CASE OF BECK, COPP AND BAZELEY AGAINST THE UNITED KINGDOM

Rezoluția ResDH(2003)128 privind hotărârea Curții Europene a Drepturilor Omului din 22 octombrie 2002 (finală la 22 ianuarie 2003) în cazul Beck, Copp și Bazeley împotriva Regatului Unit (aprobată de Comitetul de Miniștri la 22 iulie 2003 la cea de-a 847-a ședință a Deputaților Miniștrilor) Comitetul de miniștri, în conformitate cu art. 46 alineatul (2) din Convenția pentru protecția drepturilor omului și a libertăților fundamentale, astfel cum a fost modificat prin Protocolul nr. 11 (denumit în continuare „Convenția”), având în vedere hotărârea Curții Europene a Drepturilor Omului în cazul Beck, Copp și Bazeley a transmis la 22 octombrie 2002 și a transmis Comitetul de Miniștri odată ce a devenit final în temeiul articolelor 44 și 46 din Convenție; reamintind că cazul a fost originat în trei cereri (Nus.

48535/99, 48536/99 și 48537/99) împotriva Regatului Unit, depus la Curtea Europeană a Drepturilor Omului la 11, 12 și, respectiv, 11 ianuarie 1999, în conformitate cu art. 34 din Convenția de către dl John Beck, dl Howard Copp și dl Kevin Bazeley, trei resortisanți britanici, și că Curtea a declarat admisibile plângerile legate de o încălcare discriminatorie a dreptului reclamantului de a respecta viața privată și de familie din cauza anchetelor privind homosexualitatea lor și concedierea ulterioară de la Forța Aerienă Reală (dl Beck și dl Beck Bazeley) și Corpul Medical al Armatei Regale (domnul Copp) în conformitate cu politica în vigoare în acel moment, interzicând homosexualii să slujească în forțele armate și lipsa de remediere eficace în acest sens în dreptul intern; întrucât în hotărârea sa din 22 octombrie 2002 în unanimitate, Curtea a considerat că a existat o încălcare a articolului 8 din convenție; a susținut că nici o problemă separată nu a apărut în temeiul articolului 14 din Convenție luată coroborat cu art. 8; a susținut că nu a existat nicio încălcare a articolului 3 din Convenție luată singur sau coroborat cu art. 14; a susținut că nu este necesar să se examineze plângerile reclamanților în temeiul articolului 10 din Convenție luate singure sau coroborate cu art. 14; a susținut că a existat o încălcare a articolului 13 din Convenție;

deține că Guvernul Statului pârât a fost să plătească primul reclamant, în termen de trei luni de la data în care hotărârea a devenit finală, următoarele sume care urmează să fie convertite în kilograme sterline la data decontarii: 30 300 de euro în ceea ce privește prejudiciile morale, 131 400 de euro în ceea ce privește prejudiciu material, 783 de euro în ceea ce privește costurile și cheltuielile procedurii interne și 5 600 de euro în ceea ce privește costurile și cheltuielile procedurii convenției și că dobânzile simple la o rată egală cu rata de creditare marginală a Băncii Centrale Europene plus trei puncte procentuale ar trebui plătite de la expirarea celor trei luni menționate până la decontare; deținea că Guvernul Statului pârât a plătit al doilea reclamant, în termen de trei luni de la data în care hotărârea a devenit finală, următoarele sume care urmează să fie convertite în kilograme sterline la data de decontare: 30 300 euro în ceea ce privește prejudiciile morale, 87 300 euro în ceea ce privește prejudiciu material,

1 444 euro în ceea ce privește costurile și cheltuielile procedurii interne și 6 100 euro în ceea ce privește costurile și cheltuielile procedurii convenției și că dobânzile simple la o rată egală cu rata de creditare marginală a Băncii Centrale Europene plus trei puncte procentuale ar trebui plătite de la expirarea celor trei luni menționate până la decontare; deține că Guvernul Statului pârât a fost să plătească celui de-al treilea reclamant, în termen de trei luni de la data în care hotărârea a devenit finală, următoarele sume care urmează să fie convertite în kilograme sterline la data decontarii: 30 300 de euro în ceea ce privește prejudiciile morale, 145 100 de euro în ceea ce privește prejudiciu material, 1 632 de euro în ceea ce privește costurile și cheltuielile procedurii interne și 7 000 de euro în ceea ce privește costurile și cheltuielile procedurii convenției și că dobânzile simple la o rată egală cu rata de creditare marginală a Băncii Centrale Europene plus trei puncte procentuale ar trebui plătite de la expirarea celor trei luni menționate până la decontare; având în vedere normele adoptate de Comitetul de miniștri în ceea ce privește aplicarea articolului 46 alineatul (2) din convenție; având în vedere obligația Regatului Unit în temeiul articolului 46 alineatul (1) din Convenție de a respecta aceasta,

întrucât în cadrul examinării cazului de către Comitetul de Miniștri, Guvernul Statului pârât a reamintit că deja au fost luate măsuri pentru a evita noi încălcări ale aceleiași ca cele constatate în acest caz, în special prin introducerea Politicii privind codul forțelor armate de conduită socială Declarația de înlăturare a interdicției privind homosexualii care servesc în armată (a se vedea Rezoluțiile ResDH(2002)34 în cazul Lustig-Pream și Beckett și ResDH(2002)35 în cazul Smith și Grady), și a indicat că hotărârea Curții Europene a fost transmisă autorităților în mod direct în cauză; Având în vedere că la 8 aprilie 2003, avocatul reclamantului a confirmat că, în termenul stabilit, Guvernul Statului pârât a plătit reclamanților sumele prevăzute în hotărârea din 22 octombrie 2002, Declară, după ce a luat act de informațiile furnizate de Guvernul Regatului Unit, că și-a exercitat funcțiile în temeiul articolului 46 alineatul (2) din Convenție în acest caz.

