AFFAIRE RIEPAN CONTRE L'AUTRICHE

Rezoluția ResDH(2003)1 privind hotărârea Curții Europene a Drepturilor Omului din 14 noiembrie 2000 (definită la 14 februarie 2001) în cauza Riepan împotriva Austriei (adoptată de Comitetul de Miniștri la 24 februarie 2003, cu ocazia celei de-a 827-a ședințe a delegaților miniștrilor) Comitetul miniștrilor, în temeiul articolului 46 alineatul (2) din Convenția de salvgardare a drepturilor omului și a libertăților fundamentale, astfel cum a fost modificată prin Protocolul nr. 11 (denumită în continuare "Convenția") Având în vedere hotărârea Curții Europene a Drepturilor Omului pronunțată la 14 noiembrie 2000 în cauza Riepan și transmisă definitiv Comitetului miniștrilor în temeiul articolelor 44 și 46 din convenție, Reamintind că, la originea acestei cauze, se află o cerere (nr. 3511/93) îndreptată împotriva Austriei, introdusă în fața Comisiei Europene pentru Drepturile Omului la 23 decembrie 1996 în temeiul fostului articol 25 din Convenție, de către dl. Oliver Riepan, resortisant austriac, și Curtea, sesizată cu această cauză în temeiul articolului 5 alineatul (2) din Protocolul nr. 11, a declarat admisibilă acuzația conform căreia reclamantul, un deținut acuzat de amenințare periculoasă (gefährliche Drohung) în urma unor incidente în închisoare, nu a beneficiat de un proces public în măsura în care acest proces a avut loc în închisoarea în care era deținut; având în vedere că, în hotărârea sa din 14 noiembrie 2000, Curtea în unanimitate; - a declarat că a avut loc o încălcare a articolului 6 alineatul (1) din Convenție; - a declarat că guvernul statului pârât trebuie să plătească părții reclamante, în termen de trei luni de la data la care hotărârea va deveni definitivă, 50 000 de silingi austrieci pentru cheltuieli și cheltuieli de judecată și că această sumă ar trebui să majoreze un interes simplu de 4% l - a respins pretențiile reclamantului privind satisfacția echitabilă pentru surplus; având în vedere normele adoptate de Comitetul de Miniștri privind aplicarea art. 46 alin. (2) din Convenție; După ce a invitat guvernul statului pârât să ia măsurile luate ca urmare a hotărârii din 14 noiembrie 2000, având în vedere obligația pe care o avea de a se conforma Austriei în conformitate cu art. 46 alineatul (1) din convenție; întrucât, la examinarea acestei cauze, guvernul statului pârât i-a dat acestuia informații cu privire la măsurile luate pentru a evita noi încălcări similare celor constatate, informații rezumate în anexa la prezenta rezoluție; În conformitate cu art. 46 alineatul (2) din convenție în prezenta cauză, guvernul statului pârât a plătit părții reclamante suma prevăzută în hotărârea din 14 noiembrie 2000, declarând că, după ce a luat cunoștință de informațiile furnizate de Guvernanța Austriei, guvernul statului pârât și-a îndeplinit atribuțiile în temeiul articolului 46 alineatul (2) din convenție în prezenta cauză. Anexă la Rezoluția ResDH(2003)1 Informații furnizate de guvernul Austriei la examinarea cauzei Riepan de către Comitetul miniștrilor Guvernul reamintește că încălcarea constatată în speță de Curtea Europeană a Drepturilor Omului a reieșit din faptul că, deși instanța în primă instanță a fost în teorie publică, condițiile speciale în care aceasta se află (în închisoare, într-un spațiu restrâns etc.) erau de natură să descurajeze prezența publicului, fără a fi justificate de vreun fel de considerații de securitate. În plus, nu s-a luat nicio măsură corectivă adecvată (anunțarea separată, informații privind modul de a ajunge la închisoare cu indicații clare cu privire la condițiile de acces) pentru a compensa efectul negativ pe care îl are desfășurarea unui proces al reclamantului într-o închisoare nu putea să nu-l aibă asupra caracterului său public (punctul 27-31 din hotărârea Curții Europene). În plus, organizarea unei audieri publice în fața Curții nu a soluționat în niciun fel acest dezavantaj, în măsura în care procedura în fața acestei instanțe, care nu cuprindea nici examinarea elementelor de probă, nici audierea martorilor, avea un domeniu de aplicare foarte limitat (punctul 41 din hotărârea Curții Europene). Pentru a face cunoscut hotărârea Curții Europene și pentru a atrage în special atenția practicienilor din domeniul dreptului asupra obligațiilor care revin Austriei, hotărârea tradusă a fost publicată în trei reviste juridice austriece (Newsletter Agha), Österreichische Juristenzeischrift 2000, p. 357 și ÖAMTC LSK 2001/112). De asemenea, a fost trimis, însoțit de o circulară a Ministerului Justiției, tuturor președinților instanțelor regionale superioare și procurorilor generali din Viena, Graz, Linz și Innsbruck pentru difuzarea către toți procurorii și judecătorii care se ocupă de cazuri penale. În conformitate cu scrisoarea circulară supramenționată, ori de câte ori o instanță trebuie să aibă loc în altă parte decât în incintele unui tribunal, în special în locurile în care publicul nu are în mod normal acces, tabloul de bord al instanței trebuie să indice locul în care se află ședința și mijloacele și condițiile de acces. Această formă specială de declarare va trebui să fie ordonată de judecătorul competent în momentul în care se trimite convocarea în instanță. În plus, în circularitate, atenția judecătorilor și a procurorilor a fost atrasă asupra punctelor 27′ din hotărârea Curții Europene, cu o invitație de a aplica cerințele Curții privind publicitatea dezbaterilor prin luarea unor măsuri specifice adecvate. Guvernul austriac consideră că măsurile luate vor împiedica orice nouă încălcare similară celei identificate în cauza în cauză și consideră, prin urmare, că a îndeplinit obligațiile care îi revin în temeiul articolului 46 alineatul (1) din convenție.

