RUTLAND v. THE UNITED KINGDOM

Decizia nr. 61428/00 a Curții Europene a Drepturilor Omului (A treia secțiune), care a stat la 25 septembrie 2003 în calitate de secțiune compusă din: Ress Președintele Cabral Barreto Sir Nicolas Bratza Kūtza Zupančič Hedigan Traja, judecători și grefierul secțiunii Berger având în vedere cererea depusă la 28 septembrie 2000, Având în vedere observațiile prezentate de Guvernul respondent, având deliberat, hotărăște după cum urmează: FACTE Reclamantul, Jay Rutland, este un național al Regatului Unit, care s-a născut în 1981 și locuiește în Essex, Anglia. El este reprezentat în fața Curții de către dl S. Murphy, un avocat practicant la Londra. Guvernul a fost reprezentat de agentul lor, dl Derek Walton, Adjunct Juridic Consilier. Faptele cazului, astfel cum au fost prezentate de părți, pot fi rezumate după cum urmează. La 2 august 1999, reclamantul a fost implicat într-un incident violent cu un alt om, D. La 1 octombrie 1999, reclamantul a fost arestat pentru presupusul atac împotriva D. Reclamantul a fost judecat la Curtea Crown Snaresbrook la 29 și 30 martie 2000 cu o acuzație de agresiune care a provocat daune corporale reale. Apărarea sa a fost că incidentul a fost inițiat de D. și că a acționat în autoapărare. El a fost achitat în unanimitate de juriu la 30 martie 2000. În anumite etape ale procedurii penale, reclamantul a fost obligat să facă contribuții, de la 34 de lire sterline (GBP) la 37 de lire GBP pe săptămână, în direcția costului ajutorului său juridic. În urma achitării reclamantului, a fost depusă o cerere judecătorului judecătorului judecător pentru ordonanța de revocare a contribuției de asistență juridică a reclamantului. Dacă acest lucru ar fi avut succes, toate banii care au fost plătiți de reclamant față de costurile ajutorului său juridic ar fi fost răsplătit pentru el. În plus, el nu ar fi avut nici o răspundere suplimentară pentru plățile datorate în conformitate cu termenii ordinului de contribuție (reclamantul a căzut în amânare cu unele dintre contribuțiile solicitate). Orientările oferite judecătorilor judecătorilor judecătorilor judecători sub forma unei direcții practice de la Lordul Justiție șef stabilește că judecătorii ar trebui, în mod normal, să ordone rambursarea oricărei contribuții pe care le-a achitat-o în favoarea costurilor ajutorului său juridic, cu excepția cazului în care există circumstanțe care fac o astfel de acțiune necorespunzătoare. Judecătorul judecător a refuzat cererea reclamantului pentru costurile sale. El a declarat următoarele motive: „Atât ce s-a întâmplat în acea noapte, el [reclamantul] l-a adus în întregime pe el însuși și în fața unui verdict caritabil, nu este adecvat să facă o astfel de aplicare.” Reclamantul nu a avut nici un drept de recurs împotriva hotărârii judecătorului. Reclamantul s-a plâns în temeiul articolului 6 § 2 din Convenție că hotărârea judecătorului judecător de a nu revoca ordinul său de contribuție la asistență juridică - și motivele pe care le-a dat-o - a lăsat impresia că judecătorul a considerat că reclamantul a fost vinovat în ciuda achitării unanime și a încălcat dreptul său de a fi presupus nevinovat. Reclamantul s-a plâns, de asemenea, în temeiul articolului 13 din Convenție, că nu a putut face apel împotriva hotărârii judecătorului. HOTĂRÂREA Prin scrisoarea din 23 iunie 2003, avocatii reclamantului au notificat Curții că reclamantul a ajuns la un acord cu Guvernul pentru a soluționa cazul la plata de 1,771 GBP și că nu mai dorește să-și continue cazul. Curtea constată că reclamantul dorește să își retragă cererea în funcție de plata de 1,771 GBP și de costuri. Curtea constată că reclamantul nu mai dorește să își continue cererea în sensul articolului 37 § 1 litera (a) din convenție. În plus, în conformitate cu art. 37 § 1 în amendă Curtea nu constată nicio circumstanță specială în ceea ce privește respectarea drepturilor omului, astfel cum este definită în Convenția și în Protocolurile sale, care necesită continuarea examinării cererii. Din aceste motive, Curtea hotărăște în unanimitate să excludă cererea din lista de cazuri.

