MIHÁLY v. HUNGARY

SEGUNDA SECȚIUNE DECIZIE Nr. 57977/00 de către István MIHÁLY împotriva Ungariei Curtea Europeană a Drepturilor Omului (A doua secțiune), care a stat la 7 octombrie 2003 în calitate de Cameră compusă de: J.-P. Costa Președinte A.B. Baka Gaukur Jörundsson L. Loucaides C. Bîrsan Ugrekhelidze, dna Mularoni judecători și dna Dollé grefier având în vedere cererea depusă la 4 aprilie 2000, După deliberare, hotărăște după cum urmează: FACTELE Reclamantul, dl István Mihály, este un național maghiar, născut în 1922 și locuiește în Budapesta. El a fost reprezentat în fața Curții de către dl Cs. Kis, un avocat practicant în Budapesta. Guvernul contestat este reprezentat de dl L. Höltzl, secretar de stat adjunct al Ministerului Justiției. Faptele cazului, astfel cum au fost prezentate de părțile, pot fi rezumate după cum urmează. La 11 august 1995, reclamantul a interzis o acțiune în fața Curții Centrale de District de Pest. El a susținut că o asociere sportivă, care operează pe un teren de tragere în vecinătate, ar trebui să fie ordonată să-i plătească compensația în funcție de molestia cauzată de sunetul de tragere. În același timp, diferite proceduri administrative au fost în curs de desfășurare în ceea ce privește licența asociației de a opera solul de împușcare și pragurile tolerabile ale emisiilor sonore. La ședința din 8 septembrie 1999, Curtea de District a respins cererea reclamantului de a pune capăt activității asociației. La 2 Februarie 2000 Curtea Regională de Budapesta a respins recursul său. La 22 septembrie 2000, Curtea de District a respins acțiunea reclamantului, bazată în esență pe avizele mai multor experți. În ceea ce privește recursul reclamantului, la 1 iunie 2001, Curtea Regională de la Budapesta a anulat hotărârea Curții de District și a remis cazul. Acesta a considerat că hotărârea de primă instanță este deficitară și nefondată. Procedura a fost reluată și acțiunea este încă în așteptare în primă instanță. HOTĂRÂREA La 2 aprilie 2003, Curtea a primit următoarea declarație de la solicitant: „Not că Guvernul Ungariei este pregătit să-mi plătească suma de euro 6.000 (sase mii de euro), sau echivalentul său în forints maghiari convertit la rata de referință valutară a Băncii Centrale Europene la data decontarii, care acoperă prejudiciu material și moral, precum și costuri și cheltuieli, plus dobânzi în cazul în care plata este întârziată, cu scopul de a asigura o rezoluție a cererii nr. 57977/00 în așteptare în fața Curții. Accept propunerea și renunță la orice alte cereri împotriva Ungariei în ceea ce privește faptele prezentei cereri. Declar că această plată constituie o rezoluție finală a cazului.” La 10 aprilie 2003, Curtea a primit următoarea declarație de la guvernul maghiar: „Declar că Guvernul Ungariei oferă să plătească 6000 EUR (seize mii de euro) sau echivalentul său în forints maghiari convertiți la rata de referință valutară a Băncii Centrale Europene la data de decontare, dl István Mihály, în vederea asigurării unei rezoluții a cererii înregistrate în temeiul nr. 57977/00, cuprinde orice prejudiciu material și moral, precum și costuri și cheltuieli, și va fi plătită în termen de trei luni de la data notificării hotărârii de către Curte în temeiul articolului 37 § 1 litera (b) din Convenția Europeană pentru Drepturile Omului. Această sumă se plătește unui cont bancar numit de către solicitant, fără impozite și taxe care pot fi aplicabile. Dobânzi simple la o rată egală cu rata de creditare marginală a Băncii Centrale Europene plus trei puncte procentuale se plătesc de la expirarea celor trei luni menționate mai sus până la decontarea. Plata va constitui rezoluția finală a cazului.” Curtea ia act de acordul atins între părți și consideră că această chestiune a fost rezolvată (art. 37 alineatul (1) litera (b) din Convenție). În plus, în conformitate cu art. 37 alineatul (1) în amendă , Curtea nu constată nicio circumstanță specială în ceea ce privește respectarea drepturilor omului, astfel cum este definită în Convenția și în Protocolurile sale, care necesită continuarea examinării cererii. În consecință, aplicarea articolului 29 § 3 din Convenție ar trebui întreruptă și cazul scos din listă. Din aceste motive, Curtea hotărăște în unanimitate pentru a elimina cererea din lista de cazuri. Dolle J.-P. Președintele grefierului Costa

SECOND SECTION

DECISION

Application no. 57977/00

by István MIHÁLY

against Hungary

The European Court of Human Rights (Second Section), sitting on 7

October 2003 as a Chamber composed of:

Mr

J.-P.