Résolution ResDH(2003)1

relative à l’arrêt de la Cour européenne des Droits de l’Homme

du 14 novembre 2000 (définitif le 14 février 2001)

dans l’affaire Riepan contre l’Autriche

(adoptée par le Comité des Ministres le 24 février 2003,

lors de la 827e réunion des Délégués des Ministres)

Le Comité des Ministres, en vertu de l’article 46, paragraphe 2, de la Convention de sauvegarde des Droits de l’Homme et des Libertés fondamentales telle qu’amendée par le Protocole n° 11 (ci-après dénommée «la Convention»),

Vu l’arrêt de la Cour européenne des Droits de l’Homme rendu le 14 novembre 2000 dans l’affaire Riepan et transmis une fois définitif au Comité des Ministres en vertu des articles 44 et 46 de la Convention ;

Rappelant qu’à l’origine de cette affaire se trouve une requête (n° 35115/97) dirigée contre l’Autriche, introduite devant la Commission européenne des Droits de l’Homme le 23 décembre 1996 en vertu de l’ancien article 25 de la Convention, par M. Oliver Riepan, ressortissant autrichien, et que la Cour, saisie de cette affaire en vertu de l’article 5, paragraphe 2, du Protocole n° 11, a déclaré recevable le grief selon lequel le requérant, un détenu inculpé pour menace dangereuse

(gefährliche Drohung)

à la suite d’incidents en prison, n’avait pas bénéficié d’un procès public dans la mesure où ce procès avait eu lieu dans la prison où il était détenu ;

Considérant que dans son arrêt du 14 novembre 2000 la Cour à l’unanimité ;

- a dit qu’il y avait eu violation de l’article 6, paragraphe 1, de la Convention ;

- a dit que le gouvernement de l’Etat défendeur devait verser à la partie requérante, dans les trois mois à compter du jour où l’arrêt sera devenu définitif, 50 000 schillings autrichiens au titre des frais et dépens et que ce montant serait à majorer d’un intérêt simple de 4% l’an à compter de l’expiration dudit délai et jusqu’au versement ;

