CtEDO 15.07.2003 Auto

CASE OF SIGURÞÓR ARNARSSON v. ICELAND

RESPONDENT
ISL
HOTĂRÂRE
15.07.2003
Pe scurt
Instanță
CtEDO
Concluzie
Violation of Art. 6-1;Non-pecuniary damage - financial award;Costs and expenses partial award - Convention proceedings
RĂSFOIEȘTE: CtEDO · 2003
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro
Citează această cauză
CASE OF SIGURÞÓR ARNARSSON v. ICELAND (CtEDO, 2003)
HUDOC · oficial

Reclamantul este un național islandez, născut în 1971 și locuiește în Islanda. Potrivit reclamantului, la 13 mai 1997 în jurul ora 1 a.m., el, însoțit de alte 4 persoane, inclusiv dl S.T.E., a intrat într-un club de noapte, numit Vegas, în Reykjavík. După un timp reclamantul a avut un argument cu un anumit dl S.S., în care acesta din urmă a blocat gâtul reclamantului și ambele au căzut la podea. O luptă a izbucnit implicarea S.T.E. și a doua dintre prietenii S.S.S.. Porții au încercat să oprească lupta, dar S.T.E. a bătut S.S. inconștient, după care a căzut pe spate și a lovit partea din spate a gâtului pe podea. Când, la scurt timp după aceea, ofițerii de poliție au sosit la locul faptei, un om stătea inconștient pe o canapea în partea interioară a sediilor. Potrivit rezumatului faptelor găsite în hotărârile judecătoreștilor naționale menționate mai jos, ofițerii de poliție au fost spus că a fost lovit pe cap și că patru persoane, trei oameni și o femeie, l-au atacat, l-au lovit, l-au tratat aproape și l-au lovit în cap. Persoana care s-a spus că a fost responsabil în principal a fost poreclit Silli, o trimitere la solicitant. De asemenea, s-a spus că persoanele în cauză au bătut doi dintre prietenii S.S., care au rezultat în leziuni vizibile. Primul a părăsit apoi clubul de noapte. Rapoartele poliției înregistrând dovezile martorilor nu erau în întregime clare. Investigatorii Biroului Național de Investigații nu au fost chemați imediat și au sosit la scena după ce martorii au plecat. 11. În timp ce o ambulanță a luat S.S. la sala de urgență a Spitalului din orasul Reykjavík inima lui s-a oprit și respirația s-a oprit. Bătăile inimii au fost recuperate după reanimarea în ambulanță, dar la sosirea la spitalul S.S. elevii erau încă larg și lipsiți de lumină. Singura leziune observată la prima examinare a fost un mic hematom în spatele gâtului. Cu toate acestea, o examinare a tomografiei a dezvăluit o hemorargie sub-arachnoidală extinsă. Chirurgia cerebrală a fost efectuată imediat, dar încercările de a salva viața lui nu au avut succes. S.S. a murit în ziua următoare. 12. O autopsie efectuată la 15 mai 1997 a concluzionat că o hemorragie cerebrală extinsă a fost cauza morții. În plus, potrivit raportului autopsiei, dintr-o vânătăi pe scalpul păros din regiunea gâtului și un hematom sub scalp, ar putea fi dedus că un impact (de exemplu, o lovitură, o lovitură sau o cădere) care a provocat o mișcare ascuțită la creier ar fi putut avea ca rezultat o rupere a unei artere și hemoragie rezultată. Nu au fost găsite dovezi care să arate că hemoragia ar fi putut fi cauzată de boală. S.S. a fost puternic sub influența alcoolului la momentul în care a primit leziunile asupra capului său. 13. Când a devenit conștient de data după incidentul în care S.S. a fost dus la spital și a fost într-un stat sărac, reclamantul a raportat Biroului Național de Investigații. În timpul interogarii a recunoscut că a avut o buflă cu decedatul, dar a refuzat să-l fi lovit în cap. Un examen forense a fost efectuat pe pantofii reclamantului la câteva zile după eveniment, dar nu s-a găsit nici o dovadă care să susțină o astfel de afirmație. 