CASE OF L.B. AND OTHERS v. ITALY

PRIMEI SECȚIUNI CAUZĂ DE L.B. ȘI ALȚII v. ITALY (Declarația nr. 46471/99) HOTĂRÂREA (Resoluție în mod sincer) STRASBOURG 31 iulie 2003 Această hotărâre este finală, dar poate fi supusă revizuirii editoriale. În cazul L.B. și alții v. Italia, Curtea Europeană a Drepturilor Omului (prima secțiune), ședința în calitate de Camera compusă din C.L. Rozakis Președintele Lorenzen Doamna Tulkens Vajić Levits Kovlers Judecătorii Zagrebelsky și dl Nielsen grefierul adjunct al Secțiunii care a deliberat în privat la 8 iulie 2003, pronunță următoarea hotărâre, care a fost adoptată la data respectivă: PROCEDURA Cazul a apărut într-o cerere (nr. 46471/99) împotriva Republicii Italiene depusă la Curte în temeiul articolului 34 din Convenția pentru protecția drepturilor omului și a libertăților fundamentale („a se spune că Convenția”) de trei resortisanți italieni, dl L.B., dna G.B. și dna T.B.P. („reclamanții”), la 2 octombrie 1998. Reclamanții sunt reprezentați de MM. G. și R. Vitucci Righini di Sant'Albino, avocați care practică la Turin. Guvernul italian („Guvernul italian”) Guvernul” au fost reprezentați de sucessivii lor agenți, respectiv dl U. Leanza și dl I. M. Braguglia, precum și de co-agentii lor succesivi, respectiv dl V. Esposito și dl F. Crisafulli. Reclamanții se plâng în temeiul articolului 1 din Protocolul nr. 1 la Convenția că incapacitatea lor de a recupera posesia apartamentului lor a constituit o încălcare a dreptului la proprietate. La 7 martie 2002, după obținerea observațiilor părților, Curtea a declarat cererea admisibilă La 11 iunie 2003 și, la 10 iunie 2003, respectiv, reclamanții și Guvernul au prezentat declarații oficiale care acceptă o soluționare prietenoasă a cauzei. Reclamanții s-au născut în 1908, 1929 și 1935 și trăiesc una la Turin și, respectiv, celelalte la Tronzano Vercellese. Ele sunt proprietarii unui apartament din Turin, pe care l-au lăsat M.M. într-o scrisoare servită la chiriaș la 8 ianuarie 1992, reclamanții au informat chiriașul de intenția lor de a termina închirierea și l-au convocat să apară în fața Magistratului Turin. Prin decizia din 19 februarie 1992, care a fost făcută executivă în aceeași zi, Magistratul Turin a susținut valabilitatea anunțului de a renunța și a ordonat ca sediile să fie vacante până la 19 februarie 1993. 10. La 22 februarie 1993, reclamanții au notificat locatarului care l-a solicitat să abandoneze sediul. 11. La 18 martie 1993, ei au notificat locatarului informand-l că ordinul de posesie va fi executat de către un judecător la 2 aprilie 1993. 12. Între 2 aprilie 1993 și 13 ianuarie 1999, judecătorul a făcut 14 încercări de recuperare a posesiei. Fiecare încercare s-a dovedit că nu a avut succes, deoarece reclamanții nu aveau dreptul la asistență de poliție pentru executarea ordinului de posesie. 13. În conformitate cu art. 6 din Legea nr. 431/98, procedurile de evacuare au fost suspendate până la 20 ianuarie 2000 14. La 27 ianuarie 2000, reclamanții au recuperat posesia apartamentului. HOTĂRÂREA 15. La 10 iunie 2003, Curtea a primit următoarea declarație de la Guvern: Declar că Guvernul Italiei propune să plătească o sumă totală de 4.585 (patru mii cinci sute opt-cincă) Euro-uri către dl L.B., dna G.B. și dna T.B.P. (1.528,34 Euro-uri către dl. L.B., 1.528,33 Euro-uri către dna G.B. și 1.528,33 Euro-uri către dna T.B.P.) în vederea asigurării unei soluții prietenoase a cererii înregistrate în temeiul nr. 46471/99. Această sumă acoperă orice prejudiciu material și moral, precum și costuri, și va fi plătită în termen de trei luni de la notificarea hotărârii pronunțate de Curte în conformitate cu art. 39 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului. Această plată va constitui rezoluția finală a cazului. Această declarație nu implică niciun atestare de către Guvern a unei încălcări a Convenției Europene a Drepturilor Omului în acest caz. Guvernul se angajează în continuare să nu solicite trimiterea cauzei către Marea Camera în temeiul articolului 43 § 1 din Convenție.” 16. La 11 iunie 2003, Curtea a primit următoarea declarație semnată de dl L.B.: Remarc că Guvernul Italiei este pregătit să plătească o sumă totală de 4.585 euro (patru mii cincizeci și optzeci și cinci de euro către dna L.B., dna G.B. și dna T.B.P. (1.528.34 euro către dna L.B., 1.528.33 Euro către dna G.B. și 1.528.33 Euro către dna T.B.P.) care acoperă prejudiciu material și moral și costuri în vederea asigurării unei decontari prietenoase a cererii nr. 46471/99 în așteptare în fața Curții. Accept propunerea și renunță la orice nouă afirmații referitoare la Italia în ceea ce privește faptele acestei cereri. Declar că cazul este stabilit cu siguranță. Această declarație este făcută în contextul unei soluții prietenoase pe care guvernul și reclamanții le-au atins. În plus, mă asum să nu solicit sesizarea cauzei către Marea Camera în temeiul articolului 43 § 1 din Convenție după eliberarea hotărârii Curții.” 17. Curtea ia act de acordul achiziționat între părți (art. 39 din Convenție). În această privință, Curtea consideră că a precizat deja natura și amploarea obligațiilor care iese în favoarea guvernului contestat în cazurile de expulzare a chiriașilor (a se vedea Immobiliare Saffi c. Italia) [GC], nr. 22774/93, ECHR 1999-V] și problema îndeplinirii acestor obligații sunt în prezent în așteptare în fața Comitetului de Miniștri. Prin urmare, nu este necesară continuarea examinării prezentei cereri. În aceste circumstanțe, Curtea acceptă că soluționarea se bazează pe respectarea drepturilor omului, astfel cum este definită în Convenția sau în Protocolurile sale (art. 37 § 1 în amendamentul Convenției și al articolului 62 § 3 din Regulamentul Curții). 18. În consecință, cazul ar trebui să fie eliminat din listă. Pentru aceste motive, CURTEA UNANIMOUST decide să scoată cazul din listă; ia notă de angajamentul părților de a nu solicita o recerere a cazului în fața Marei Camere. Adoptat în limba engleză și notificat în scris la 31 iulie 2003, în conformitate cu art. 77 §§ 2 și 3 din Regulamentul de procedură. Søren Nielsen Christos Rozakis Președintele adjunct al grefierului

