CtEDO 04.09.2003 Auto

GRANATA contre la FRANCE

RESPONDENT
FRA
HOTĂRÂRE
04.09.2003
Pe scurt
Instanță
CtEDO
Concluzie
Partiellement recevable;Partiellement irrecevable
RĂSFOIEȘTE: CtEDO · 2003
DESCARCĂ: PDF · DOCX
Citează această cauză
GRANATA contre la FRANCE (CtEDO, 2003)
HUDOC · oficial

SECȚIUNEA 1 Cerere nr. 39634/98 prezentată de Giovanni GRANATA împotriva Franței Curtea Europeană a Drepturilor Omului (secțiunea I), care are loc la 4 septembrie 2003 într-o cameră compusă din domnii C.L. Rozakis președintele Lorenzen J.-P. Costa Tulkens dnii Levits Kovler, Zagrebelsky, judecătorii M. S. Nielsen grefier adjunct de secțiune Având în vedere cererea formulată anterior în fața Comisiei Europene pentru Drepturile Omului la 16 ianuarie 1998, având în vedere art. 5 alineatul (2) din Protocolul nr 11 la Convenție, care a transferat Curții competența de a examina cererea, Având în vedere observațiile prezentate de guvernul pârât și cele prezentate ca răspuns de reclamant, După ce a deliberat, face următoarea decizie DE FAȚĂ Reclamantul, Giovanni Granata, este un resortisant italian, născut în 1939 și rezident în Aix-en-Provence (F). Acesta este reprezentat în fața Curții de către domnul Bernardet, sociolog. El a introdus o altă cerere, înregistrată la nr. 39626/96, care este soluionată printr-o hotărâre la 19 martie 2002. Faptele cauzei, astfel cum au fost expuse de către părți, pot fi rezumate după cum urmează. Prin hotărârea din 9 noiembrie 1993, Tribunalul Administrativ din Marsilia a anulat temporar internarea primarului din Aix-en-Provence din 16 mai 1990, precum și Tribunalul Administrativ din Marsilia din 17 mai 1990. Tribunalul a respins, de asemenea, acțiunea reclamantului împotriva deciziilor de admitere și de menținere în instituție luate de directorul CHS. Consiliul a confirmat hotărârea cu privire la acest din urmă aspect. La 9 aprilie 1991, reclamantul a formulat o cerere prealabilă de la prefectul Bouches-du-Rhone, în vederea obținerii de către tribunalul administrativ din Marsilia a unei acțiuni în anulare împotriva refuzului implicit care rezultă din tăcerea prefectului. Acesta din urmă și-a prezentat observațiile la 29 mai 1992. La data de 12 octombrie 1993. Prin hotărârea din 9 noiembrie 1993, tribunalul și-a respins recursul, pe motiv că revine reclamantului de a solicita asigurări sociale rambursarea cheltuielilor sale de ședere. La 13 ianuarie 1994, reclamantul a făcut apel la curtea administrativă din Lyon. Prin Hotărârea din 16 noiembrie 1995, Curtea Administrativă de Primă Instanță a pronunțat hotărârea în apărare la 3 iunie 1994. Reclamantul, reprezentat de un avocat în Consiliul de Stat și în Curtea de Casație, a formulat un recurs în Casație în fața Consiliului la 25 ianuarie 1996 și a depus un memoriu amplificativ la 28 mai 1996. La 9 mai 1997, recursul a fost admis. La 26 iunie 1998, ministrul sănătății a emis un memoriu. Prin hotărârea din 30 iunie 1999, notificată părților la data de 20 iulie, Consiliul a respins recursul, cu următoarele cuvinte: Cu privire la ce rezultă din toate dispozițiile menționate anterior că cheltuielile legate de prevenirea, diagnosticarea și tratarea bolilor mentale sunt suportate de către statul membru, fără a aduce atingere participării regimurilor de asigurare de sănătate la cheltuielile de îngrijire; că: în temeiul articolului L. 283, devenit articolul L. 321 1 din Codul de securitate socială, asigurarea de sănătate include, printre altele, acoperirea cheltuielilor de spitalizare și de tratare în instituțiile de îngrijire ; (i) cheltuielile legate de tratarea bolilor mentale, inclusiv cheltuielile de spitalizare a persoanelor care au făcut obiectul unei măsuri de plasare din oficiu pe baza dispozițiilor art. L. 343 devenit L. 342, din Codul de sănătate publică, sunt suportate de asigurări de sănătate; întrucât, în consecință, judecând după faptul că cheltuielile de spitalizare care rezultă din plasarea din oficiu a domnului Granata la centrul spitalicesc specializat (...) din 15 până în 21 mai 1990 trebuie suportate, nu de către statul membru, ci de către polița de asigurare de sănătate, instanța administrativă dacială din Având în vedere că motivul întemeiat de domnul Granata de faptul că pachetul zilnic instituit prin art. 4 din lege (...) din 19 ianuarie 1983 nu putea fi pus în sarcina sa este invocat pentru prima dată în fața judecătorului de Casație; întrucât, în lipsa ordinii publice, acesta este inadmisibil. Invocând art. 6 din Convenție, reclamantul s-a plâns de durata procedurii care s-a desfășurat în fața instanțelor administrative. Prin scrisoarea din 22 ianuarie 2000, reclamantul a ridicat noi obiecții întemeiate pe art. 6 alineatul (1) din Convenție. De exemplu, el s-a plâns că nu a avut cunoștință de observațiile comisarului pentru guvern înainte de a-și da acordul, că nu a putut să răspundă la acesta și că acesta din urmă era prezent în timpul deliberării judecătorilor, chiar dacă nu a luat parte la vot. În al doilea rând, el a pus în discuție echitatea procedurii, susținând în esență că acest fapt este în mod eronat respins de către Consiliu. În cele din urmă, el a reproșat Consiliului o lipsă de independență și de imparțialitate. În primul rând, reclamantul se plânge de durata procedurii care a început la 9 aprilie 1991, data cererii sale prealabile administrației (Franța) , Hotărârea din 31 martie 1992, seria A n 234-C, p. 90, § 31), care s-a încheiat la 30 iunie 1999 prin hotărârea Consiliului de Curtea consideră că, în lumina criteriilor prevăzute de jurisprudența organelor Convenției în materie de termen rezonabil (complexitatea cauzei, comportamentul reclamantului și al autorităților competente), și ținând seama de ansamblul elementelor aflate în posesia sa, acest aspect trebuie să facă obiectul unei examinări pe fond. Recurentul denunță o încălcare a articolului 6 din Convenție cu un titlu dublu: pe de o parte, se plânge de lipsa comunicării concluziilor comisarului pentru guvern în fața Consiliului de Stat și a ceea ce nu a putut să răspundă la aceasta; pe de altă parte, el contestă prezența comisarului pentru guvern în deliberarea Consiliului de Stat. În această privință, guvernul subliniază că: avocatul care îl reprezentase pe reclamant în procedura în fața Consiliului de Stat a avut cunoștință de hotărârea din 30 iunie 1999 în ziua pronunțării sale. Astfel, termenul de șase luni a început să curgă la 1 iulie 1999 și a expirat la data de 31 decembrie a aceluiași an; cu toate acestea, reclamantul nu și-a formulat plângerea decât prin scrisoarea trimisă la 22 ianuarie 2000 și a ajuns la Curte la 24 ianuarie 2000. Guvernul insistă în continuare asupra faptului că lectura hotărârilor pronunțate de Consiliul de Stat este publică și că reprezentanții părților pot obține o copie a acestora în ziua pronunțării lor. Recurentul contestă teza reținută de guvern. El respondent nu a avut cunoștință de hotărârea decât ca urmare a notificării sale oficiale la 20 iulie 1999. În conformitate cu poziția guvernului, Curtea consideră că reclamantul, reprezentat de un avocat în cadrul procedurii în fața Consiliului de la .e.n., a trebuit să fie informat cu privire la data la care a avut loc . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . Într-adevăr, presupunând chiar că avocatul nu a fost prezent la pronunțarea hotărârii, a fost totuși responsabilitatea sa de a face diligență și de a se informa cu privire la modul în care a fost prezentat Consiliul de la locul de desfășurare a recursului. În aceste circumstanțe, trebuie să se considere că reclamantul și-a prezentat pledoaria în afara termenului de șase luni prevăzut la art. 35 alin. (1) din Convenție. Prin urmare, acest motiv trebuie respins la dedicarea art. 35 alin. (4) din Convenție. b) Tot în temeiul art. 6 din Convenție, reclamantul pune în discuție echitatea procedurii. În special, consideră că, în statul de reglementare, Consiliul ar fi trebuit să își primească acțiunea, iar apoi consideră, în general, că Consiliul nu este o jurisdicție independentă și imparțială, în special în ceea ce privește puterea executivă. Referindu-se la raționamentul său dezvoltat mai sus, Curtea trebuie să constate că reclamantul a prezentat aceste obiecții în afara termenului de șase luni prevăzut în art. 35 alin. (1) din Convenție. În consecință, aceste obiecții sunt, la rândul lor, de respins în temeiul art. 35 4 din Convenție. Prin aceste motive, Curtea, în unanimitate, declară admisibilă, toate mijloacele de fond rezervate, cauza reclamantului întemeiat pe durata procedurii în fața instanțelor administrative; Se declară cererea inadmisibilă pentru surplus. Søren Nielsen Christos Rozakis Modulul adjunct Președinte