14. La 15 iulie 1997 S.T.E. a fost inculpat de a ataca S.S., și pentru că l-a lovit o lovitură grea la spate a capului l-a făcut să cadă inconștient la podea. Reclamantul a fost acuzat de a fi lovit ulterior S.S. în cap, o dată după ce cel de-al doilea se afla pe podea, provocând o hemoragie cerebrală masiv care duce la moartea S.S... Acuzațiile au fost făcute în temeiul articolului 218 din Codul Penal (Nu. 19/1940), astfel cum a fost modificat de art. 11 (Legea 20/1981). 15. În acțiunea dinaintea acesteia, Curtea de District a Reykjavík a auzit atât inculpați, cât și 20 de martori. Conturile martorilor referitoare la incident au diverget foarte mult și unele dintre martori au schimbat versiunea pe care le-au dat anterior poliției. 16. Prin hotărârea din 19 septembrie 1997, Curtea de District a condamnat și condamnat S.T.E. la 2 ani de închisoare și a achitat reclamantul din cauza lipsei de dovezi. Raționarea sa includea următoarele observații: „Conturile luptei de la clubul din Vegas diverge mult, dar s-a stabilit că a fost de scurtă durată și că a implicat nu numai acuzații și cele târziu S.S., ci și altele ... Locațiile erau destul de aprinse cu lumini colorate și clipi. De asemenea, trebuie ținute la minte că mulți martori care au depus mărturie în acest caz au fost sub influența alcoolului, unele dintre ele în mare măsură. Se stabilește, de asemenea, că decedatul a fost puternic intoxicat. Reclamantul a negat ferm că s-a lovit S.S. în cap. S.T.E. a declarat că, ca S.S. Era pe toate patrule încercând să se ridice, [aplicantul] l-a lovit cu claritate în gât cu vârful pantofului său. [S.T.E.] contul nu este în concordanță cu orice altă declarație și trebuie respins. Un martor a mărturisit că [ reclamantul] a lovit cu vârful pantofului pe partea din spate a capului decedatului în timp ce se afla pe partea lui. Alții nu au atribuit astfel de conduită [aplicantului] și examinarea pantofilor lui nu a furnizat sprijin pentru această mărturie. Nici nu este [S.T.E.] declarație ... susținută de natura rănii pe gâtul decedatului și ceea ce a fost găsit în ceea ce privește tipul de pantofi [aplicant] purta. Având în vedere acest lucru, și având în vedere negarea fermă a [aplicantului], nu s-a stabilit că el a lovit capul decedatului. Prin urmare, el trebuie achitat. Acuzatul S.T.E. a negat ferm că a lovit târziu S.S., pe de altă parte V.R.T. a declarat că un om mare, gros, în anii treizeci, poartă un ... stripted sau luminos modeled ... S.L. a declarat că l-a văzut pe S.T.E. lovind S.S.S. pe capul său. O.R.J. a declarat că a văzut un om ... lovind decedat pe cap, în spate sau pe lateral. B.P. a descris cum un om într-o cămașă de culoare luminoasă și blugi a lovit un alt om de partea ochiului său cu un impact audibil și a declarat că omul a căzut pe podea, din nou cu un impact audibil. În ciuda faptului că mărturiile lor sunt inconsecvent, toate sunt de acord că omul afectat nu s-a ridicat din nou. Curtea de District constată că a stabilit că ... inculpatul S.T.E. S.S. a suflat la cap în cursul luptei, astfel încât el a căzut pe podea și a stabilit acolo inconștient. Nimic nu poate fi determinat dacă hemoragia cerebrală a fost rezultatul loviturii sau a căzut sau ambele, dar acuzatul este responsabil penal pentru aceste consecințe tragice. El este, prin urmare, vinovat de o încălcare a articolului 218 alineatul (2) din Codul Penal.” 