FIRST SECTION

CASE OF

L.B. AND OTHERS v. ITALY

(Application no. 46471/99)

JUDGMENT

(Friendly settlement)

STRASBOURG

31 July 2003

This judgment is final but it may be subject to editorial revision.

In the case of L.B. and Others v. Italy,

The European Court of Human Rights (First Section), sitting as a Chamber composed of

Mr

C.L.

Rozakis

,

President

,

Mr

P.

Lorenzen

,

Mrs

F.

Tulkens

,

Mrs

N.

Vajić

,

Mr

E.

Levits

,

Mr

A.

Kovler

,

Mr

V.

Zagrebelsky

,

judges

,

and Mr

S.

Nielsen

,

Deputy Section Registrar

,

Having deliberated in private on 8 July 2003,

Delivers the following judgment, which was adopted on that date:

PROCEDURE

1.

The case originated in an application (no.

46471/99) against the Italian Republic lodged with the Court under Article 34 of the Convention for the Protection of Human Rights and Fundamental Freedoms (“the

Convention”) by three Italian nationals, Mr L.B., Mrs

G.B. and Mrs

T.B.P. (“the applicants”), on 2

October 1998.

2.

The applicants are represented by MM. G. and R. Vitucci Righini di Sant'Albino, lawyers practising in Turin. The Italian Government (“the

Government”) were represented by their successive Agents, respectively Mr U. Leanza and Mr I. M. Braguglia, and by their successive co-agents, respectively Mr V. Esposito and Mr F. Crisafulli.

3.

The applicants complained under Article 1 of Protocol No. 1 to the Convention that their inability to recover possession of their apartment amounted to a violation of the right to property.

The applicants further complained under Article 6 of the Convention about the duration of the eviction proceedings.

