SOCIETE ANTHROPOSOPHIQUE EN FRANCE contre la FRANCE
- Instanță
- CtEDO
- Concluzie
- Irrecevable
SOCIETE ANTHROPOSOPHIQUE EN FRANCE contre la FRANCE (CtEDO, 2003)
A DOUA DECIZIE FINALĂ PRIVIND RECEVABILITATEA cererii nr. 53934/00 prezentate de SOCIETE ATHROPOFICĂ ÎN FRANȚA împotriva Franței Curtea Europeană a Drepturilor Omului (secțiunea a doua), care are loc la 30 septembrie 2003 într-o cameră compusă din domnii A.B. Baka președintele J.-P. Costa Gaukur Jörundsson Loucaide Biersan Ugrekhelidze, Mularoni, judecători și dl Dolle, greffière de section J.-P. Costa Gaukur Jörundsson Având în vedere cererea menționată mai sus formulată la 8 decembrie 1999, având în vedere decizia parțială din 2 iulie 2002, având în vedere observațiile prezentate de guvernul pârât și cele prezentate ca răspuns de recurentă, După ce a deliberat, face următoarea decizie ÎN FAVOAREA recurentei, a societății antropozofice din Franța (S.A.F.) este o asociație franceză cu sediul social la Paris. Ea este reprezentată în fața Curții de către domnul L. Hincker, avocat în baroul Strasbourg. Faptele cauzei, așa cum au fost expuse de către părți, se pot rezuma după cum urmează. Începând din 1931, ea însăși înlocuitoare a societății antroposofice din Franța, înființată în 1923, este o asociație franceză supusă regimului Legii 1901, ale cărei statute au fost aprobate la 30 ianuarie 1977. Ea este legată de Societatea Antroposofică Universală (S.A.U.) și de Universitatea de Științe a Spiritului (U.L.S.E.). S.A.U. și U.L.S.E., create, de asemenea, în 1923, la Dornach (Elveția), s . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . (...) scopurile Societății Antroposofice Universale, așa cum sunt formulate în Principiile stabilite de Rudolf Steiner [sunt] să cultive știința spirituală Antroposofică fondată de Rudolph Steiner și (...) să sprijine Universitatea Liberă de Știință Spirituală (...) O astfel de asociere se descrie ca o abordare a gândirii, o căutare de natură ideială, precum și ansamblul cunoștințelor care rezultă din aceasta, adică o asociație culturală, și nu o cultuală. Membrii asociației reclamante sunt asociați unui grup local, societății naționale, sau societății antropozofice Universale. La 29 iunie 1995, s-a constituit o comisie parlamentară de anchetă, care a examinat fenomenul sectelor și a propus, dacă este cazul, adaptarea textelor în vigoare Un raport intitulat " Sectele din Franța" (sectele din Franța), discutat de comisie la 20 decembrie 1995, a fost adoptat în unanimitate și publicat. Acest raport a stabilit zece criterii pentru identificarea unei mișcări sectare, și anume: : Destabilizarea mentală, caracterul exorbitant al cerințelor financiare, ruperea indusă de mediul de origine, încălcarea integrității fizice, delimitarea copiilor, vorbirea antisocială mai mult sau mai puțin, tulburările ordinii publice, importanța destrămărilor judiciare, deturnarea circuitelor economice tradiționale și tentativele de infiltrare a autorităților publice. El a exclus în mod expres Prin decretul din 9 mai 1996, guvernul a creat un observator interministerial asupra sectelor, care se afla pe lângă prim-ministru, însărcinat să analizeze fenomenul sectelor și să facă propuneri pentru a îmbunătăți mijloacele de luptă împotriva sectelor. La 7 octombrie 1998, a fost înlocuit de Misiunea interministerială de combatere a sectelor, care poate denunța procurorilor Republicii faptele comise de circulația sectară și care ar putea primi o calificare penală. La 15 decembrie 1998, Adunarea Națională a adoptat în unanimitate o rezoluție prin care se înființează o comisie de anchetă asupra situația