17. La 23 septembrie 1997, procurorul public a apelat împotriva achiziției reclamantului la Curtea Supremă și a solicitat condamnarea sa cu privire la acuzațiile din inculpare și pedeapsa, precum și o sentință mai grea pentru S.T.E. Procurorul a mai declarat: „Acuzații au fost] convocați să apară în fața Curții Supreme atunci când va fi judecat cazul acolo, să audă acuzațiile, să răspundă în numele lor și să accepte hotărârea. În observațiile sale suplimentare din 30 aprilie 1998, Procurorul a reiterat concluzia Curții de District că co-apărătorul S.T.E. a abordat victima S.S. o lovitură în cap în cursul luptei astfel încât el a căzut pe podea și stătea acolo inconștient, și că nimic nu ar putea fi determinat dacă hemoragia cerebrală a fost rezultatul loviturii sau amândoi. El a subliniat că inculpatul S.T.E a declarat că reclamantul a lovit S.S. în cap atunci când el a încercat să se ridice și că martorul E.P. Cu siguranță a declarat că reclamantul a lovit capul S.S. în timp ce stătea pe podea. Declarațiile lor legate de aceeași lovitură a capului S.S.. Discordanța din declarațiile lor nu ar putea justifica respingerea declarației S.T.E în acest punct. grave și a sustinut agresiune fizică de ambii acuzați a condus la hemoragia și moartea bruscă a victimei. 18. Într-o scrisoare din 5 mai 1998, avocatul reclamantului a răspuns că nu s-a putut observa din argumentele procurorului general că a considerat că Curtea de District a evaluat probele în mod incorect, deoarece nu a solicitat Curtea Supremă să anuleze hotărârea instanței de judecată și să trimită cazul acesteia. Avocatul pentru apărare a formulat mai mult argumente detaliate împotriva celor făcute de Procurorul General cu privire la dovezile martorilor, subliniind că dovezile co-apăratului S.T.E. nu erau fiabile, deoarece, evident, el a avut un interes personal în faptul că reclamantul a fost considerat vinovat de acuzațiile. 19. După ce a auzit acuzarea și avocatul pentru reclamant, dar nu reclamantul însuși sau orice martor, Curtea Supremă, prin hotărârea din 22 mai 1998, a condamnat reclamantul pentru acuzația inițială și l-a condamnat la 2 ani și 3 luni de închisoare. În plus, a susținut condamnarea Tribunalului de District din S.T.E. În dosarul Curții Supreme au inclus tranșe de probe orale dinaintea Curții de District și toate documentele prezentate în procedura dinaintea acesteia, cum ar fi rapoartele de poliție referitoare la incidentul din clubul din Vegas, declarațiile de martori furnizate poliției la etapa anchetei, rapoartele de autopsie și alte rezultate din examinarea medicală a decedatului, precum și un raport medical asupra reclamantului, precum și fotografiile reclamantului, co-defendantul său și celelalte cinci persoane care au fost implicate în luptă și care au devenit mai târziu martori în acest caz. Acesta a inclus, de asemenea, fotografii cu pantofii pe care reclamantul le purta în acea noapte, fotografii și desene cu sediul în care lupta a avut loc la clubul din Vegas. În plus, au existat alte documente, cum ar fi dosarul penal al reclamantului. 20. Curtea Supremă a deținut: „... Curtea de District constată că decedatul a murit dintr-o hemoragie sub-arachnoidală care rezultă dintr-un impact sau impact asupra capului este susținut. Singurele leziuni externe observate pe cap au fost o vânătăi pe scalp păros pe gât și un hematom sub scalp. Rănirea nu s-a dovedit a fi fost cauzată de un impact greu sau de impact asupra gâtului și a fost suficient de determinat că un impact relativ ușoară ar putea provoca o astfel de rănire. Faptul că decedatul a fost foarte intoxicat este, de asemenea, de importanță. În ciuda afirmațiilor [testigului] ... Curtea Supremă nu consideră incorect să concluzioneze că ambii acuzați, împreună cu S.L., au atacat decedatul. Acesta a declarat poliției și, de fapt, confirmat în instanță, acuzatul S.T.E. a lovit omul pe cap. Acest lucru este susținut de declarațiile martorilor U.R.T. și O.R.J. și, de asemenea, de propria declarație a S.T.E. că a lovit un om. Cu toate acestea, trebuie să se țină seama că E. urmărește o rănire pentru reclamant, și E.P. urmărește un prejudiciu pentru S.L. Prin urmare, Curtea Supremă constată că S.T.E. a tratat S.S. un lovitură pe cap, cu rezultatul că a căzut pe podea. În declarația martorului E.P., care într-o anumită măsură este susținută de declarația porțierului G.