Josef Fischer împotriva Austriei

Rezoluția ResDH(2003)126 privind hotărârea Curții Europene a Drepturilor Omului din 17 ianuarie 2002 (definită la 17 aprilie 2002) în cauza Josef Fischer împotriva Austriei (adoptată de Comitetul de Miniștri la 22 iulie 2003, cu ocazia celei de-a 847-a ședințe a delegaților miniștrilor) Comitetul miniștrilor, în temeiul articolului 46 alineatul (2) din Convenția de salvgardare a drepturilor omului și a libertăților fundamentale, astfel cum a fost modificată prin Protocolul nr. 11 (denumită în continuare "Convenția") Având în vedere hotărârea Curții Europene a Drepturilor Omului pronunțată la 17 ianuarie 2002 în cauza Josef Fischer și transmisă definitiv Comitetului miniștrilor în temeiul articolelor 44 și 46 din convenție Reamintind faptul că, la originea acestei cauze, se află o cerere (nr. 33382/96) adresată împotriva Austriei, introdusă în fața Comisiei Europene pentru Drepturile Omului la 29 mai 1996 în temeiul fostului articol 25 din Convenție, de domnul Josef Fischer, resortisant austriac, și că Curtea, sesizată cu această cauză în temeiul articolului 5 alineatul (2) din protocol 11, a declarat admisibil motivul întemeiat pe necomunicarea observațiilor scrise ale procurorului general cu privire la recursul său în Casație în fața Curții Supreme, în cadrul procedurii penale îndreptate împotriva sa în 1995, având în vedere că, în hotărârea sa din 17 ianuarie 2002, Curtea,

în unanimitate, a declarat că a avut loc o încălcare a articolului 6 alineatul (1) din convenție.

- a spus că prezenta hotărâre constituie prin ea însăși o satisfacție echitabilă suficientă în ceea ce privește prejudiciul moral suferit a declarat că guvernul statului pârât trebuie să plătească reclamantului, în termen de trei luni de la data la care hotărârea a devenit definitivă, 40 000 de silingi austrieci pentru cheltuieli și cheltuieli de judecată și că această sumă ar trebui să majoreze un interes simplu de 4% la l a respins pretențiile reclamantului în materie de satisfacție echitabilă pentru surplus, având în vedere normele adoptate de Comitetul de Miniștri privind aplicarea articolului 46 alineatul (2) din Convenția de invitare a guvernului statului pârât la adresa ianuarie 2002, având în vedere obligația pe care o are: Austria de a se conforma în conformitate cu art. 46 alin. (1) din Convenție Având în vedere că, la examinarea acestei cauze, guvernul statului pârât a reamintit că măsurile au fost deja adoptate pentru a evita noi încălcări similare celor constatate în prezenta cauză (a se vedea Rezoluția DH(97) 2500 în cauza Bouut împotriva Austriei),

inclusiv intrarea în vigoare a Legii nr. 762 din 30 decembrie 1996 conform căreia comunicarea observațiilor nu poate fi omisă decât în cazul în care procurorul ia poziție în favoarea pârâtului sau în cazul în care instanța dă curs în totalitate acțiunii acestuia din urmă În conformitate cu art. 46 alineatul (2) din Convenție în prezenta cauză, guvernul statului pârât a plătit reclamantului suma prevăzută în hotărârea din 17 ianuarie 2002, după ce a luat cunoștință de informațiile furnizate de Guvernanța Austriei, pe care și le-a îndeplinit în temeiul articolului 46 alineatul (2) din convenție în prezenta cauză.

Résolution ResDH(2003)126 relative à l’arrêt de la Cour européenne des Droits de l’Homme du 17 janvier 2002 (définitif le 17 avril 2002) dans l’affaire Josef Fischer contre l’Autriche (adoptée par le Comité des Ministres le 22 juillet 2003, lors de la 847e réunion des Délégués des Ministres) Le Comité des Ministres, en vertu de l’article 46, paragraphe 2, de la Convention de sauvegarde des Droits de l’Homme et des Libertés fondamentales telle qu’amendée par le Protocole n° 11 (ci-après dénommée «la Convention»), Vu l’arrêt de la Cour européenne des Droits de l’Homme rendu le 17 janvier 2002 dans l’affaire Josef Fischer et transmis une fois définitif au Comité des Ministres en vertu des articles 44 et 46 de la Convention ; Rappelant qu’à l’origine de cette affaire se trouve une requête (n° 33382/96) dirigée contre l’Autriche, introduite devant la Commission européenne des Droits de l’Homme le 29 mai 1996 en vertu de l’ancien article 25 de la Convention, par M. Josef Fischer, ressortissant autrichien, et que la Cour, saisie de cette affaire en vertu de l’article 5, paragraphe 2, du Protocole n° 11, a déclaré recevable le grief tiré de la non-communication des observations écrites du procureur général relatives à son pourvoi en cassation devant la Cour suprême, dans le cadre de la procédure pénale dirigée à son encontre en 1995 ;

Considérant que dans son arrêt du 17 janvier 2002 la Cour, à l’unanimité : - a dit qu’il y avait eu violation de l’article 6, paragraphe 1, de la Convention ; - a dit que le présent arrêt constituait par lui-même une satisfaction équitable suffisante quant au préjudice moral subi ; - a dit que le gouvernement de l’Etat défendeur devait verser au requérant, dans les trois mois à compter du jour où l’arrêt sera devenu définitif, 40 000 schillings autrichiens au titre des frais et dépens et que ce montant serait à majorer d’un intérêt simple de 4% l’an à compter de l’expiration dudit délai et jusqu’au versement ; - a rejeté les prétentions du requérant en matière de satisfaction équitable pour le surplus ; Vu les Règles adoptées par le Comité des Ministres relatives à l’application de l’article 46, paragraphe 2, de la Convention ; Ayant invité le gouvernement de l’Etat défendeur à l’informer des mesures prises à la suite de l’arrêt du 17 janvier 2002, eu égard à l’obligation qu’a l’Autriche de s’y conformer selon l’article 46, paragraphe 1, de la Convention ; Considérant que lors de l’examen de cette affaire,

le gouvernement de l’Etat défendeur a rappelé que des mesures avaient déjà été adoptées pour éviter de nouvelles violations semblables à celle constatée dans la présente affaire (voir Résolution DH(97)500 dans l’affaire Bulut contre l’Autriche) avec notamment l'entrée en vigueur de la loi n° 762 du 30 décembre 1996 selon laquelle la communication des observations ne peut pas être omise que si le procureur prend position en faveur de l’accusé ou si le tribunal donne suite intégralement au recours de ce dernier ; S’étant assuré que le 31 mai 2002, dans le délai imparti, le gouvernement de l’Etat défendeur avait versé au requérant la somme prévue dans l’arrêt du 17 janvier 2002, Déclare, après avoir pris connaissance des informations fournies par le Gouvernement de l’Autriche, qu’il a rempli ses fonctions en vertu de l’article 46, paragraphe 2, de la Convention dans la présente affaire.