financiară, patrimonială și fiscală a sectelor, precum și activitățile lor economice și relațiile lor cu mediile economice și financiare. Organizațiile care nu sunt menționate în raportul din 1995, dar care îndeplinesc unele dintre criteriile sectare luate în considerare și care au dobândit o anumită importanță economică și financiară au fost raportate Comisiei, care, având în vedere informațiile colectate, a dorit să le includă în domeniul investigațiilor sale: aceasta se aplică astfel (...) lantropiei (...) La 22 decembrie 1998, comisia de anchetă a decis să aplice regula secretului, considerând că interesul de a oferi martorilor solicitați cea mai mare libertate de a vorbi a fost reprezentat de 48 de audieri și de un chestionar la o serie de asociații. S.A.F., destinatarul acestui chestionar, nu ar fi răspuns. În măsura în care este posibil, asociațiile care au formulat cererea au fost audiate de către comisie, care, în timp ce beneficiau de colaborarea celor mai interesate ministere (Apărare, Economie și Finanțe, Educație Națională, Ocuparea Forței de Muncă și Solidaritate, Interior și Justiție), și-a exprimat sprijinul larg față de elementele furnizate direct de secte atunci când acestea erau exploatabile. La 17 iunie 1999, un raport intitulat "secte și bani" adoptat în unanimitate de către comisie a fost făcut public. În acest raport parlamentar, la Angroposophia a fost calificată drept "mișcări sectare importante." Mai multe pasaje se referă la Anthroposophia, pentru a descrie structurile sale de finanțare, metodele sale de a convinge adepții săi, influența sa în sectoarele educației, sănătății și formării profesionale și, în cele din urmă, greutatea sa financiară. O anexă anexată la raport conține informații despre organizație, greutate financiară și rețeaua economică de aproximativ 30 de asociații. În această anexă, Anthroposophie este menționat ca fiind numele sectei Invocând art. 13 din Convenție, reclamanta se plânge că nu a putut răspunde la acuzațiile de calomnie ale raportului parlamentar în litigiu, din lipsă de a fi putut beneficia de o acțiune efectivă. Orice persoană ale cărei drepturi și libertăți recunoscute în (...) convenție au fost încălcate are dreptul la o cale de atac eficientă în fața unei instanțe naționale, chiar dacă încălcarea ar fi fost săvârșită de persoane care acționează în exercitarea funcțiilor lor oficiale. Guvernul consideră, în primul rând, că reclamantei nu i se poate recunoaște calitatea de victimă în sensul articolului 34 din Convenție, din cauza faptului că, pe de o parte, nu i se poate cere să fie menționată în raport, cu excepția anexelor și, pe de altă parte, de a stabili că aceasta a suferit cel mai mic prejudiciu cauzat de o încălcare a dreptului garantat de Convenție ( Federația creștină a martorilor lui Iehova din Franța (dec.), nr 53430/99 6 noiembrie 2001 Segi și alții și Gestoras Pro-Amnistia și alții c. cele 15 state membre ale Uniunii Europene (dec.) [PDJ1] , n 6422/02 și 9916/02, CEDH 2002-V [PDJ2] Cu titlu subsidiar, guvernul consideră că Ö Õ art. 13 din convenție este incompatibil cu Rația Materiae , în lipsa puterii de a se aplica unui "S" ( Montera c. Italia (dec.) [PDJ] , n 64713/01, 9 iulie 2002 A. c. Regatul Unit , n 35373/97, CEDH 2002 [PDJ4] [PDJ5] [PDJ6] [PDJ6]] [în mod foarte subsidiar, guvernul consideră că Ö Õ este în mod vădit nefondat, întrucât limitarea Õ în speță a exercitării unei căi de atac nu este nici arbitrară, nici nerațională. Deși menționează în special faptul că reclamanta a refuzat să retrimite chestionarul adresat de comisia de anchetă, chiar dacă răspunsurile au fost