Ó și de declarațiile inițiale ale celor care au fost prezente la locul de pe scena în sensul că decedatul a fost lovit în cap, a fost, de asemenea, suficient de stabilit că reclamantul a lovit ulterior S.S. în cap, în timp ce stătea pe podea. Având în vedere toate dovezile de mai sus, s-a dovedit că ambii acuzați au atacat decedatul, care era atât de mult sub influența alcoolului, încât nu putea să lupte sau să se protejeze de la cădere. Nicio altă persoană nu poate fi considerată a fi infligată S.S. rănile care a dus la moartea sa. Acuzații ar fi trebuit să fi fost conștienți că agresiunea lor ar putea duce la un prejudiciu grav. Având în vedere actul și consecințele sale care trebuie considerate involuntare, comportamentul ambelor inculpate este considerat încălcarea articolului 218 alineatul (2) din Codul Penal ... Potrivit raportului autopsiei și a declarației medicului care efectuează autopsia ... consecințele atacului au fost mai grave decât ceea ce trebuia așteptat. Aceasta trebuie luată în considerare în condamnarea.” Minoria (al unui judecător) a declarat: „Declarările martorilor referitoare la evenimentele din clubul din Vegas la 13 mai 1997 ... sunt descrise în avizul majoritar și în hotărârea Curții de District. Descrierea include rolul jucat de inculpatul S.T.E., care a refuzat acuzațiile. În ciuda negării sale, mi se pare că a stabilit că, cu pumnul său, el a tratat [S.S.] ... o lovitură pe partea din spate a capului acesteia l-a făcut să cadă pe podeaua în care ulterior a depus mișcare. O rănire a fost găsită pe partea de sus a gâtului. Consider că o judecată va fi renduă pe baza că acest act perpetrat de inculpat S.T.E. a condus la [S.S.] moartea. ... Sunt de acord cu celelalte judecători că pedeapsa acestui acuzat va fi de 2 ani de închisoare. [aplicantul] de asemenea a refuzat acuzațiile. Un martor a declarat ferm că a văzut acest acuzat lovindu-l pe decedat în cap în timp ce stătea în podea. Un alt martor, un purtător de porți la clubul Vegas, a mărturisit că a văzut pe cineva lovindu-l pe om în timp ce stătea pe podea. Pentru el acest lucru părea o lovitură, dar el nu a putut spune cine a lovit, nici unde a lovit corpul. Martorul nu a menționat acest lucru atunci când a făcut declarația lui la poliție pe 14 mai 1997. Când a fost interogat din nou de către poliție 2 zile mai târziu, martorul a fost citat spunând: "Aceasta a fost o luptă în care a văzut mâinile bate și picioarele lovind, dar el nu a putut determina cine bate sau dacă cineva lovind pe cineva ". Având în vedere cazul în ansamblu, acuzațiile nu sunt suportate de această declarație martor. Consider că urmărirea penală a eșuat să stabilească vinovăția [aplicantului] și că achitarea sa de către Curtea de District trebuie, prin urmare, să fie susținută.” 