Kastelic împotriva Croației

Reclamantul s-a născut în 1950 și trăiește în Ljubljana, Slovenia. La 24 aprilie 1992, restaurantul reclamantului și casa adiacente din Novigrad (Croația) au fost distruse ca urmare a unei exploziuni. 10. La 29 noiembrie 1994, reclamantul a depus o acțiune de compensare la Curtea Municipală de Buje (Opcinski sud u Bujama), împotriva Republicii Croația. 11. La 1 iunie 1995, Curtea a pronunțat hotărârea de a atribui reclamantului 1.911.000.24 Kuna croată (HRK) în compensare, împreună cu interesele și costurile. 12. La 17 ianuarie 1996, Parlamentul a introdus o schimbare a Legii privind obligațiile civile, care prevede că toate procedurile privind acțiunile de compensare pentru daunele cauzate de actele teroriste ar trebui să rămână în așteptarea promulgării noilor legislații privind această temă și că, înainte de promulgarea unei astfel de noi legislații, nu ar putea fi solicitate compensații pentru daunele cauzate de actele teroriste.

La 29 februarie 1996, hotărârea din prima instanță adoptată la 1 iunie 1995 a fost transmisă părților. 14. La 11 martie 1996, Republica Croația a apelat împotriva hotărârii din 1 iunie 1995 cerea instanței să rămână în procedură în conformitate cu modificările de mai sus ale legii. 15. La 14 octombrie 1996, Curtea județului Pula (Zupanijski sud u Puli) a anulat hotărârea de primă instanță și a remis cazul pentru reexaminare. La 9 februarie 1998, Curtea Municipală Buje a hotărât să suspende procedura în conformitate cu legislația de mai sus. 17. La 3 martie 1998, reclamantul a interzis această decizie. El a susținut că legea din 1996 a fost aplicată retroactiv în cazul său. 18. La 4 mai 1998, Curtea județului Pula a susținut decizia de primă instanță.

19. La 20 iunie 1998, reclamantul a depus o plângere constituțională care a contestat constituționalitatea hotărârilor instanțelor de judecată să rămână în judecată. El a solicitat, de asemenea, Curtea Constituțională să inițieze o procedură în vederea examinării constituționalității Actului privind Modificările Legii Obligațiilor Civile. 20. La 17 ianuarie 2000, Curtea Constituțională a declarat inadmisibilă plângerea reclamantului și a constatat că reclamantul a depus o plângere constituțională împotriva hotărârii Curții de Conturi din 4 mai 1998 care a susținut decizia Curții Municipale de Buje de a suspenda procedura privind cererea de compensare a reclamantului. Cu toate acestea, în conformitate cu Legea Constituțională privind Curtea Constituțională, un reclamant poate depune o plângere constituțională numai împotriva unei hotărâri definitive privind orice procedură.

Acesta nu a răspuns la cererea reclamantului de a iniția o procedură în vederea examinării constituționalității legislațiilor atacate.

21. Partea relevantă a Legii Obligațiilor Civile (Zakon o obveznim odnosima) citește după cum urmează: „Răspunsul pentru pierderea cauzată de moarte sau de leziuni corporale sau de daune sau distrugere a proprietății altcuiva, atunci când rezultă din acțiuni violente sau teroare sau din manifestații publice sau manifestări, se află în ... autoritatea a căror ofițeri au fost supuși unei obligații, în conformitate cu legile în vigoare, pentru a preveni această pierdere.” 22. Partea relevantă a Actului de modificare a Legii privind obligațiile civile (Zakon o izmjenama i dopunama Zakona o obveznim odnosima – Gazette Oficial nr. 7/1996) a citit după cum urmează: „Secțiunea 180 din Legea privind obligațiile civile (Gaz Oficial nr. 53/91, 73/91 și 3/94) se abrogă.” „Procedurile pentru daune instituite în temeiul articolului 180 din Legea privind obligațiile civile se menționează.

