CtEDO 22.07.2003 Auto

AFFAIRE OZGUR KILIÇ c. TURQUIE

RESPONDENT
TUR
HOTĂRÂRE
22.07.2003
Pe scurt
Instanță
CtEDO
Concluzie
Radiation du rôle (règlement amiable)
RĂSFOIEȘTE: CtEDO · 2003
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro
Citează această cauză
AFFAIRE OZGUR KILIÇ c. TURQUIE (CtEDO, 2003)
HUDOC · oficial

SECȚIUNEA 2 CONCLUZIILE AVOCATULUI GENERAL ÖZGÜR KILIÇ c. TURCIA (solicitarea nr. 42591/98) HOTĂRÂREA (reglementarea amiabilă) STRASBURG 22 iulie 2003 Această hotărâre este definitivă. Această hotărâre poate fi supusă unor modificări de formă. În cauza Özgür K judecătorii și judecătorii dlui Dolle, graffière de section După ce au deliberat în camera Consiliului la 24 septembrie 2002 și 1 iulie 2003, se pronunță la hotărâre că, adoptat la această ultimă dată de procedură La originea cauzei se află o cerere (n 42591/98) îndreptată împotriva Republicii Turcia și inclusiv un resortisant al acestui stat, domnul Özgür K La 9 iulie 1998, în temeiul fostului articol 25 din Convenția de salvgardare a drepturilor omului și a libertăților fundamentale, reclamantul, care a fost admis în beneficiul asistenței judiciare, este reprezentat în fața Curții de către Z.S. Özdo maian, avocat al lui Izmir. Guvernul turc este reprezentat de agentul său, dl. Șcan, ministru penipotențiar, director general adjunct al Consiliului Europei și al drepturilor omului. Cererea are scopul de a obține o decizie pe punctul de a afla dacă faptele cauzei dezvăluie o încălcare a dispozițiilor art. 3 din Convenție. Cererea a fost transmisă Curții la 1 noiembrie 1998, data intrării în vigoare a Protocolului nr 11 la Convenție [art. 5 alin. (2) din Protocolul nr. 11). La 24 septembrie 2002, după ce a primit observațiile părților, Curtea a declarat cererea admisibilă. La 4 martie și 22 aprilie 2003, reclamantul și, respectiv, guvernul au prezentat declarații formale de acceptare a unui regulament confidențial al cauzei. ÎN FAȚĂ Reclamantul s-a născut în 1977 și își are reședința în Izmir. La 10 ianuarie 1997, a fost arestat în cadrul unei anchete penale deschise de Parchet lângă curtea de securitate a statului Izmir. În aceeași zi, la ora 11:35, a fost examinat de un medic legist care a dezlegat două răni deja vindecate pe brațe. Nu s-au constatat urme de violență. În timpul arestării sale, polițiștii i - ar fi dat bătăi de cap, jeturi de apă, în timp ce ar fi fost dezbracate și electrocutate. De asemenea, ei i - ar fi dat lovituri în cușca toracică cu ajutorul unui sac plin cu nisip. 10. La 17 ianuarie 1997, la ora 9:30, la cererea tribunalului d .Izmir, reclamantul a fost examinat de un medic legist. În raportul său, acesta din urmă consemna că, în cazul în care persoana respectivă suferea de o durere de cap și susținea că fusese victima unor descărcări electrice la nivelul degetelor, nu prezenta nici o dovadă de violență. 11. În urma examinării sale medicale, reclamantul a fost reținut provizoriu și transferat la casa din Bergama de către jandarmi, iar în timpul acestui transfer, aceștia din urmă i-ar fi făcut obiectul unor abuzuri. Tot la 17 ianuarie 1997 la ora 23:33, reclamantul a fost examinat de către medicul de la casa de judecată Bergama. În raportul său datat din aceeași zi, acesta din urmă a constatat diferite sechele pe corpul său. 13. La 25 septembrie 1997, reclamantul a depus o plângere la Parchetul d .Izmir împotriva polițiștilor responsabili de arestarea sa pentru tortură (art. 243 din Codul Penal), precum și împotriva jandarmilor însărcinați să-l conducă la casa arestată din Bergama pentru maltratare (art. 245 din Codul Penal). La 24 octombrie 1997, biroul de judecată al lui Izmir i-a respins pe polițiști din cauza lipsei de probe. El a considerat că (...) [judecătorul] a examinat scrisorile ca răspuns și anexele trimise de Secțiunea de combatere a terorismului din cadrul conducerii securității dlui Izmir și a luat în considerare rezultatul procesului de informare preliminară. Din aceasta reiese că examinările medico-legale prezentate reclamantului în momentul intrării în custodia sa și al ieșirii din custodia sa au evidențiat absența unor dovezi care să susțină afirmațiile sale (...) În ceea ce privește jandarmii însărcinați cu transferul reclamantului la casa de judecată din Bergama, Parchetul s-a declarat incompetent și a retrimis această parte a dosarului la Tribunalul din Izmir. 15. La 3 decembrie 1997, avocatul reclamantului a atacat respingerea în cauză în fața președintelui tribunalului din Karșiyaka. 16. Printr-o decizie din 16 decembrie 1997, președintele Tribunalului de Instană al lui Karșiyaka a respins opoziția reclamantului având în vedere motivele invocate de Parchet și conținutul dosarului. Procedura în măsura în care privește jandarmii în cauză este încă în curs de desfășurare în fața Tribunalului din Izmir. LA 22 aprilie 2003, Curtea a primit de la guvern următoarea declarație: Guvernul Republicii Turcia regretă apariția unor cazuri individuale, cum ar fi cel din speță, a relelor tratamente aplicate de autorități unor persoane aflate în arest, cu excepția legislației turce existente și a hotărârii guvernului de a împiedica astfel de acte. Guvernul admite că faptul de a tortura sau de a maltrata deținuții constituie în special o încălcare a articolului 3 din Convenție. El se angajează să emită instrucțiunile corespunzătoare și să adopte toate măsurile necesare pentru a se asigura că interzicerea relelor tratamente este respectată în viitor. El se referă la aceste aspecte la angajamentele asumate de el în declarația semnată în cadrul cererii n 34382/97 și își reiterează hotărârea de a le da efect și observă, de asemenea, că măsurile legale și administrative adoptate recent au permis reducerea cazurilor de rele tratamente în circumstanțele similare cu cele ale acestei specii. În vederea unei soluționări pe cale amiabilă a cauzei care are ca origine cererea nr. 42591/98, introdusă de dl Özgür K Această sumă nu va fi supusă niciunui impozit sau sarcină fiscală în vigoare la momentul respectiv și va fi vărsată în euro într-un cont bancar indicat de reclamant sau de consiliul său autorizat în mod corespunzător. Aceasta va fi plătită în termen de trei luni de la notificarea hotărârii Curții pronunțate în temeiul articolului 39 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului. Această plată va face ca plata definitivă a cauzei. În lipsa unei plăți în termenul menționat, Ö se angajează să plătească, începând de la data expirării acestuia și până la plata efectivă a sumei în cauză, o dobândă simplă la o rată egală cu cea a facilității de împrumut marginală a Băncii Centrale Europene aplicabile pentru această perioadă, majorată cu trei puncte procentuale. Guvernul consideră că supravegherea de către Comitetul miniștrilor Consiliului □Europe a executării hotărârii Curții în această cauză, precum și a celor pronunțate în cauzele similare cu privire la Turcia, constituie un mecanism adecvat pentru a asigura îmbunătățirea constantă a situației în materie de protecție a drepturilor omului. În acest sens, se angajează să își continue cooperarea, necesară pentru atingerea acestui obiectiv. În cele din urmă, Ö Õ se angajează să nu solicite retrimiterea cauzei la Marea Cameră în conformitate cu Õ art. 43 alineatul (1) din Convenție după pronunțarea hotărârii. 