CtEDO 23.09.2003 Auto

CASE OF KLEDZIC v. POLAND

RESPONDENT
POL
HOTĂRÂRE
23.09.2003
Pe scurt
Instanță
CtEDO
Concluzie
Struck out of the list (friendly settlement)
RĂSFOIEȘTE: CtEDO · 2003
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro
Citează această cauză
CASE OF KLEDZIC v. POLAND (CtEDO, 2003)
HUDOC · oficial

CAUZA DE CAUZĂ DE SECȚIUNE A KLEDZIK v. POLONIA (Documentul nr. 75098/01) JUDGMENTUL (Resoluție în mod sincer) STRASBOURG 23 septembrie 2003 Această hotărâre este finală, dar poate fi supusă revizuirii editoriale. În cazul Kledzik v. Polonia, Curtea Europeană a Drepturilor Omului (a patra secțiune), ședința în calitate de camera compusă de: Sir Nicolas Bratza Președintele Pellonpäää Fischbach Casadevill Maruste Garlicki doamna Fura-Sandström, judecători și grefierul Secțiunii O’Boyle, care au deliberat în privat la 2 septembrie 2003, pronunță următoarea hotărâre, adoptată la data respectivă: PROCEDURA Cazul a fost originat într-o cerere (nu. 75098/01) împotriva Republicii Poloniei depuse la Curte în temeiul articolului 34 din Convenția pentru protecția drepturilor omului și a libertăților fundamentale („Convenția”) de către un național polonez, dna Jadwiga Kledzik („reclamantul”), la 21 decembrie 2000. Reclamantul a fost reprezentat de dl Redelbach, avocat care practică în Poznań, Polonia. Guvernul polonez („Guvernul”) a fost reprezentat de agentul lor, dl K. Drzewicki, al Ministerului Afacerilor Externe. Reclamantul s-a plâns, printre altele, în conformitate cu art. 6 § 1 din Convenție, cu privire la durata unui set de proceduri civile. La 1 noiembrie 2001, Curtea a schimbat compoziția secțiunilor sale (art. 25 § 1). Acest caz a fost atribuit nouului capitol al patrulea compus (art. 52 § 1). La 11 februarie 2003, Curtea a hotărât să comunice cererea guvernului. În conformitate cu dispozițiile articolului 29 § 3 din Convenție, aceasta a hotărât să examineze meritele cererii în același timp cu admisibilitatea sa. La 11 și 20 iunie 2003, Guvernul și respectiv reclamantul au prezentat declarații oficiale care acceptă o soluție prietenoasă a cazului. FACTE Reclamantul s-a născut în 1952 și locuiește în Piła, Polonia. La 28 septembrie 1992, reclamantul a depus în judecată T.K și J.J. („acuzații”) în Curtea Regională de Poznań (Såd Wojewódzki ), cerând o plată prin factură de schimb. La 10 martie 1993, instanța de judecată a desfășurat prima audiere, iar ulterior, instanța a desfășurat audieri la următoarele date: 11 iulie 1994 și 14 februarie 1995 10. Între timp, reclamantul s-a plâns la președintele instanței de judecată cu privire la durata procedurii. 11. Curtea a desfășurat audieri la următoarele date: 16 noiembrie 1995, 20 Iunie 1996, 3 februarie, 5 septembrie și 16 octombrie 1997. 12. La 29 octombrie 1997, instanța a pronunțat hotărârea. 13. La 21 aprilie 1998, Curtea de Apel a respins recursul. 14. La 22 octombrie 1998, reclamantul s-a plâns la ministrul Justiției în legătură cu comportamentul lent al procedurii. 15. La 6 iulie 1998, acuzații au depus un recurs de cassare împotriva hotărârii. Între timp, reclamantul a solicitat executarea hotărârii. 16. La 22 octombrie 1998, reclamantul s-a plâns la Președintele Curții Regionale din Poznań în legătură cu întârzierea în hotărârea ei de executare a hotărârii. 17. La 28 aprilie 1999, Curtea Supremă a pronunțat hotărârea și a remis procesul de reexaminare. 