Martins Serra și Andrade Cancio împotriva Portugaliei

Rezoluția ResDH(2003)136 privind hotărârea Curții Europene a Drepturilor Omului din 6 decembrie 2001 (definită la 6 martie 2002) în cauza Martins Serra și Andrade Câncio împotriva Portugaliei (adoptată de Comitetul de Miniștri la 22 iulie 2003, cu ocazia celei de-a 847-a ședințe a delegaților miniștrilor) Comitetul miniștrilor, în temeiul articolului 46 alineatul (2) din Convenția de salvgardare a drepturilor omului și a libertăților fundamentale, astfel cum a fost reținută prin Protocolul nr. 11 (denumită în continuare "nr. 11"), având în vedere hotărârea Curții Europene a Drepturilor Omului pronunțată la 6 decembrie 2001 în cauza Martins Serra și Andrade Câncio și, odată definitivă, transmisă Comitetului miniștrilor în temeiul art. 44 și 46 din Convenția care reamintește că la originea acestei cauze se află o cerere (nr. 4399/98) îndreptată împotriva Portugaliei, introdusă în fața Comisiei Europene pentru Drepturile Omului la 29 septembrie 1998 în temeiul fostului articol 25 din Convenție, de către M. Eusebio Martins Serra și domnul Rogerio Andrade Câncio, resortisanți portughezi și Curtea, sesizată cu această cauză în temeiul articolului 5 alineatul (2) din Protocolul 11, a declarat admisibilă cauza privind durata excesivă a unei proceduri civile, având în vedere că, în hotărârea sa din 6 decembrie 2001,

unanimitatea a declarat că a avut loc o încălcare a articolului 6 alineatul (1) din convenție.

a declarat că guvernul statului pârât trebuie să plătească, în termen de trei luni de la data la care hotărârea va deveni definitivă, fiecărui reclamant 1 300 000 de ecudos portughez pentru prejudicii morale și, împreună cu reclamanții, 300 000 de ecudos portughez, plus orice sumă care poate fi datorată în temeiul TVA, pentru cheltuieli și cheltuieli de judecată și că aceste sume ar trebui să majoreze un interes simplu cu 7% laan de la expirarea termenului respectiv și până la plata plății a respins pretențiile reclamanților în ceea ce privește satisfacția echitabilă pentru surplus, având în vedere normele adoptate de Comitetul de Miniștri privind aplicarea articolului 46 alineatul (2) din Convenția de invitare a guvernului de la statul pârât la În decembrie 2001, având în vedere obligația pe care Portugalia a respectat-o conform art. 46 alin. (1) din Convenția S Întrucât, în cursul examinării acestei cauze de către Comitetul miniștrilor, guvernul statului pârât a indicat că hotărârea Curții a fost transmisă autorităților direct în cauză și că problema duratei procedurilor judiciare era în curs de examinare în scopul de a verifica dacă astfel de proceduri pot fi încheiate într-un termen rezonabil Declar că, după ce a luat cunoștință de informațiile furnizate de Guvernul Portugaliei,

acesta și-a îndeplinit atribuțiile în temeiul articolului 46 alineatul (2) din convenție în prezenta cauză.

Résolution ResDH(2003)136 relative à l’arrêt de la Cour européenne des Droits de l’Homme du 6 décembre 2001 (définitif le 6 mars 2002) dans l’affaire Martins Serra et Andrade Câncio contre le Portugal (adoptée par le Comité des Ministres le 22 juillet 2003, lors de la 847e réunion des Délégués des Ministres) Le Comité des Ministres, en vertu de l’article 46, paragraphe 2, de la Convention de sauvegarde des Droits de l’Homme et des Libertés fondamentales telle qu’amendée par le Protocole n° 11 (ci-après dénommée «la Convention»), Vu l’arrêt de la Cour européenne des Droits de l’Homme rendu le 6 décembre 2001 dans l’affaire Martins Serra et Andrade Câncio et transmis une fois définitif au Comité des Ministres en vertu des articles 44 et 46 de la Convention ; Rappelant qu’à l’origine de cette affaire se trouve une requête (n° 43999/98) dirigée contre le Portugal, introduite devant la Commission européenne des Droits de l’Homme le 29 septembre 1998 en vertu de l’ancien article 25 de la Convention, par M. Eusébio Martins Serra et M. Rogério Andrade Câncio, ressortissants portugais, et que la Cour, saisie de cette affaire en vertu de l’article 5, paragraphe 2, du Protocole n° 11, a déclaré recevable le grief relatif à la durée excessive d’une procédure civile : Considérant que dans son arrêt du 6 décembre 2001 l’unanimité : - a dit qu’il y avait eu violation de l’article 6,

paragraphe 1, de la Convention ; - a dit que le gouvernement de l’Etat défendeur devait verser, dans les trois mois à compter du jour où l’arrêt sera devenu définitif, à chaque requérant 1 300 000 escudos portugais pour préjudice moral et, conjointement aux requérants, 300 000 escudos portugais, plus tout montant pouvant être dû au titre de la TVA, pour frais et dépens et que ces montants seraient à majorer d’un intérêt simple de 7% l’an à compter de l’expiration dudit délai et jusqu’au versement ; - a rejeté les prétentions des requérants en matière de satisfaction équitable pour le surplus ; Vu les Règles adoptées par le Comité des Ministres relatives à l’application de l’article 46, paragraphe 2, de la Convention ; Ayant invité le gouvernement de l’Etat défendeur à l’informer des mesures prises à la suite de l’arrêt du 6 décembre 2001, eu égard à l’obligation qu’a le Portugal de s’y conformer selon l’article 46, paragraphe 1, de la Convention ; S’étant assuré que le 20 novembre 2002, après l’expiration du délai imparti, le gouvernement de l’Etat défendeur avait versé aux requérants les sommes prévues dans l’arrêt du 6 décembre 2001, et que les intérêts de retard dus avaient été versés le même jour, Attendu que lors de l’examen de cette affaire par le Comité des Ministres,

le gouvernement de l’Etat défendeur a indiqué que l’arrêt de la Cour avait été transmis aux autorités directement concernées et que la question des durées de procédures judiciaires était en cours d’examen dans le but de vérifier que de telles procédures puissent être closes dans un délai raisonnable ; Déclare, après avoir pris connaissance des informations fournies par le Gouvernement du Portugal, qu’il a rempli ses fonctions en vertu de l’article 46, paragraphe 2, de la Convention dans la présente affaire.