CtEDO 18.09.2003 Auto

EMANUELE CALANDRA et AUTRES contre l'ITALIE

RESPONDENT
ITA
HOTĂRÂRE
18.09.2003
Pe scurt
Instanță
CtEDO
Concluzie
Partiellement irrecevable
RĂSFOIEȘTE: CtEDO · 2003
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro
Citează această cauză
EMANUELE CALANDRA et AUTRES contre l'ITALIE (CtEDO, 2003)
HUDOC · oficial

SECȚIUNEA I DECIZIE PARȚIALĂ PRIVIND RECEVABILITATEA cererii nr. 71310/01 prezentate de Francesco EMANUELE CALANDRA și de alții împotriva Italiei Curtea Europeană a Drepturilor Omului (secțiunea I), care are loc la 18 septembrie 2003 într-o cameră compusă din domnii C.L. Rozakis președintele Lorenzen Bonello mes Vajić Botomararova Zagrebelsky Steiner, judecători și Nielsen; Grefier adjunct al secțiunii Având în vedere cererea menționată mai sus formulată la 20 noiembrie 2000, după ce a deliberat, pronunță următoarea decizie: "Faptul că reclamanții, Francesco Emanuele Calandra, Nicola Emanuele, Rossella Emanuele și Wanda Bocca, sunt cetățeni italieni, născuți în 1928, 1961, 1962 și 1924 și rezidenți în Torino." C.F. Emanuele, avocat la Roma. Faptele cauzei, așa cum au fost expuse de către reclamanți, pot fi rezumate după cum urmează. Reclamanții au deținut un teren situat în Partanna și o clădire construită pe acesta. Prin decretul din 30 iulie 1973, municipalitatea Partanna a adoptat un plan de urbanism care a destinat terenul reclamanților să construiască un loc. Acest plan a fost aprobat de Regiunea Sicilia, acest act de declarație de interes public, printr-o ordonanță din 6 iulie 1979, primarul Partanna a ordonat demolarea clădirii reclamanților. În 1979, municipalitatea Partanna a implicat demolarea clădirii și ocupația materială a terenului reclamanților și a început lucrările de construcție. Printr-un act notificat la 25 octombrie 1989, reclamanții au introdus în fața Tribunalului Civil din Marsala o acțiune în despăgubire împotriva municipalității Partanna. Ei au susținut că ocupația terenului era ilegală pe motiv că acesta era ocupat sine titulo . Reclamanții solicitau o sumă corespunzătoare valorii de piață a terenului. Potrivit raportului expertului desemnat de instanță, valoarea de piață a terenului recurentei la 31 decembrie 1985, data la care a fost realizată activitatea publică, era de 250 000 lire italiene (ITL) la metru pătrat, și anume 57 000 000 000 ITL. printr-o ordonanță definitivă din 20 iunie 2000, instanța a declarat că terenul fusese ocupat ilegal Cu toate acestea, în urma realizării lucrărilor publice, reclamanții trebuiau să fie considerați privați de proprietatea lor. El a adăugat că aveau dreptul la despăgubiri în conformitate cu competena depusă de expertul din oficiu și cu Legea nr. 662 din 1996, intrată în vigoare între timp, și anume 34 562 000 ITL. Procedura este în curs de desfășurare. Invocând art. 6 alin. (1) din Convenție, reclamanții se plâng de durata procedurii pe care au introdus-o instanței din Marsala. Reclamanții se plâng că au fost privați de teren într-un mod incompatibil cu art. 1 din Protocolul nr. Reclamanții se plâng, în esență, de lipsa de echitate a procedurii pe motiv că nu vor putea fi despăgubiți la valoarea de piață a terenului prin intermediul Legii nr. 662 din 1996, între timp intrată în vigoare. Reclamanții se plâng de durata procedurii pe care au introdus-o în fața Tribunalului din Marsala. Ei au formulat o plângere la art. 6 alineatul (1) din convenție, care, în părțile sale relevante, se citește astfel: □ Orice persoană are dreptul la audierea cauzei sale (...) într-un termen rezonabil, de către o instanță (...), care va decide (...) contestațiile privind drepturile și obligațiile sale cu caracter civil (...) mai întâi, Curtea trebuie să stabilească dacă reclamanții au epuizat, în conformitate cu art. 35 alin. (1) din Convenție, căile de atac care le erau deschise în dreptul italian. Curtea ia notă de faptul că, în conformitate cu Legea nr. 89 din 24 martie 2001 (denumită în continuare "legea Pinto Curtea amintește că a constatat deja în mai multe decizii privind admisibilitatea (a se vedea, printre altele, cererile nr. 36813/97 Spordino c. Italia din 27 martie 2003; n 69789/01, Brusco c. Italia din 6 septembrie 2001, CEDH 2001-IX și n 34969/97, Giacometti c. Italia din 8 noiembrie 2001, CEDO 2001-XII), că remediul introdus prin Legea Pinto este o acțiune pe care reclamanții trebuie să o încerce în fața instanței judecătorești competente înainte ca Curtea să se pronunțe cu privire la admisibilitatea cererii și aceasta indiferent de data la care a fost introdusă cererea în fața Curții. Întrucât nu denotă nicio împrejurare de natură să decidă în mod diferit în cazul de față, Curtea consideră că această parte a cererii trebuie respinsă pentru neobosirea căilor de atac interne, în conformitate cu art. 35 alineatele (1) și (4) din convenție. Reclamanții se plâng de o încălcare a dreptului lor la respectarea bunurilor, astfel cum este garantat prin art. 1 din Protocolul nr. 1, care este astfel formulată: mai exact, orice persoană fizică sau juridică are dreptul la respectarea proprietăților sale. Nimeni nu poate fi privat de proprietatea sa decât din motive de interes public și în condițiile prevăzute de lege și de principiile generale ale dreptului internațional. Dispozițiile anterioare nu aduc atingere dreptului statelor de a pune în aplicare legile pe care le consideră necesare pentru a reglementa utilizarea bunurilor în conformitate cu interesul general sau pentru a asigura plata impozitelor sau a altor contribuții sau amenzi. În stadiul actual al dosarului, Curtea nu este în măsură să se pronunțe cu privire la admisibilitatea acestui litigiu și consideră necesar să comunice această parte a cererii guvernului pârât pentru observații scrise în conformitate cu art. 54 alineatul (2) litera (b) din Regulamentul său de procedură. Reclamanții se plâng, în esență, de lipsa de echitate a procedurii, din cauza adoptării și aplicării Legii nr. 662 din 1996. Curtea a luat în considerare acest aspect din perspectiva articolului 6 alineatul (1) din convenție, care prevede: □ Orice persoană are dreptul la o audiere echitabilă a cauzei sale (...) de către o instanță (...), care va decide (...) contestațiile privind drepturile și obligațiile sale cu caracter civil (...) În stadiul actual al dosarului, Curtea nu consideră că este în măsură să se pronunțe asupra admisibilității acestui litigiu și consideră necesar să comunice această parte a cererii guvernului pârât pentru observații scrise în conformitate cu art. 54 alineatul (2) litera (b) din Regulamentul său de procedură. Prin aceste motive, Curtea, în unanimitate, amână examinarea reclamanților retrași la art. 1 din Protocolul nr. 1 și art. 6 alin. (1) din Convenție în ceea ce privește lipsa de echitate a procedurii; Se pronunță cererea inadmisibilă pentru surplus. Søren Nielsen Christos R OZAKIS Modulul adjunct Președinte

