus arestarea sa provizorie. La 22 ianuarie 1998, procurorul l-a acuzat pe reclamant în fața Curții de Securitate a statului și a solicitat aplicarea articolului 146 alineatul (1) din Codul penal, reprimând orice act care aduce atingere regimului constituțional. Prin hotărârea din 14 aprilie 1999, Curtea de Securitate a statului l-a declarat pe reclamant vinovat de faptele reproșate și l-a condamnat la o pedeapsă cu închisoarea de zece ani și zece luni, precum și la o amendă de 3 250 000 000 de lire turce. La 8 decembrie 1999, Curtea de Casație a confirmat această hotărâre. Invocând, pe fond, art. 5 alineatul (3) din Convenție, reclamantul se plânge de durata excesivă a reținerii sale. ÎN DREPT la 17 iunie 2003, guvernul a transmis Curții următoarea declarație, semnată la 21 mai 2003 Declar că, în vederea unei soluționări a cauzei, guvernul turc oferă domnului Ibrahim Güllü, cu titlu gratuit, suma de 2 500 EUR (doi O mie cinci sute de euro). Această sumă de 2 500 de euro, fără orice taxă aplicabilă, va acoperi prejudiciul moral, precum și cheltuielile și cheltuielile de judecată. Aceasta va fi plătită în termen de trei luni de la data notificării deciziei Curții în conformitate cu art. 37 1 din Convenția europeană a drepturilor omului. A De la expirarea termenului respectiv și până la decontarea efectivă a sumei în cauză, se va plăti o dobândă simplă la o rată care va fi egală cu cea a facilității de împrumut marginală a Băncii Centrale Europene, majorată cu trei puncte procentuale. La 26 aprilie 2003, Curtea primise următoarea declarație, semnată în aceeași zi de către reprezentantul reclamantului, observ că guvernul turc este pregătit să plătească domnului Ibrahim Güllü, cu titlu gratuit, suma de 2 500 EUR (două mii cinci sute de euro). 500 EUR, fără orice taxă aplicabilă, va acoperi prejudiciul moral, precum și cheltuielile și cheltuielile de judecată. Aceasta va fi plătită în termen de trei luni de la data notificării hotărârii Curții, în conformitate cu art. 37 alineatul (1) din Convenția europeană a drepturilor omului. A de la expirarea termenului respectiv și până la decontarea efectivă a sumei în cauză, se plătește un dobândă simplă la o rată care va fi egală cu cea a facilității de creditare marginală a Băncii Centrale Europene, majorată cu trei puncte procentuale. J a acceptat această propunere și a renunțat la orice altă pretenție împotriva Turciei cu privire la faptele care au stat la baza acestei cereri. Declar că cauza este soluționată definitiv. Curtea ia act de regulamentul amiabil la care au ajuns părțile. Curtea consideră că acesta se bazează pe respectarea drepturilor omului, astfel cum sunt recunoscute de Convenție sau de Protocoalele sale și că nu are nici un temei de ordine publică care să justifice continuarea examinării cererii [art. 37 alineatul (1) în fine din Convenție și art. 62 alineatul (3) din Regulamentul de procedură]. Pentru aceste motive, Curtea, în unanimitate, hotărăște să șteargă cererea de rol. Vincent Berger Georg Ress Modululer Președinte

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
Sursă