4.

On 7 March 2002, after obtaining the parties' observations, the Court declared the application admissible

5.

On 11 June 2003 and on 10 June 2003 the applicants and the Government respectively submitted formal declarations accepting a friendly settlement of the case.

THE FACTS

6.

The applicants were born in 1908, 1929 and 1935 and live

respectively one in Turin and the others in Tronzano Vercellese.

7.

They are the owners of a flat in Turin, which they had let to M.M.

8.

In a writ served on the tenant on 8 January 1992, the applicants informed the tenant of their intention to terminate the lease and summoned him to appear before the Turin Magistrate.

9.

By a decision of 19 February 1992, which was made enforceable on the same day, the Turin Magistrate upheld the validity of the notice to quit and ordered that the premises be vacated by 19 February 1993.

10.

On 22 February 1993, the applicants served notice on the tenant requiring him to vacate the premises.

11.

On 18 March 1993 they served notice on the tenant informing him that the order for possession would be enforced by a bailiff on 2 April 1993.

12.

Between 2 April 1993 and 13 January 1999, the bailiff made fourteen attempts to recover possession. Each attempt proved unsuccessful, as the applicants were not entitled to police assistance in enforcing the order for possession.

13.

Pursuant to article no. 6 of Law no.

431/98, the evictions proceedings were suspended until 20 January 2000.

14.

On 27 January 2000, the applicants recovered possession of the flat.

THE LAW

15.

On 10 June 2003 the Court received the following declaration from the Government:

“

I declare that the Government of Italy offer to pay a sum totalling 4,585

(four thousand five hundred eighty-five) Euros to Mr L.B., Mrs G.B. and Mrs T.B.P. (1,528.34 Euros to Mr

L.B., 1,528.33 Euros to Mrs G.B. and 1,528.33 Euros to Mrs

T.B.P.) with a view to securing a friendly settlement of the application registered under no. 46471/99. This sum shall cover any pecuniary and non-pecuniary damage as well as costs, and it will be payable within three months starting from the notification of the judgment delivered by the Court pursuant to Article 39 of the European Convention on Human Rights. This payment will constitute the final resolution of the case.

This declaration does not entail any acknowledgement by the Government of a violation of the European Convention on Human Rights in the present case.

The Government further undertake not to request the referral of the case to the Grand Chamber under Article 43 § 1 of the Convention.”

16.

On 11 June 2003 the Court received the following declaration signed by Mr L.B.:

“

I note that the Government of Italy are prepared to pay a sum totalling 4,585

(four thousand five hundred eighty-five) Euros to Mr L.B., Mrs G.B. and Mrs

T.B.P. (1,528.34

Euros to Mr

L.B., 1,528.33 Euros to Mrs G.B. and 1,528.33 Euros to Mrs T.B.P.) covering both pecuniary and non-pecuniary damage and costs with a view to securing a friendly settlement of application no.

46471/99 pending before the Court.

I accept the proposal and waive any further claims in respect of Italy relating to the facts of this application. I declare that the case is definitely settled.

This declaration is made in the context of a friendly settlement which the Government and the applicants have reached.

I further undertake not to request the referral of the case to the Grand Chamber under Article 43 § 1 of the Convention after the delivery of the Court's judgment”

17.

The Court takes note of the agreement reached between the parties (Article 39 of the Convention). In this connection the Court considers that it has already specified the nature and extent of the obligations which arise for the respondent Government in cases concerning eviction of tenants (see

Immobiliare

Saffi v. Italy

[GC], no. 22774/93, ECHR 1999-V), and the question of the performance of those obligations is currently pending before the Committee of Ministers. Therefore, a continuation of the examination of the present application is not required. In these circumstances the Court accepts that the settlement is based on respect for human rights as defined in the Convention or its Protocols (Article 37 § 1

in fine

of the Convention and Rule 62 § 3 of the Rules of Court).

18.

Accordingly, the case should be struck out of the list.

FOR THESE REASONS, THE COURT UNANIMOUSLY

1.

Decides

to strike the case out of the list;

2.

Takes note

of the parties' undertaking not to request a rehearing of the case before the Grand Chamber.

Done in English, and notified in writing on 31 July 2003, pursuant to Rule 77 §§ 2 and 3 of the Rules of Court.

Søren

Nielsen

Christos

Rozakis

Deputy Registrar

President