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
CtEDO 2002-03-19
0,95
AFFAIRE GRANATA c. FRANCE
les enfants du couple. 10. Par arrêté du 16 mai 1990, le maire d’Aix-en-Provence ordonna le placement provisoire d’urgence du requérant en se référant au certificat médical. Le 17 mai 1990, le préfet des Bouches-du-Rhône prit un arrêté conf
CtEDO 2004-05-27
0,95
AFFAIRE GRANATA c. FRANCE (N° 3)
terrain de l’article 6 § 1 de la Convention, que la procédure civile à laquelle il a été partie a connu une durée excessive. 4. Le 11 et le 17 mars 2004 le Gouvernement et le requérant ont présenté des déclarations formelles d’acceptation d
CtEDO 2000-11-28
0,94
AFFAIRE PULVIRENTI c. FRANCE
quant l’article 6 § 1 de la Convention, la requérante se plaignait de la durée d’une procédure civile. Le 23 mars 1999, la Cour a décidé de porter le grief de la requérante relatif à la durée de la procédure à la connaissance du Gouvernemen
CtEDO 2002-04-23
0,94
GRANATA contre la FRANCE
DEUXIÈME SECTION DÉCISION PARTIELLE SUR LA RECEVABILITÉ de la requête n° 51434/99 présentée par Giovanni GRANATA contre la France La Cour européenne des Droits de l’Homme (deuxième section), siégeant le 23 avril 2002 en une chambre composée
CtEDO 2000-05-04
0,94
GRANATA ET PULVIRENTI contre la FRANCE
sur la régularité des décisions administratives d’internement et une procédure civile pour obtenir réparation de l’ensemble des préjudices qu’il avait subis. Procédure administrative Le 8 juin 1991, le requérant saisit le tribunal administr
Sursă