AFFAIRE DICHAND ET AUTRES CONTRE L'AUTRICHE

Rezoluția ResDH(2003)155 privind hotărârea Curții Europene a Drepturilor Omului din 26 februarie 2002 (definită la 26 mai 2002) în cauza Dichand și altele împotriva Austriei (adoptată de Comitetul de Miniștri la 20 octombrie 2003, în cadrul celei de-a 854-a ședințe a delegaților miniștrilor) Comitetul miniștrilor, în temeiul articolului 46 alineatul (2) din Convenția de salvgardare a drepturilor omului și a libertăților fundamentale, astfel cum a fost modificată prin Protocolul nr. 11 (denumită în continuare "Convenția") Având în vedere hotărârea Curții Europene a Drepturilor Omului pronunțată la 26 februarie 2002 în cauza Dichand și altele și transmisă definitiv Comitetului miniștrilor în temeiul articolelor 44 și 46 din Convenție Reamintind că la originea acestei cauze se află o cerere (nr. 29271/95) adresată împotriva Austriei, introdusă în fața Comisiei Europene pentru Drepturile Omului la 28 septembrie 1995 în temeiul fostului articol 25 din Convenție, de către dl. Hans Dichand, resortisant austriac, Krone-Verlag GmbH și Co.KG, o societate cu comandită simplă de drept austriac și Krone-Verlag GmbH, o societate cu răspundere limitată de drept austriac și care a fost sesizată de Curte în temeiul articolului 5 alineatul (2) din protocol 11, a declarat admisibil faptul că reclamanții au încălcat drepturile lor la libertatea de exprimare ca urmare a unui ordin emis în 1994 de către instanțele austriece prin care le interziceau, în temeiul articolului 1330 din Codul civil austriac (Allgemeines Bürgerliches Gesetzbuch), să repete cuvinte pe care le publicaseră în jurnalul lor (Noue Kronen-Zeitung) și să le condamne să le retragă aceste cuvinte. Având în vedere că, în hotărârea sa din 26 februarie 2002, Curtea, în unanimitate, a declarat că a avut loc o încălcare a articolului 10 din convenție, întrucât a concluzionat că observațiile în cauză nu erau declarații de fapt, ci hotărâri de valoare care nu erau lipsite de o bază de fapt a declarat că guvernul statului pârât trebuie să plătească părții reclamante, în termen de trei luni de la data la care hotărârea va deveni definitivă, 7 539,81 EUR pentru prejudicii materiale; 20 704,82 EUR pentru cheltuieli și 1 850 EUR pentru dobânzi suplimentare și că aceste sume ar trebui să majoreze un interes simplu cu 4% la an de la expirarea termenului respectiv și până la data la care termenul respectiv a expirat a respins pretențiile părților reclamante privind satisfacția echitabilă pentru surplus, având în vedere normele adoptate de Comitetul de Miniștri privind aplicarea articolului 46 alineatul (2) din Convenția de invitare a guvernului de la statul pârât în legătură cu măsurile luate ca urmare a hotărârii din 26 Februarie 2002, având în vedere obligația pe care o are: Austria de a se conforma în conformitate cu art. 46 alin. (1) din Convenție Având în vedere că, la examinarea acestei cauze, guvernul statului pârât a reamintit că măsurile au fost deja adoptate pentru a evita noi încălcări similare celor constatate în prezenta cauză (a se vedea Rezoluția ResDH(2003) mai exact în cauza Jerusalem împotriva Austriei), inclusiv integrarea deplină a jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului în dreptul austriac privind interpretarea articolului 1330 din Codul civil austriac. (Allgemeines Bürgerliches Gesetzbuch) în lumina articolului 10 din Convenție și a indicat că hotărârea Curții Europene a fost publicată în revista juridică În cazul în care, la data de 5 august 2002, guvernul statului pârât a plătit reclamanților sumele prevăzute în hotărârea din 26 februarie 2002, Declară, după ce a examinat informațiile furnizate de guvernul Austriei, pe care și le-a îndeplinit în temeiul articolului 46 alineatul (2) din convenție în prezenta cauză.