Resolution ResDH(2003)128 concerning the judgment of the European Court of Human Rights of 22 October 2002 (final on 22 January 2003) in the case of Beck, Copp and Bazeley against the United Kingdom (Adopted by the Committee of Ministers on 22 July 2003 at the 847th meeting of the Ministers’ Deputies) The Committee of Ministers, under the terms of Article 46, paragraph 2, of the Convention for the Protection of Human Rights and Fundamental Freedoms, as amended by Protocol No. 11 (hereinafter referred to as “the Convention”), Having regard to the judgment of the European Court of Human Rights in the case of Beck, Copp and Bazeley delivered on 22 October 2002 and transmitted to the Committee of Ministers once it had become final under Articles 44 and 46 of the Convention; Recalling that the case originated in three applications (Nos.

48535/99, 48536/99 and 48537/99) against the United Kingdom, lodged with the European Court of Human Rights on 11, 12 and 11 January 1999 respectively under Article 34 of the Convention by Mr John Beck, Mr Howard Copp and Mr Kevin Bazeley, three British nationals, and that the Court declared admissible the complaints related to a discriminatory breach of the applicants’ right to respect for their private and family life on account of investigations concerning their homosexuality and their subsequent dismissal from the Royal Air Force (Mr Beck and Mr Bazeley) and the Royal Army Medical Corps (Mr Copp) in accordance with the policy, in force at the time, banning homosexuals from serving in the armed forces and to the lack of effective remedy in domestic law in this respect; Whereas in its judgment of 22 October 2002 the Court unanimously: - held that there had been a violation of Article 8 of the Convention; - held that no separate issue arose under Article 14 of the Convention taken in conjunction with Article 8; - held that there had been no violation of Article 3 of the Convention taken either alone or in conjunction with Article 14; - held that it was not necessary to examine the applicants’ complaints under Article 10 of the Convention taken either alone or in conjunction with Article 14; - held that there had been a violation of Article 13 of the Convention;

- held that the government of the respondent state was to pay the first applicant, within three months from the date at which the judgment became final, the following amounts to be converted to pounds sterling at the date of settlement: 30 300 euros in respect of non-pecuniary damage, 131 400 euros in respect of pecuniary damage, 783 euros in respect of costs and expenses of the domestic proceedings and 5 600 euros in respect of costs and expenses of the Convention proceedings and that simple interest at a rate equal to the marginal lending rate of the European Central Bank plus three percentage points should be payable from the expiry of the above-mentioned three months until settlement; - held that the government of the respondent state was to pay the second applicant, within three months from the date at which the judgment became final, the following amounts to be converted to pounds sterling at the date of settlement: 30 300 euros in respect of non-pecuniary damage, 87 300 euros in respect of pecuniary damage, 1 444 euros in respect of costs and expenses of the domestic proceedings and 6 100 euros in respect of costs and expenses of the Convention proceedings and that simple interest at a rate equal to the marginal lending rate of the European Central Bank plus three percentage points should be payable from the expiry of the above-mentioned three months until settlement;

- held that the government of the respondent state was to pay the third applicant, within three months from the date at which the judgment became final, the following amounts to be converted to pounds sterling at the date of settlement: 30 300 euros in respect of non-pecuniary damage, 145 100 euros in respect of pecuniary damage, 1 632 euros in respect of costs and expenses of the domestic proceedings and 7 000 euros in respect of costs and expenses of the Convention proceedings and that simple interest at a rate equal to the marginal lending rate of the European Central Bank plus three percentage points should be payable from the expiry of the above-mentioned three months until settlement; - dismissed the remainder of the applicants’ claim for just satisfaction; Having regard to the Rules adopted by the Committee of Ministers concerning the application of Article 46, paragraph 2, of the Convention; Having invited the government of the respondent state to inform it of the measures which had been taken in consequence of the judgment of 22 October 2002, having regard to the United Kingdom’s obligation under Article 46, paragraph 1, of the Convention to abide by it; Whereas during the examination of the case by the Committee of Ministers,

the government of the respondent state recalled that measures had already been taken to avoid new violations of the same kind as those found in this case, in particular through the introduction of The Armed Forces Code of Social Conduct Policy Statement lifting the ban on homosexuals serving in the military (see Resolutions ResDH(2002)34 in the case of Lustig-Pream and Beckett and ResDH(2002)35 in the case of Smith and Grady), and indicated that the European Court’s judgment had been sent out to the authorities directly concerned; Having satisfied itself that on 8 April 2003 the applicants’ lawyer confirmed that, within the time-limit set, the government of the respondent state had paid the applicants the sums provided for in the judgment of 22 October 2002, Declares, after having taken note of the information supplied by the Government of United Kingdom, that it has exercised its functions under Article 46, paragraph 2, of the Convention in this case.