18. La 19 august 1999, Curtea de Apel a pronunțat hotărârea și a remis cazul de reexaminare. 19. La 3 noiembrie 1999, reclamantul a solicitat instanței să asigure cererea. 20. La 25 ianuarie 2000, reclamantul s-a plângut din nou la ministrul Justiției cu privire la durata procedurii. 21. La 17 februarie 2000, Curtea Regională Poznań a organizat o audiere. 22. La 28 aprilie 2000, Curtea a respins cererea reclamantului de a asigura cererea. Apoi, instanța de judecată a avut audieri în următoarele date: 1 iunie, 7 noiembrie 2000 și 9 ianuarie 2001. 23. Se pare că procedura este încă în așteptare. Reclamantul s-a plâns în temeiul articolului 6 § 1 din Convenție cu privire la durata necorespunzătoare a procedurii, iar în plus, în temeiul articolului 13 din Convenție, nu are niciun remediu intern care să se plângă de lungimea excesivă a procedurii. Curtea constată că cererea nu este, vădit nefondată în sensul articolului 35 § 3 din Convenție și că nu este inadmisibilă din alte motive. Prin urmare, Curtea o va declara admisibilă. Soluția a ajuns la 26. La 11 iunie 2003, Curtea a primit următoarea declarație semnată de guvernul contestat: „Declar că, în vederea asigurării unei soluții prietenoase a cazului menționat mai sus, Guvernul Poloniei oferă să plătească 12.500 PLN doamnei Jadwiga Kledzik. Această sumă trebuie să acopere orice prejudiciu material și moral, precum și costuri, și va fi plătită în termen de trei luni de la data eliberării deciziei de către Curte în conformitate cu art. 39 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului. Această plată va constitui rezoluția finală a cazului. În cazul în care această sumă nu a fost plătită în termenul de trei luni, guvernul se angajează să plătească, până la decontarea, dobânzi simple pe valoarea la o rată egală cu rata de creditare marginală a Băncii Centrale Europene în perioada de decontare plus trei puncte procentuale. Guvernul se angajează, de asemenea, să nu ceară ca cazul să fie înaintat Marei Camere în temeiul articolului 43 § 1 din Convenție.” 27. La 20 iunie 2003, Curtea a primit următoarea declarație semnată de reclamant: „Not că Guvernul Poloniei sunt dispus să-mi plătească suma de 12.500 PLN care acoperă prejudiciu material și moral și costuri, în vederea asigurării unei soluții prietenoase a cazului menționat mai sus, pe lângă Curtea Europeană a Drepturilor Omului. Accept propunerea și renunță la orice nouă afirmații împotriva Poloniei în ceea ce privește faptele acestei cereri. Declar că acest lucru constituie o soluție finală a cazului. Această declarație este făcută în contextul unei soluții prietenoase pe care guvernul și cu mine am ajuns. În plus, mă asum să nu solicit ca cazul să fie înaintat Marei Camere în temeiul articolului 43 § 1 din Convenție după eliberarea hotărârii Curții.” 28. Curtea ia notă de acordul achiziționat între părți. Este convins că soluționarea se bazează pe respectarea drepturilor omului, astfel cum este definită în Convenția sau în Protocolele sale (art. 37 § 1 în amendă) În consecință, cazul ar trebui să fie eliminat din listă. Pentru aceste motive, TRIBUNALUL declara admisibilă cererea; hotărăște să scoată cazul din listă; ia notă de angajamentul părților de a nu solicita o reexaminare a cazului în fața Marei Camere. Adoptat în limba engleză și notificat în scris la 23 septembrie 2003, în conformitate cu art. 77 §§ 2 și 3 din Regulamentul de procedură.

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
Sursă