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
CtEDO 2004-12-09
0,97
EMANUELE CALANDRA ET AUTRES c. ITALIE
TROISIÈME SECTION DÉCISION FINALE SUR LA RECEVABILITÉ de la requête n o 71310/01 présentée par Francesco EMANUELE CALANDRA et autres contre l'Italie La Cour européenne des Droits de l'Homme (troisième section), siégeant le 9 décembre 2004 e
CtEDO 2006-10-26
0,95
AFFAIRE EMANUELE CALANDRA ET AUTRES c. ITALIE
terrain constructible de 228 mètres carrés sis à Partanna (Trapani) et enregistré au cadastre, feuille 35, parcelle 183, ainsi que d’un bâtiment y construit. 11. Par un arrêté du 30 juillet 1973, la municipalité de Partanna adopta un plan d
CtEDO 2003-05-27
0,94
SANTINELLI et AUTRES contre l'ITALIE
PREMIÈRE SECTION DÉCISION PARTIELLE SUR LA RECEVABILITÉ de la requête n o 65141/01 présentée par Anna Maria SANTINELLI et autres contre l’Italie La Cour européenne des Droits de l’Homme (première section), siégeant le 27 mai 2003 en une cha
CtEDO 2002-12-12
0,94
G.S. et AUTRES (n° 2) contre l'ITALIE
PREMIÈRE SECTION DÉCISION SUR LA RECEVABILITÉ de la requête n o 36815/97 présentée par G.S. et autres (n o 2) contre l’Italie La Cour européenne des Droits de l’Homme (première section), siégeant le 12 décembre 2002 en une chambre composée
CtEDO 2004-03-18
0,94
FERRARA contre l'ITALIE
PREMIÈRE SECTION DÉCISION PARTIELLE SUR LA RECEVABILITÉ de la requête n o 65165/01 présentée par Angelo FERRARA contre l'Italie La Cour européenne des Droits de l'Homme (première section), siégeant le 18 mars 2004 en une chambre composée de
Sursă