CtEDO 09.10.2003 Auto

TRIVIGNO contre l'ITALIE

RESPONDENT
ITA
HOTĂRÂRE
09.10.2003
Pe scurt
Instanță
CtEDO
Concluzie
Irrecevable
RĂSFOIEȘTE: CtEDO · 2003
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro
Citează această cauză
TRIVIGNO contre l'ITALIE (CtEDO, 2003)
HUDOC · oficial

SECȚIUNEA I PRIVIND RECEVABILITATEA cererii nr. 60836/00 prezentate de Rocco TRIVIGNO împotriva Italiei Curtea Europeană a Drepturilor LUI Õ (secțiunea I), care se află la 9 octombrie 2003 într-o cameră compusă din domnii C.L. Rozakis președintele Lorenzen Bonello Kovler Zagrebelsky Steiner, Hajiyev, judecători și grefier de secțiune al dlui E. Fribergh, grefier de secțiune Având în vedere cererea formulată anterior în fața Comisiei Europene pentru Drepturile Omului la 15 aprilie 1996, Având în vedere art. 5 alineatul (2) din Protocolul nr 11 la convenție, care a transferat Curții competența de a examina cererea, După ce a deliberat, face următoarea decizie ÎN FAVOAREA reclamantului, domnul Rocco Trivigno, este un resortisant italian, născut în 1953 și rezident în Torino. Circumstanțele cazului Faptele cauzei, așa cum au fost expuse de solicitant, pot fi rezumate după cum urmează. Deținut la Milano pentru a ispăși o pedeapsă, reclamantul a fost internat în același oraș timp de 40 de zile începând cu iunie 1992 pentru o intervenție chirurgicală retiniană. În afara spitalului, reclamantul a fost adus înapoi în închisoare cu recomandarea de a efectua un control pe săptămână în același spital, care a fost efectuat timp de o lună. Ulterior, reclamantul a fost transferat la închisoarea Ferrare, unde, conform declarațiilor reclamantului, controalele nu au fost efectuate cu frecvența indicată de medici. În ianuarie 1996, reclamantul a fost transferat în închisoarea din Vasto, obținând o amânare a pedepsei restante (diferito della pena) până la 21 septembrie 1998 și a fost eliberat. În urma reintegrării închisorii și a unei noi operațiuni, instanța de supraveghere a decis că nu era necesar să se acorde o nouă eliberare, deoarece această operațiune putea fi făcută ținându-l pe reclamant în detenție. Ca urmare a unei agravări a stării sale de sănătate în martie 1999, reclamantul a fost examinat la spitalul din Torino pentru spitalizarea reclamantului pentru o operație urgentă. La 13 mai 1999, instanța de supraveghere a solicitat un nou control la spital. În așteptarea acestui nou control, reclamantul . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . La 23 iulie 1999, Parchetul din Torino a informat Parchetul General al aceluiași oraș cu privire la o plângere a reclamantului cu privire la detenția sa și i-a arătat că, în timpul unei audieri, nu s-au raportat omisiuni reale sau nereguli în ceea ce privește îngrijirea în penitenciare, ci au solicitat amânarea pedepsei pentru a fi efectuată fără a fi decăzută. La 12 octombrie 1999, tribunalul de supraveghere din Torino a respins cererile reclamantului de amânare a pedepsei (diferito dell ). S-a considerat că starea de sănătate a reclamantului nu justifică niciuna dintre aceste măsuri. Trei proceduri au fost pendinte în ianuarie 2000, iar pentru una dintre ele, în jurul zilei de 25 ianuarie. În februarie 2000, directorul clinicii oftalmologice Indiqua a examinat reclamantul la data de 11 februarie 2000 și la data de 14 a aceleiași luni. Cu toate acestea, în timpul consultării, el a constatat că nu a fost de dorit de la locul de muncă la data prevăzută din cauza hipertensiunii arteriale. La 14 martie 2000, Tribunalul de supraveghere din Torino a decis că, din cauza comportamentului reclamantului, acesta nu trebuia să-i acorde o amânare a pedepsei (rinvio dell La 15 septembrie 2000, un medic ales de consiliul reclamantului l-a examinat pe acesta din urmă și a concluzionat că detenția nu era compatibilă cu hipertensiunea arterială a reclamantului. În iunie 2001, reclamantul a fost victima unui infarct. În noiembrie 2001, tribunalul de supraveghere din Torino a acordat reclamantului detenția la domiciliu. 2 din Codul penal este astfel formulat : mai mult decât o pedeapsă poate fi suspendată (diferită) : (...) 2) atunci când o pedeapsă de privare de libertate trebuie să fie executată împotriva unei persoane afectate de o pedeapsă gravă. În părțile sale relevante, art. 47b din Legea nr 354 din 26 iulie 1975, astfel cum a fost modificat prin art. 4 din Legea nr 165 din 27 mai 1998, se citește astfel: Pedeapsa de închisoare pentru o perioadă de cel mult patru ani (...) [poate] să fie aplicată în locuința [condamnatului] sau într-un alt loc de reședință privată atunci când este vorba despre: (...) (c) o persoană a cărei stare de sănătate este deosebit de gravă și necesită contacte constante cu structurile spitalicești teritoriale; (d) o persoană cu vârsta mai mare de 60 de ani, dacă este, chiar parțial, handicapată; (...)b . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . GRIEFS invocând articolele 2 și 3 din convenție, reclamantul se plânge că nu a putut să se trateze fără a fi în detenție. Recurentul se plânge că nu a putut să se trateze fără să fie reținut. El semnalează că cererile sale de amânare a pedepsei sau a detenției la domiciliu au fost întotdeauna respinse. În plus, acesta revendică posibilitatea de a se îngriji în spital mai degrabă decât în închisoare (poșta sa din 4 noiembrie 2000). Dreptul oricărei persoane la viață este protejat prin lege. Moartea nu poate fi aplicată nimănui în mod intenționat, cu excepția executării unei sentințe capitale pronunțate de un tribunal în cazul în care infracțiunea este pedepsită cu această pedeapsă prin lege. (a) pentru a asigura apărarea oricărei persoane împotriva violenței ilegale; (c) pentru a reprima, în conformitate cu legea, o revoltă sau o insurecție. □ Curtea reamintește că prima teză din art. 2 alin. (1) obligă statele nu numai să se abțină de la a provoca moartea în mod voluntar și ilegal, ci și să ia măsurile necesare pentru protejarea vieții persoanelor aflate sub jurisdicția lor (Osman c. Marea Britanie) , Hotărârea din 28 octombrie 1998, Rec., 1998, p. 3159, punctul 115). Cu toate acestea, Curtea constată că, în pofida afirmațiilor sale, reclamantul nu furnizează elemente de probă care să îi permită să concluzioneze că viața sa era amenințată de comportamentul autorităților penitenciare. În special, Comisia reamintește că reclamantul a beneficiat de o monitorizare medicală și-a depus cererea pentru că a dorit să se trateze în mod liber, mai degrabă decât liber, în loc să fie reținut. Pe de altă parte, reclamantul nu a adus la cunoștința Curții elementele specifice care i-ar permite să ajungă la concluzia că, în orice moment al detenției sale, acesta a fost afectat de viața sa. Dimpotrivă, instanțele italiene au ordonat eliberarea sa în libertate imediat după ce au ajuns la concluzia că starea sa de sănătate a devenit incompatibilă cu detenția. Curtea nu vede cum ar putea exista o necunoaștere a articolului 2 din Convenție. În consecință, acest aspect este vădit nefondat și trebuie respins în conformitate cu art. 35 § 3 și 4 din Convenție. Reclamantul afirmă apoi că același fapt de a nu-i fi permis să se trateze fără să fie decăzut constituie, de asemenea, o necunoaștere a art. 3 din Convenție, astfel de formulare. Nimeni nu poate fi supus torturii sau pedepselor sau tratamentelor inumane sau degradante. Curtea reamintește faptul că, în temeiul articolului 3 din Convenție, fiecare prizonier trebuie să se asigure că este deținut în condiții care sunt compatibile cu respectarea demnității umane, că modalitățile de executare a măsurii nu supune o suferință sau o greutate de o intensitate care depășește nivelul inevitabil de suferință inerent detenției și că, având în vedere cerințele practice ale detenției, sănătatea și bunăstarea prizonierului sunt asigurate în mod corespunzător, în special prin administrarea îngrijirii medicale necesare ( Curtea constată că reclamantului i s-a oferit posibilitatea de a efectua examinări și de a intra în contact cu medici care s-au pronunțat cu privire la starea sa de sănătate. Cu toate acestea, din examinarea dosarului medical al reclamantului reiese că Acesta a fost examinat de mai multe ori de medici specialiști care i-au prescris tratament, însă reclamantul a refuzat, în mai multe situații, să respecte aceste cerințe. În urma unei evaluări globale a faptelor relevante pe baza dovezilor prezentate în fața sa, Curtea nu consideră că reclamantul a fost supus unor tratamente abuzive care să atingă un nivel suficient de gravitate pentru a intra în domeniul de aplicare al articolului 3 din convenție. Curtea constată, de asemenea, că, în recenta sa corespondență cu Curtea, recurentul a indicat că a obținut detenția la domiciliu. În consecință, acest fapt este vădit nefondat și trebuie să fie respins în temeiul articolului 35 § 3 și 4 din Convenție. Prin aceste motive, Curtea, în unanimitate, declară cererea inadmisibilă. Erik Fribergh Christos Rozakis Grefier Președinte