- a rejeté les prétentions de la partie requérante en matière de satisfaction équitable pour le surplus ;

Vu les Règles adoptées par le Comité des Ministres relatives à l’application de l’article 46, paragraphe 2, de la Convention ;

Ayant invité le gouvernement de l’Etat défendeur à l’informer des mesures prises à la suite de l’arrêt du 14 novembre 2000, eu égard à l’obligation qu’a l’Autriche de s’y conformer selon l’article 46, paragraphe 1, de la Convention ;

Considérant que lors de l’examen de cette affaire, le gouvernement de l’Etat défendeur a donné à celui-ci des informations sur les mesures prises permettant d’éviter de nouvelles violations semblables à celle constatée, informations résumées dans l’annexe à la présente résolution ;

S’étant assuré que le 30 mars 2001, dans le délai imparti, le gouvernement de l’Etat défendeur avait versé à la partie requérante la somme prévue dans l’arrêt du 14 novembre 2000,

Déclare, après avoir pris connaissance des informations fournies par le Gouvernement de l’Autriche, qu’il a rempli ses fonctions en vertu de l’article 46, paragraphe 2, de la Convention dans la présente affaire.

Annexe à la Résolution ResDH(2003)1

Informations fournies par le Gouvernement de l’Autriche

lors de l’examen de l’affaire Riepan

par le Comité des Ministres

Le Gouvernement rappelle que la violation constaté en l’espèce par la Cour européenne des droits de l’homme tenait au fait que, bien que l’audience en première instance ait en théorie été publique, les conditions particulières dans lesquelles elle s’est déroulée (en prison, dans un local exigu, etc.) étaient de nature à décourager la présence du public sans être justifiées par de quelconques considérations de sécurité. De plus, aucune mesure correctrice adéquate (annonce distincte, information sur la manière de se rendre à la prison assortie d’indications claires quant aux conditions d’accès) n’a été prise pour compenser l’effet négatif que la tenue du procès du requérant dans l’enceinte d’une prison ne pouvait manquer d’avoir sur son caractère public (paragraphes 27-31 de l’arrêt de la Cour européenne). En outre la tenue d’une audience publique devant la Cour d’appel n’a compensé en rien cet inconvénient dans la mesure où la procédure devant cette cour, qui ne comportait ni examen des éléments de preuve ni audition de témoins, avait une portée très limitée (paragraphe 41 de l’arrêt de la Cour européenne).

Afin de faire connaître l’arrêt de la Cour européenne et d’attirer en particulier l’attention des praticiens du droit sur les obligations de l’Autriche à ce titre, l’arrêt traduit a été publié dans trois revues juridiques autrichiennes (Newsletter 6/2000), Österreichische Juristenzeischrift 2000, p. 357 et ÖAMTC – LSK 2001/112). Il a également été adressé, accompagné d’une circulaire du ministère de la Justice, à tous les présidents de tribunaux régionaux supérieurs et aux procureurs généraux de Vienne, Graz, Linz et Innsbruck pour diffusion à tous les procureurs et juges traitant des affaires pénales.

Conformément à la lettre circulaire sus-mentionnée, chaque fois qu’une audience doit avoir lieu ailleurs que dans les locaux d’un tribunal, en particulier dans des lieux où le public n’a normalement pas accès, le tableau d’affichage du tribunal doit indiquer le lieu de l’audience et les moyens et conditions d’accès. Cette forme particulière d’annonce devra être ordonnée par le juge compétent au moment même où la convocation à l’audience est envoyée. De plus, dans la circulaire, l’attention des juges et des procureurs a été attirée sur les paragraphes 27-41 de l’arrêt de la Cour européenne avec une invitation à appliquer les exigences de la Cour concernant la publicité des débats en prenant des mesures spécifiques adéquates.

Le gouvernement autrichien estime que les mesures prises empêcheront toute nouvelle violation analogue à celle relevée dans l’affaire en question et considère qu’il a donc satisfait à ses obligations au titre de l’article 46, paragraphe 1 de la Convention.