menționate cel mai frecvent în raport, este de părere că regula imunității parlamentare îndeplinește principiul proporționalității impus de art. 6 alin. (1) din Convenție (A. c. Regatul Unit, menționat anterior). Recurenta susține că este vizată personal și direct de raportul parlamentar și că, prin urmare, acționând în nume propriu, nu i se poate contesta calitatea de victimă în sensul articolului 34 din convenție. Aceasta menționează că este menționată direct în anexele la raportul în litigiu, anexe care fac parte integrantă din acesta și a căror prezentare o prezintă ca o structură a unei secte. Recurenta consideră că cererea sa nu trebuie comparată cu cea a Federației Creștine a Martorilor lui Iehova din Franța, menționată de guvern în sprijinul demonstrației sale, nici nu trebuie să fie comparată cu cea a Federației Creștine a Martorilor lui Iehova din Franța, menționată de Guvern în sprijinul demonstrației sale, nici cu acțiuni îndreptate împotriva celor 15 state membre ale Uniunii Europene, atât timp cât acționează în nume propriu, nu în calitate de demuncă a asociațiilor care implică persoane fizice și juridice, iar datele faptice sunt diferite. În ceea ce privește lipsa de prejudiciu, recurenta consideră că art. 34 din Convenție nu impune ca autorul cererii să fie victimă, ceea ce numai examinarea de fond permite să se determine, dar pretinde că este victima acesteia (Markx c. Belgia , Hotărârea din 13 iunie 1979 [PDJ7] , seria A n [PDJ8] [PDJ9] În plus, o încălcare a Convenției are loc chiar și în absența unui prejudiciu, acesta jucând un rol numai pe teritoriul art. 41 (Artico c. Italia, Hotărârea din 13 mai 1980 [PDJ10] , seria A n [PDJ11] [PDJ12] Pe fond, recurenta consideră că art. 13 este autonom. Aceasta reamintește că a demonstrat că nici o acțiune nu poate fi exercitată pe plan intern. Ea insistă că faptul că se plânge de faptul că comisia de anchetă nu a purtat nicio dezbatere contradictorie, pur și simplu stigmatizarea ei ca entitate responsabilă de proselismul unei secte. Cu toate acestea, afirmațiile conținute în raport nu au dus la o dezbatere contradictorie în fața comisiei, întrucât existența acestui raport ar fi cauzat, prin sine, un prejudiciu recurentei. 13 se aplică în timp ce încălcarea ar fi fost comisă de persoane care acționează în exercitarea funcțiilor lor oficiale. Aceasta deduce că nu există nici o îndoială că puterea legislativă este obligată de obligațiile care decurg din Convenție. Există alte căi rezonabile de a proteja în mod eficient drepturile garantate (Waite și Kennedy c. Germania [GC] [PDJ13] , nr 26083/94, [PDJ14] CEDH 1999-I Cordova c. Italia, nr 45649/99, 30 ianuarie 2003 [PDJ15] [PDJ16] [PDJ17] ), ceea ce nu a fost cazul pentru aceasta. Curtea nu consideră că este necesar să se ia o poziție cu privire la întrebarea dacă recurenta poate pretinde că este victima unei încălcări în sensul articolului 34 din convenție, în măsura în care cererea trebuie, în orice caz, respinsă din următoarele motive. Întradevăr, Curtea amintește că art. 13 din convenție garantează existența în dreptul intern a unei căi de atac care să permită să se prevaleze de drepturile și libertățile Convenției, astfel cum pot și să găsească consacrate. Prin urmare, această dispoziție are drept consecință de a solicita o acțiune internă care să permită examinarea conținutului unui (a se vedea, printre multe altele, Leander c. Suedia din 26 martie 1987, seria A n 116, p. 29, § 77 Kudla c. Polonia [GC] [PDJ18] , nr 30210/96, [PDJ19] 157, CEDH 2000-XI [PDJ20] Regatul Unit , citată anterior, § 110). În speță, Curtea constată că reclamanta, în observațiile