THIRD SECTION

DECISION

Application no. 61428/00

by Jay RUTLAND

against the United Kingdom

The European Court of Human Rights (Third Section), sitting on 25

September 2003 as a Chamber composed of:

Mr

G.

Ress

,

President

,

Mr

I.

Cabral Barreto

,

Sir

Nicolas

Bratza

,

Mr

P.

Kūris

,

Mr

B.

Zupančič

,

Mr

J.

Hedigan

,

Mr

K.

Traja,

judges

,

and Mr

V.

Berger

,

Section Registrar

,

Having regard to the above application lodged on 28 September 2000,

Having regard to the observations submitted by the respondent Government,

Having deliberated, decides as follows:

THE FACTS

The applicant, Jay Rutland, is a United Kingdom national, who was born in 1981 and lives in Essex, England. He is represented before the Court by Mr S. Murphy, a lawyer practising in London.

The Government were represented by their agent Mr Derek Walton, Assistant Legal Adviser.

The facts of the case, as submitted by the parties, may be summarised as follows.

On 2 August 1999 the applicant was involved in a violent incident with another man, D. On 1 October 1999 the applicant was arrested for an alleged assault on D. The applicant was tried at Snaresbrook Crown Court on 29 and 30 March 2000 on a charge of assault occasioning actual bodily harm. His defence was that the incident had been initiated by D. and that he had acted in self-defence. He was acquitted unanimously by the jury on 30

March 2000.

At certain stages of the criminal proceedings the applicant had been required to make contributions, ranging from 34 pounds sterling (GBP) to GBP

37 per week, towards the cost of his legal aid. Following the applicant’s acquittal an application was made to the trial judge for the applicant’s legal aid contribution order to be revoked. Had this been successful, all monies that had been paid by the applicant towards the costs of his legal aid would have been repaid to him. Furthermore, he would not have had any further liability for any payments due under the terms of the contribution order (the applicant having fallen into arrears with some of the contributions that had been requested).

Guidance given to trial judges in the form of a practice direction from the Lord Chief Justice states that judges should, upon acquittal, normally order the repayment of any contribution that the person acquitted has made towards the costs of his or her legal aid, unless there are circumstances which make such a course of action inappropriate.

The trial judge refused the applicant’s application for his costs. He stated his reasons as follows:

“Whatever happened on that night, he [the applicant] brought it entirely upon himself and in the face of a charitable verdict, it is not appropriate to make an application of that kind.”

The applicant did not have any right of appeal against the judge’s ruling.

COMPLAINTS

The applicant complained under Article 6 § 2 of the Convention that the decision of the trial judge not to revoke his legal aid contribution order - and the reasons which he gave for it – left the impression that the judge felt that the applicant was culpable notwithstanding his unanimous acquittal and violated his right to be presumed innocent.

The applicant also complained under Article 13 of the Convention that he was unable to appeal against the judge’s decision.

THE LAW

By letter dated 23 June 2003, the applicant’s solicitors notified the Court that the applicant had reached agreement with the Government to settle the case upon payment of GBP 1,771 and that he no longer wished to pursue his case.

The Court notes that the applicant wishes to withdraw his application in light of the payment of GBP 1,771 by way of compensation and costs.

The Court finds that the applicant no longer wishes to pursue his application within the meaning of Article 37 § 1 (a) of the Convention. Furthermore, in accordance with Article 37 § 1

in fine

, the Court finds no special circumstances regarding respect for human rights as defined in the Convention and its Protocols which require the examination of the application to be continued.

For these reasons, the Court unanimously

Decides

to strike the application out of its list of cases.

Vincent

Berger

Georg

Ress

Registrar

President