Costa

,

President

,

Mr

A.B.

Baka

,

Mr

Gaukur

Jörundsson

,

Mr

L. Loucaides

,

Mr

C. Bîrsan

,

Mr

M.

Ugrekhelidze,

Mrs

A.

Mularoni

,

judges

,

and Mrs

S.

Dollé

,

Section Registrar

,

Having regard to the above application lodged on 4 April 2000,

Having deliberated, decides as follows:

THE FACTS

The applicant, Mr István Mihály, is a Hungarian national, who was born in 1922 and lives in Budapest. He was represented before the Court by Mr

Cs. Kis, a lawyer practising in Budapest.

The respondent Government are represented by Mr L. Höltzl, Deputy State-Secretary, of the Ministry of Justice.

The facts of the case, as submitted by the parties, may be summarised as follows.

On 11 August 1995 the applicant brought an action before the Pest Central District Court. He maintained that a sports association, operating on a neighbouring shooting ground, should be ordered to pay him compensation on account of the nuisance caused by the sound of shots being fired.

Simultaneously, various administrative proceedings were in progress concerning the association’s licence to operate the shooting ground and the tolerable thresholds of sound emission.

At the hearing on 8 September 1999 the District Court dismissed the applicant’s request for an injunction to put an end to the association’s activity. On 2

February 2000 the Budapest Regional Court dismissed his appeal.

On 22 September 2000 the District Court dismissed the applicant’s action. It relied essentially on the opinions of several experts.

On the applicant’s appeal, on 1 June 2001 the Budapest Regional Court quashed the District Court’s decision and remitted the case. It held that the first-instance decision was deficient and unsubstantiated.

The proceedings were resumed and the action is still pending at first instance.

THE LAW

On 2 April 2003 the Court received the following declaration from the applicant:

“I note that the Government of Hungary are prepared to pay me the sum of EUR

6,000 (six thousand euros), or its equivalent in Hungarian forints converted at the euro foreign exchange reference rate of the European Central Bank at the date of settlement, covering pecuniary and non-pecuniary damage as well as costs and expenses, plus interest if payment is delayed, with a view to securing a resolution of application no. 57977/00

pending before the Court.

I accept the proposal and waive any further claims against Hungary in respect of the facts of this application. I declare that this payment constitutes a final resolution of the case.”

On 10 April 2003 the Court received the following declaration from the Hungarian Government:

“I declare that the Government of Hungary offer to pay EUR 6,000 (six thousand euros), or its equivalent in Hungarian forints converted at the euro foreign exchange reference rate of the European Central Bank at the date of settlement, to Mr

István

Mihály with a view to securing a resolution of the application registered under no. 57977/00. This sum shall cover any pecuniary and non-pecuniary damage as well as costs and expenses, and will be payable within three months from the date of notification of the decision by the Court pursuant to the Article 37 § 1 (b) of the European Convention on Human Rights.

This sum shall be paid to a bank account named by the applicant, free of any taxes and charges that may be applicable.

Simple interest at a rate equal to the marginal lending rate of the European Central Bank plus three percentage points shall be payable from the expiry of the above-mentioned three months until settlement.

The payment will constitute the final resolution of the case.”

The Court takes note of the agreement reached between the parties and considers that the matter has been resolved (Article 37 § 1 (b) of the Convention). Furthermore, in accordance with Article 37 § 1

in fine

, the Court finds no special circumstances regarding respect for human rights as defined in the Convention and its Protocols which require the examination of the application to be continued. Accordingly, the application of Article 29 § 3 of the Convention should be discontinued and the case struck out of the list.

For these reasons, the Court unanimously

Decides

to strike the application out of its list of cases.

S.

Dollé

J.-P.

Costa

Registrar

President