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
CtEDO 2003-12-04
0,94
MILAN contre l'ITALIE
PREMIÈRE SECTION DÉCISION PARTIELLE SUR LA RECEVABILITÉ de la requête n o 32219/02 présentée par Attilio Renato MILAN contre l’Italie La Cour européenne des Droits de l’Homme (première section), siégeant le 4 décembre 2003 en une chambre co
CtEDO 2001-03-15
0,94
ROCCI contre l'ITALIE
DEUXIÈME SECTION DÉCISION SUR LA RECEVABILITÉ de la requête n° 43915/98 présentée par Luigi ROCCI contre l’Italie La Cour européenne des Droits de l’Homme (deuxième section), siégeant le 15 mars 2001 en une chambre composée de MM. C.L. Roza
CtEDO 2002-11-07
0,94
GIORDANO et TARANTINO contre l'ITALIE
PREMIERE SECTION DÉCISION FINALE SUR LA RECEVABILITÉ de la requête n o 74760/01 présentée par Rosario GIORDANO et Giuseppe TARANTINO contre l’Italie La Cour européenne des Droits de l’Homme (première section), siégeant le 7 novembre en une
CtEDO 2007-11-13
0,94
MONTEDURO c. ITALIE
DEUXIÈME SECTION DÉCISION SUR LA RECEVABILITÉ de la requête n o 23731/04 présentée par Claudio MONTEDURO contre l’Italie La Cour européenne des Droits de l’Homme (deuxième section), siégeant le 13 novembre 2007 en une chambre composée de :
CtEDO 2001-03-08
0,94
TROIANI contre l'ITALIE
DEUXIÈME SECTION DÉCISION SUR LA RECEVABILITÉ de la requête n° 41276/98 présentée par Marcello TROIANI contre Italie La Cour européenne des Droits de l’Homme (deuxième section), siégeant le 8 mars 2001 en une chambre composée de MM. C.L. Ro
Sursă