Résolution ResDH(2003)155

relative à l’arrêt de la Cour européenne des Droits de l’Homme

du 26 février 2002 (définitif le 26 mai 2002)

dans l’affaire Dichand et autres contre l’Autriche

(adoptée par le Comité des Ministres le 20 octobre 2003,

lors de la 854e réunion des Délégués des Ministres)

Le Comité des Ministres, en vertu de l’article 46, paragraphe 2, de la Convention de sauvegarde des Droits de l’Homme et des Libertés fondamentales telle qu’amendée par le Protocole n° 11 (ci-après dénommée «la Convention»),

Vu l’arrêt de la Cour européenne des Droits de l’Homme rendu le 26 février 2002 dans l’affaire Dichand et autres et transmis une fois définitif au Comité des Ministres en vertu des articles 44 et 46 de la Convention

;

Rappelant qu’à l’origine de cette affaire se trouve une requête (n° 29271/95) dirigée contre l’Autriche, introduite devant la Commission européenne des Droits de l’Homme le 28 septembre 1995 en vertu de l’ancien article 25 de la Convention, par M.

Hans Dichand, ressortissant autrichien, Krone-Verlag GmbH et Co.KG, une société à commandite simple de droit autrichien et Krone-Verlag GmbH, une société à responsabilité limitée de droit autrichien et que la Cour, saisie de cette affaire en vertu de l’article 5, paragraphe 2, du Protocole

n°

11, a déclaré recevable le grief des requérants tiré de la violation de leurs droits à la liberté d’expression suite à une injonction ordonnée en 1994 par les juridictions autrichiennes leur interdisant, en vertu de l’article 1330 du Code civil autrichien (Allgemeines Bürgerliches Gesetzbuch), de répéter des propos qu’ils avaient publiés dans leur journal (Neue Kronen-Zeitung) et les condamnant à retirer ces propos

;

Considérant que dans son arrêt du 26 février 2002 la Cour, à l’unanimité

:

-

a dit qu’il y avait eu violation de l’article 10 de la Convention car elle a conclu que les remarques en question n’étaient pas des déclarations de fait mais des jugements de valeur non dépourvus d’une base factuelle

;

-

a dit que le gouvernement de l’Etat défendeur devait verser à la partie requérante, dans les trois mois à compter du jour où l’arrêt sera devenu définitif, 7 539,81 euros pour préjudice matériel ; 20 704,82 euros au titre des frais et dépens et 1 850 euros pour les intérêts additionnels et que ces montants seraient à majorer d’un intérêt simple de 4% l’an à compter de l’expiration dudit délai et jusqu’au versement

;

-

a rejeté les prétentions des parties requérantes en matière de satisfaction équitable pour le surplus

;

Vu les Règles adoptées par le Comité des Ministres relatives à l’application de l’article

46, paragraphe 2, de la Convention

;

Ayant invité le gouvernement de l’Etat défendeur à l’informer des mesures prises à la suite de l’arrêt du 26

février 2002, eu égard à l’obligation qu’a l’Autriche de s’y conformer selon l’article 46, paragraphe 1, de la Convention

;

Considérant que lors de l’examen de cette affaire, le gouvernement de l’Etat défendeur a rappelé que des mesures avaient déjà été adoptées pour éviter de nouvelles violations semblables à celle constatée dans la présente affaire (voir Résolution ResDH(2003)150 dans l’affaire Jerusalem contre l’Autriche), avec notamment la pleine intégration de la jurisprudence de la Cour européenne des Droits de l’Homme dans le droit autrichien concernant l’interprétation de l’article 1330 du Code civil autrichien

(Allgemeines Bürgerliches Gesetzbuch)

à la lumière de l’article 10 de la Convention, et a indiqué que l’arrêt de la Cour européenne avait été publié dans la revue juridique «ÖIMR-Newsletter 2002/ no.1» (Lettre de l’Institut autrichien des Droits de l’Homme) et transmis aux autorités directement concernées

;

S’étant assuré que le 5 août 2002, dans le délai imparti, le gouvernement de l’Etat défendeur avait versé aux requérants les sommes prévues dans l’arrêt du 26 février 2002,

Déclare, après avoir examiné les informations fournies par le Gouvernement de l’Autriche, qu’il a rempli ses fonctions en vertu de l’article 46, paragraphe 2, de la Convention dans la présente affaire.