CASE OF KASTELIC v. CROATIA
- Instanță
- CtEDO
- Concluzie
- Violation of Art. 6-1 with regard to access to court;No separate issue under Art. 6-1 with regard to the length of the proceedings;Pecuniary damage - claim dismissed;Non-pecuniary damage - financial award;Costs and expenses (domestic proceedings) - claim dismissed;Costs and expenses partial award - Convention proceedings
CASE OF KASTELIC v. CROATIA (CtEDO, 2003)
Reclamantul s-a născut în 1950 și trăiește în Ljubljana, Slovenia. La 24 aprilie 1992, restaurantul reclamantului și casa adiacente din Novigrad (Croația) au fost distruse ca urmare a unei exploziuni. 10. La 29 noiembrie 1994, reclamantul a depus o acțiune de compensare la Curtea Municipală de Buje (Opcinski sud u Bujama), împotriva Republicii Croația. 11. La 1 iunie 1995, Curtea a pronunțat hotărârea de a atribui reclamantului 1.911.000.24 Kuna croată (HRK) în compensare, împreună cu interesele și costurile. 12. La 17 ianuarie 1996, Parlamentul a introdus o schimbare a Legii privind obligațiile civile, care prevede că toate procedurile privind acțiunile de compensare pentru daunele cauzate de actele teroriste ar trebui să rămână în așteptarea promulgării noilor legislații privind această temă și că, înainte de promulgarea unei astfel de noi legislații, nu ar putea fi solicitate compensații pentru daunele cauzate de actele teroriste. La 29 februarie 1996, hotărârea din prima instanță adoptată la 1 iunie 1995 a fost transmisă părților. 14. La 11 martie 1996, Republica Croația a apelat împotriva hotărârii din 1 iunie 1995 cerea instanței să rămână în procedură în conformitate cu modificările de mai sus ale legii. 15. La 14 octombrie 1996, Curtea județului Pula (Zupanijski sud u Puli) a anulat hotărârea de primă instanță și a remis cazul pentru reexaminare. La 9 februarie 1998, Curtea Municipală Buje a hotărât să suspende procedura în conformitate cu legislația de mai sus. 17. La 3 martie 1998, reclamantul a interzis această decizie. El a susținut că legea din 1996 a fost aplicată retroactiv în cazul său. 18. La 4 mai 1998, Curtea județului Pula a susținut decizia de primă instanță. 19. La 20 iunie 1998, reclamantul a depus o plângere constituțională care a contestat constituționalitatea hotărârilor instanțelor de judecată să rămână în judecată. El a solicitat, de asemenea, Curtea Constituțională să inițieze o procedură în vederea examinării constituționalității Actului privind Modificările Legii Obligațiilor Civile. 20. La 17 ianuarie 2000, Curtea Constituțională a declarat inadmisibilă plângerea reclamantului și a constatat că reclamantul a depus o plângere constituțională împotriva hotărârii Curții de Conturi din 4 mai 1998 care a susținut decizia Curții Municipale de Buje de a suspenda procedura privind cererea de compensare a reclamantului. Cu toate acestea, în conformitate cu Legea Constituțională privind Curtea Constituțională, un reclamant poate depune o plângere constituțională numai împotriva unei hotărâri definitive privind orice procedură. Acesta nu a răspuns la cererea reclamantului de a iniția o procedură în vederea examinării constituționalității legislațiilor atacate. 21. Partea relevantă a Legii Obligațiilor Civile (Zakon o obveznim odnosima) citește după cum urmează: „Răspunsul pentru pierderea cauzată de moarte sau de leziuni corporale sau de daune sau distrugere a proprietății altcuiva, atunci când rezultă din acțiuni violente sau teroare sau din manifestații publice sau manifestări, se află în ... autoritatea a căror ofițeri au fost supuși unei obligații, în conformitate cu legile în vigoare, pentru a preveni această pierdere.” 22. Partea relevantă a Actului de modificare a Legii privind obligațiile civile (Zakon o izmjenama i dopunama Zakona o obveznim odnosima – Gazette Oficial nr. 7/1996) a citit după cum urmează: „Secțiunea 180 din Legea privind obligațiile civile (Gaz Oficial nr. 53/91, 73/91 și 3/94) se abrogă.” „Procedurile pentru daune instituite în temeiul articolului 180 din Legea privind obligațiile civile se menționează. Procedura menționată la subsecțiunea 1 din prezenta secțiune se continuă după adoptarea legislației speciale care reglementează responsabilitatea pentru daunele cauzate de acte teroriste.” 23. Partea relevantă a Legii de procedură civilă prevede: „Procedurile trebuie să fie păstrate: ... (6) în cazul în care un alt statut astfel prevede.”