18. La 7 martie 2003, Curtea primise deja următoarea declarație, semnată de reprezentantul reclamantului În calitate de reprezentant al reclamantului, domnul Özgür K , reclamantului, în ceea ce privește prejudiciile și cheltuielile și cheltuielile de judecată, o sumă globală de 27 000 EUR (27 000 EUR). În urma consultării prin grija mea, reclamantul acceptă termenii acestei declarații și, în consecință, renunță la orice altă pretenție împotriva Turciei cu privire la faptele care au stat la originea cererii. El declară că cauza este soluționată definitiv și se angajează să nu solicite, după pronunțarea hotărârii Curții în această cauză, trimiterea acesteia la Marea Cameră, în conformitate cu art. 43 alin. (1) din Convenție. 19. Curtea ia act de regulamentul amiabil la care au ajuns părțile [art. 39 din convenție]. Aceaceasta este asigurată că acest regulament se bazează pe respectarea drepturilor omului, astfel cum sunt recunoscute de convenție sau de protocoalele sale [art. 37 alineatul (1) în fine din convenție și art. 62 alineatul (3) din Regulamentul de procedură]. 20. Prin aceste motive, Curtea, până la data de 31 decembrie, hotărăște să șteargă cauza rolului Ia act de angajamentul părților de a nu solicita trimiterea cauzei la Marea Cameră. Făcut în franceză și apoi comunicat în scris la 22 iulie 2003 în temeiul articolului 77 alineatul (2) și al articolului 3 din Regulamentul de procedură. Dolle J.-P. Costa Module Președinte

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
CtEDO 2002-11-26
0,96
AFFAIRE ÖZKAN KILIC c. TURQUIE
DEUXIÈME SECTION AFFAIRE ÖZKAN KILIÇ c. TURQUIE (Requêtes n os 27209/95 et 27211/95) ARRÊT (Règlement amiable) STRASBOURG 26 novembre 2002 Cet arrêt est définitif. Il peut subir des retouches de forme. En l’affaire Özkan Kılıç c. Turquie, L
CtEDO 2002-11-07
0,96
AFFAIRE ÖZEL c. TURQUIE
TROISIÈME SECTION AFFAIRE ÖZEL c. TURQUIE (Requête n o 42739/98) ARRÊT STRASBOURG 7 novembre 2002 DÉFINITIF 07/02/2003 Cet arrêt deviendra définitif dans les conditions définies à l’article 44 § 2 de la Convention. Il peut subir des retouch
CtEDO 2005-10-20
0,96
AFFAIRE KILIÇOĞLU c. TURQUIE
TROISIÈME SECTION AFFAIRE KILIÇOĞLU c. TURQUIE (Requête n o 41136/98) ARRÊT STRASBOURG 20 octobre 2005 DÉFINITIF 20/01/2006 Cet arrêt deviendra définitif dans les conditions définies à l’article 44 § 2 de la Convention. Il peut subir des re
CtEDO 2003-03-04
0,96
AFFAIRE ÔZKUR ET GÔKSUNGUR c. TURQUIE
DEUXIÈME SECTION AFFAIRE ÖZKUR ET GÖKSUNGUR c. TURQUIE (Requête n o 37088/97) ARRÊT (Règlement Amiable) STRASBOURG 4 mars 2003 Cet arrêt est définitif. Il peut subir des retouches de forme. En l’affaire Özkur et Göksungur c. Turquie, La Cou
CtEDO 2003-04-22
0,96
AFFAIRE GÜLER ET AUTRES c. TURQUIE
DEUXIÈME SECTION AFFAIRE GÜLER ET AUTRES c. TURQUIE (Requête n o 46649/99) ARRÊT ( Règlement amiable ) STRASBOURG 22 avril 2003 Cet arrêt est définitif. Il peut subir des retouches de forme. En l’affaire Güler et autres c. Turquie, La Cour
Sursă