21. art. 157 alineatele (1) și (3) din Codul de Procedință Penală din 1991 (modificat de Legea nr. 37/1994) citește după cum urmează: „1. Cazurile din Curtea Supremă trebuie, în general, prezentate oral în timpul ședinței finale. Cu toate acestea, Curtea poate decide că prezentarea finală a unui caz are loc în scris, în cazul în care există motive particulare care fac acest lucru de laudă. Curtea Supremă poate, de asemenea, să primească un caz de judecată fără o prezentare finală în cazul în care ambele părți solicită acest lucru sau în cazul în care recursul se referă numai la o revizuire a sancțiunilor ordonate. ... Curtea Supremă poate decide, în măsura în care este necesar, să primească în declarații de judecată furnizate oral în probă, dacă Curtea consideră, în lumina faptelor, că dovezile în cauză pot afecta rezultatul cazului.” 22. art. 159 prevede: „1. Curtea Supremă nu poate ordona o penalitate mai grea sau alte sancțiuni, cu excepția cazului în care autoritatea fiscală are, în acest scop, recurs împotriva unei hotărâri. În cazul în care un recurs a fost interzis împotriva unei hotărâri de către autoritatea penală, dar nu de către inculpat, Curtea Supremă poate schimba totuși hotărârea în favoarea acuzatului. În cazul unui recurs pe fondul unei hotărâri, Curtea Supremă nu modifică sancțiunile ordonate, cu excepția cazului în care acestea depășesc limitele prevăzute în dispozițiile penale relevante sau în cazul în care acestea sunt disproporționate față de infracțiunile comise de inculpat. Curtea Supremă nu poate revizui concluzia unei instanțe de district cu privire la valoarea evidentă a declarațiilor orale, cu excepția cazului în care martorul în cauză, sau inculpatul, a făcut o declarație în fața Curții Supreme. În cazul în care Curtea Supremă consideră probabil că încheierea unei instanțe de district cu privire la valoarea evidentă a declarațiilor orale în instanță poate fi incorectă, astfel încât să afecteze în mod material rezultatul cazului, iar martorii în cauză sau acuzatul nu au prezentat declarații orale în fața Curții Supreme, Curtea Supremă poate invalida hotărârea instanței de district și procedura instanței de district în măsura în care este necesară pentru a permite primirea probelor orale de către instanța de district, după caz, și o nouă hotărâre de pronunțare.” Guvernul a susținut că, în conformitate cu practicile juridice, sensul expresiunii „valor evidențiale ale declarațiilor orale” din art. 159.4 este dublu. În primul rând, se referă la evaluarea credibilității unui martor și a declarațiilor sale luate în considerare pe cont propriu. În acest scop, este necesar ca martorul să apară în instanță și să fie interogat direct de judecător. În al doilea rând, dispoziția din art. 159 alineatul (4) se referă la greutatea mărturiei sale în comparație cu cea a altor probe din acest caz, în cazul în care Curtea Supremă a acceptat evaluarea de către Curtea de District a credibilității martorilor. Scopul principal al dispoziției este de a garanta că Curtea Supremă nu va reevalua credibilitatea unui martor care a dat probe orale Curții de District. Potrivit Guvernului, această interpretare găsește sprijin în raportul explicativ care însoțește proiectul de lege nr. 37/1994 de modificare a dispozițiilor privind procedurile în fața Curții Supreme. Dacă acesta consideră că Curtea de District a evaluat greșit credibilitatea declarațiilor martorilor, ar anula hotărârea de primă instanță și, în măsura în care este necesar, ar ordona Curții de District să ia noi probe orale și să furnizeze o nouă hotărâre. Un exemplu al Curții Supreme care a luat probe în temeiul articolului 159 alineatul (4) ar putea fi găsit în cazul Curții Supreme nr. 11/2001, hotărât la 21 februarie 2002, în cazul în care Curtea Supremă, după ce a anulat deja evaluarea cu privire la această chestiune a Curții de District, a considerat necesar, într-o a doua rundă, să se evalueze credibilitatea apărării acuzate.

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
Sursă