CASE OF CHUDYBA v. POLAND

RESPONDENT

POL

HOTĂRÂRE

23.09.2003

Pe scurt

Instanță: CtEDO
Concluzie: Struck out of the list (friendly settlement)

RĂSFOIEȘTE: CtEDO · 2003
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro

Citează această cauză

CASE OF CHUDYBA v. POLAND (CtEDO, 2003)

HUDOC · oficial

CAUZA DE CUARTA SECȚIUNE A CHUDYBA c. POLONIA (Doc. nr. 71621/01) JUDGMENTUL (Resoluție a Franței) STRASBOURG 23 septembrie 2003 Această hotărâre este finală, dar poate fi supusă revizuirii editoriale. În cazul Chudyba c. Polonia, Curtea Europeană a Drepturilor Omului (a patra secțiune), ședința în calitate de Cameră compusă din: Sir Nicolas Bratza Președintele Pellonpäää Fischbach Casadevill Maruste Garliki doamna Fura-Sandström, judecători și grefierul Secțiunii O’Boyle, care au deliberat în privat la 2 septembrie 2003, pronunță următoarea hotărâre, adoptată la această dată: PROCEDURA Cazul a fost originat într-o cerere (n. 71621/01) împotriva Republicii Poloniei depusă în fața Curții în temeiul articolului 34 din Convenția pentru Protecția Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale („Convenția”) de către un național polonez, dna Teresa Chudyba („reclamantul”), la 11 septembrie 2000, Guvernul polonez („ Guvernul”) a fost reprezentat de agentul lor, dl K. Drzewicki, al Ministerului Afacerilor Externe. Reclamantul s-a plâns în temeiul articolului 6 § 1 din Convenție cu privire la durata procedurii civile. La 1 noiembrie 2001, Curtea a schimbat compoziția secțiunilor sale (art. 25 § 1). La 11 februarie 2003, Curtea a hotărât să comunice cererea Guvernului. În conformitate cu dispozițiile articolului 29 § 3 din Convenție, a hotărât să examineze meritele cererii în același timp cu admisibilitatea sa. La 17 și 24 iunie 2003, Guvernul și, respectiv, reclamantul au prezentat declarații oficiale care acceptă o soluționare prietenoasă a cazului. Reclamantul s-a născut în 1937 și trăiește în Varșovia, Polonia. La 17 decembrie 1990, reclamantul a depus în judecată „Dromex” (“acuzatul”) în Curtea de district Warszawa-Praga de Muncire și Securitate Socială (Sad Rejonowy dla Warszawy-Pragi Wydzial Pracy ), cerând plata remunerației sale. Curtea de proces a avut ședințe la următoarele date: 22 februarie, 17 10. La 24 august 1992, avizul expert a fost depus Curtea. În urma, Curtea a desfășurat audieri la 16 decembrie 1992 și 12 martie 1993. 11. La 4 mai 1993 a fost depus Curtea un aviz suplimentar de experți. 12. Curtea a desfășurat audieri suplimentare la: 3 septembrie, 24 noiembrie 1993 și 25 februarie 1994. 13. La 21 iunie 1994, un al doilea aviz de expert suplimentar a fost prezentat Curtea. 14. Apoi, instanța de judecată a organizat o nouă rundă de audieri la 24 iunie, 9 noiembrie 1994, 3 februarie 1995, 7 aprilie, 21 iulie, 13 noiembrie 1995, 14 iunie, 9 octombrie 1996 și 7 martie 1997. 15. La 30 noiembrie 1997, instanța a obținut un nou aviz de expert de la un alt expert. 16. În 17 aprilie 2000, Curtea a depus hotărâri suplimentare: 16 februarie 1998, 26 ianuarie, 27 iunie, 8 noiembrie 1999, 20 ianuarie și 7 aprilie 2000. 17. La 17 aprilie 2000, instanța a pronunțat hotărâre, devenind finală la 8 mai 2000, LEI 18. Reclamantul s-a plâns în temeiul articolului 6 § 1 din Convenție cu privire la durata necorespunzătoare a procedurii. întemeiat în sensul art. 35 § 3 din Convenție și subliniază, de asemenea, că nu este inadmisibil din alte motive. Prin urmare, Curtea îl va declara admisibilă. Soluția a atins 20. La 17 iunie 2003, Curtea a primit următoarea declarație semnată de Guvernul respondent: „Declar că, în vederea asigurării unei soluții prietenoase a cazului menționat mai sus, Guvernul Poloniei oferă să plătească 15.000 PLN doamnei Teresa Chudyba. Această sumă trebuie să acopere orice prejudiciu material și moral, precum și costuri, și va fi plătită în termen de trei luni de la data eliberării deciziei de către Curte în conformitate cu art. 39 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului. Această plată va constitui rezoluția finală a cazului. În cazul în care această sumă nu a fost plătită în termenul de trei luni, guvernul se angajează să plătească, până la decontarea, dobânzi simple pe valoarea la o rată egală cu rata de creditare marginală a Băncii Centrale Europene în perioada de decontare plus trei puncte procentuale. În plus, Guvernul se angajează să nu ceară ca cazul să fie înaintat Marei Camere în temeiul articolului 43 § 1 din Convenție.” 21. La 24 iunie 2003, Curtea a primit următoarea declarație semnată de reclamant: „Not că Guvernul Poloniei sunt dispus să-mi plătească suma de 15.000 PLN care acoperă daune și costuri pecuniare și morale, în vederea asigurării unei soluții prietenoase a cazurii menționate mai sus, în așteptarea Curții Europene a Drepturilor Omului. Accept propunerea și renunță la orice alte afirmații împotriva Poloniei în ceea ce privește faptele prezentei cereri. Declar că aceasta constituie o soluție finală a cazului. Această declarație este făcută în contextul unei soluții prietenoase pe care guvernul și cu mine am ajuns. Mă angajam în continuare să nu solicit ca cazul să fie trimis la Marea Camera în temeiul articolului 43 § 1 din Convenție după eliberarea hotărârii Curții.” 22. Curtea ia act de acordul achiziționat între părți și este convinsă că soluția se bazează pe respectul drepturilor omului, astfel cum este definit în Convenție sau în protocolul său (art. 37 § 1 în amendă a Convenției și art. 62 §§ 3 și 4 din Regulamentul Curții). 23. În consecință, situația ar trebui eliminată din listă. cererea este admisibilă; hotărăște să anuleze cazul din listă; ia notă de angajamentul părților de a nu solicita o recerere a cazului în fața Marei Camere. Adoptată în limba engleză și notificată în scris la 23 septembrie 2003, în conformitate cu art. 77 §§ 2 și 3 din Regulamentul Curții. Președintele grefierului Michael O’Boyle Nicolas Bratza