sale, se plânge de faptul că comisia de anchetă nu a purtat nicio dezbatere contradictorie, ceea ce ar fi condus la prejudiciul de care intenționează să se prevaleze. Or, Curtea constată că problema lipsei unei dezbateri contradictorii în fața comisiei parlamentare nu face decât să se refere la litigiu, întemeiat pe art. 6 din Convenție, pe care a declarat inadmisibilă în decizia sa din 2 iulie 2002. În consecință, niciun alt litigiu al recurentei nu poate fi considerat ca fiind inculpat, art. 13 nu se aplică. Prin urmare, rezultă că acest aspect este incompatibil cu dispozițiile Convenției în sensul articolului 35 3 și trebuie respins în conformitate cu articolul Cu aceste motive, Curtea, în unanimitate, declară restul cererii inadmisibile. Dolle A.B. Baka Premier Președinte [PDJ1] În cazul în care cauza privește Marea Cameră, se adaugă "[GC]" după "(dec.)." [PDJ2] În cazul în care decizia va fi publicată, dar nu se cunoaște numărul de înregistrare (de exemplu: CEDO 2002-...). Dacă decizia nu va fi publicată sau dacă nu se cunoaște dacă va fi publicată, se va înlocui trimiterea la "CEDO" cu data deciziei. [PDJ3] În cazul în care cazul se referă la Marea Cameră, se adaugă "GC" după "(dec.) " [PDJ4] Se adaugă un al doilea "§" în cazul în care se face trimitere la mai mult de un paragraf. [PDJ5] Răpirea, dacă este necesar. În cazul în care hotărârea nu privește temeinicia, ci un alt subiect, tipul hotărârii trebuie să urmeze numele statului pârât (de exemplu: "regulament amiabil)"). [PDJ6] În cazul în care decizia va fi publicată, dar numărul culegătorului nu este cunoscut pentru a pune elipsa (de exemplu: CEDO 2002-...). Dacă decizia nu va fi publicată sau dacă nu se știe dacă va fi publicată, se va înlocui trimiterea la "CEDO" cu data deciziei. [PDJ7] Se adaugă, după caz, tipul de hotărâre în romană după data (de exemplu: "(art. 50) " sau "(excepții preliminare)"). [PDJ8] [PDJ8] Se adaugă un al doilea "p" în cazul în care se referă la mai mult de o pagină. Dacă citați avizul Comisiei adăugați "aviz al Comisiei" înainte de trimiterea la pagină. [PDJ9] Se adaugă un al doilea "§" în cazul în care se face trimitere la mai mult de un paragraf. [PDJ10] Se adaugă, dacă este cazul, tipul de hotărâre în limba romană după data (de exemplu: "article 50") sau "(excepții preliminare") [PDJ11] Se adaugă un al doilea "p" dacă se referă la mai mult de o pagină. Dacă citați avizul Comisiei adăugați "aviz al Comisiei" înainte de trimiterea la pagină. [PDJ12] Se adaugă un al doilea "§" dacă se face trimitere la mai mult de un paragraf. [PDJ13] Elimină, dacă este necesar. Dacă hotărârea nu privește temeinicia, ci un alt subiect, tipul de oprire trebuie să urmeze numele de Statul pârât (de exemplu: ""regulament amiabil)"). [PDJ14] Se adaugă un al doilea "§" dacă se referă la mai mult de un paragraf. [PDJ15] Se adaugă un al doilea "§" dacă se referă la mai mult de un paragraf. [PDJ16] Se elimină, dacă este necesar. În cazul în care hotărârea nu privește temeinicia, ci un alt subiect, tipul de hotărâre trebuie să urmeze numele statului pârât (de exemplu: "regulament amiabil)"). [PDJ17] În cazul în care numărul de carte nu este cunoscut pentru punerea elipsei (de exemplu: CEDO 2002-...). [PDJ18] Elimină, dacă este necesar. În cazul în care hotărârea nu se referă la temeinicie, ci la un alt subiect, tipul de hotărâre trebuie să urmeze numele statului pârât (de exemplu: "(reglementare amiabilă)"). [PDJ19] Se adaugă un al doilea "§" în cazul în care se face trimitere la mai mult de un paragraf. [PDJ20] În cazul în care cazul se referă la Marea Cameră, se adaugă "GC" după "(dec.)."