Procedura menționată la subsecțiunea 1 din prezenta secțiune se continuă după adoptarea legislației speciale care reglementează responsabilitatea pentru daunele cauzate de acte teroriste.” 23. Partea relevantă a Legii de procedură civilă prevede: „Procedurile trebuie să fie păstrate: ... (6) în cazul în care un alt statut astfel prevede.”

8. The applicant was born in 1950 and lives in Ljubljana, Slovenia. 9. On 24 April 1992 the applicant's restaurant and adjacent house in Novigrad (Croatia) were destroyed as the result of an explosion. 10. On 29 November 1994 the applicant filed an action for compensation with the Buje Municipal Court (Opcinski sud u Bujama), against the Republic of Croatia. 11. On 1 June 1995 the court pronounced judgment awarding the applicant 1,911,000.24 Croatian Kunas (HRK) in compensation together with interests and costs. 12. On 17 January 1996 Parliament introduced a change of the Civil Obligations Act which provided that all proceedings concerning actions for compensation for damage resulting from terrorist acts were to be stayed pending the enactment of new legislation on the subject and that before the enactment of such new legislation compensation for damage resulting from terrorist acts could not be sought.

So far the Croatian authorities have not enacted any new legislation regulating the matter. 13. On 29 February 1996 the first instance judgment adopted on 1 June 1995 was sent to the parties. 14. On 11 March 1996 the Republic of Croatia appealed against the judgment of 1 June 1995 asking the court to stay the proceedings pursuant to the above changes in law. 15. On 14 October 1996 the Pula County Court (Zupanijski sud u Puli) quashed the first instance judgment and remitted the case for a re-trial. It found that the first instance court had not adequately assessed whether the applicant's property was destroyed by an act which might be deemed to be a terrorist act. 16. On 9 February 1998 the Buje Municipal Court decided to stay the proceedings in accordance with the above legislation.

17. On 3 March 1998 the applicant appealed against that decision. He claimed that the 1996 Act was applied retroactively in his case. 18. On 4 May 1998 the Pula County Court upheld the first instance decision. 19. On 20 June 1998 the applicant filed a constitutional complaint challenging the constitutionality of the lower courts' decisions to stay the proceedings. He also asked the Constitutional Court to institute proceedings in order to examine the constitutionality of the Act on Changes of the Civil Obligations Act. 20. On 17 January 2000 the Constitutional Court declared the applicant's complaint inadmissible. It found that the applicant had filed a constitutional complaint against the County Court's decision of 4 May 1998 which upheld the Buje Municipal Court's decision to stay the proceedings concerning the applicant's claim for compensation.

However, according to the Constitutional Act on the Constitutional Court an applicant may file a constitutional complaint only against a final decision concerning any proceedings. The court found that the contested decision was not final since it represented a mere procedural decision and since the proceedings were still pending. It did not give any reply to the applicant's request to institute proceedings in order to examine the constitutionality of the contested laws.

21. The relevant part of the Civil Obligations Act (Zakon o obveznim odnosima) reads as follows: “Responsibility for loss caused by death or bodily injury or by damage or destruction of another's property, when it results from violent acts or terror or from public demonstrations or manifestations, lies with the ... authority whose officers were under a duty, according to the laws in force, to prevent such loss.” 22. The relevant parts of the Act Amending the Civil Obligations Act (Zakon o izmjenama i dopunama Zakona o obveznim odnosima – Official Gazette no. 7/1996) read as follows: “Section 180 of the Civil Obligations Act (the Official Gazette nos. 53/91, 73/91 and 3/94) shall be repealed.” “Proceedings for damages instituted under section 180 of the Civil Obligations Act shall be stayed.

The proceedings referred to in sub-section 1 of this section shall be continued after the enactment of special legislation governing responsibility for damage resulting from terrorist acts.” 23. The relevant part of the Civil Procedure Act provides: “Proceedings shall be stayed: ... (6) where another statute so prescribes.”