CASE OF DICHAND AND OTHERS AGAINST AUSTRIA
- Instanță
- CtEDO
- Concluzie
- Information given by the government concerning measures taken to prevent new violations. Payment of the sums provided for in the judgment.
CASE OF DICHAND AND OTHERS AGAINST AUSTRIA (CtEDO, 2003)
Rezoluția ResDH(2003)155 privind hotărârea Curții Europene a Drepturilor Omului din 26 februarie 2002 (finală la 26 mai 2002) în cazul Dichand și alții împotriva Austria (aprobată de Comitetul de Miniștri la 20 octombrie 2003 la a 854-a ședință a Deputaților Miniștrilor) Comitetul de miniștri, în conformitate cu art. 46 alineatul (2) din Convenția pentru protecția drepturilor omului și a libertăților fundamentale, astfel cum a fost modificat prin Protocolul nr. 11 (denumit în continuare „Convenția”), având în vedere hotărârea Curții Europene a Drepturilor Omului în cazul lui Dichand și altor persoane pronunțate la 26 februarie 2002 și transmise Comitetului de Miniștri odată ce a devenit finală în temeiul articolelor 44 și 46 din convenție; Amintind că acest caz a apărut într-o cerere (nr. 29271/95) împotriva Austria, depusă la 28 septembrie 1995 la Comisia Europeană a Drepturilor Omului în temeiul articolului 25 din Convenția de dl Hans Dichand, un național austriac, Krone-Verlag GmbH și Co KG, un parteneriat limitat înregistrat în temeiul dreptului austriac, și Krone-Verlag GmbH, o societate limitată înregistrată în temeiul dreptului austriac și că Curtea, sesizată în temeiul articolului 5 alineatul (2) din Protocolul nr. 11 a declarat admisibilă plângerea reclamanților că libertatea lor de exprimare a fost încălcată din cauza unei injecții a Curților austriece în 1994, interzicând-le, în conformitate cu art. 1330 din Codul Civil austriac ( Allgemeines Bürgerliches Gesetzbuch ), de la repetarea anumitor declarații pe care le-au publicat într-un periodic („ Neue Kronen-Zeitung „), și de a le ordona să retragă aceste declarații; întrucât în hotărârea sa din 26 februarie 2002 Curtea în unanimitate: a considerat că a existat o încălcare a articolului 10 din Convenție, deoarece a constatat că observațiile neprevăzute nu sunt declarații de fapt, ci hotărâri de valoare cu o bază de fapt; a susținut că Guvernul Statului pârât trebuia să plătească reclamanților, în termen de trei luni de la data în care hotărârea a devenit finală, 7 539,81 euro în ceea ce privește prejudiciile materiale; 20 704,82 euro în ceea ce privește costurile și cheltuielile; 1 850 euro pentru dobânzi suplimentare și că dobânzile simple la o rată anuală de 4% vor fi plătite pe sumele respective de la expirarea celor trei luni menționate mai sus până la decontare; având în vedere normele adoptate de Comitetul de miniștri în ceea ce privește aplicarea articolului 46 alineatul (2) din convenție; după ce a invitat Guvernul Statului pârât să-l informeze cu privire la măsurile luate în urma hotărârii din 26 februarie 2002, având în vedere obligația austriei în temeiul articolului 46 alineatul (1) din convenție de a respecta aceasta; întrucât, în cadrul examinării cazului de către Comitetul de Miniștri, Guvernul Statului pârât a reamintit că deja s-au luat măsuri pentru a evita noi încălcări ale aceleiași ca cele constatate în acest caz (a se vedea Rezoluția ResDH(2003)150 în cazul Ierusalimului împotriva Austria), în special prin integrarea deplină a hotărârii Curții Europene a Drepturilor Omului în sistemul juridic austriac privind interpretarea art. 1330 din Codul Civil austriac ( Allgemeines Bürgerliches Gesetzbuch) în lumina articolului 10 din Convenție și a indicat că hotărârea Curții Europene a fost publicată în „OIMR-Newsletter 2002/ no.1” (Buletin informativ al Institutului austriac pentru drepturile omului) și trimisă autorităților în cauză; Având în vedere că, la 5 august 2002, în termenul stabilit, Guvernul Statului pârât a plătit reclamanților sumele prevăzute în hotărârea din 26 februarie 2002, Declarații, după examinarea informațiilor furnizate de guvernul austriei, că și-a exercitat funcțiile în temeiul articolului 46 alineatul (2) din convenție în acest caz.