Quartucci împotriva Italiei

Rezoluția ResDH(2003)166 privind hotărârea Curții Europene a Drepturilor Omului din 28 martie 2002 (Rezoluție prietenoasă) în cazul Quartucci împotriva Italiei (Aprobată de Comitetul de Miniștri la 20 octombrie 2003 la a 854-a ședință a Deputaților Miniștrilor) Comitetul de miniștri, în conformitate cu art. 46 alineatul (2) din Convenția pentru protecția drepturilor omului și a libertăților fundamentale, astfel cum a fost modificat prin Protocolul nr. 11 (denumit în continuare „Convenția”), având în vedere hotărârea finală a Curții Europene a Drepturilor Omului în cauza Quartucci pronunțată la 28 martie 2002 și transmisă în aceeași zi Comitetului de Miniștri în temeiul articolului 46 din convenție; Amintind că cazul a apărut într-o cerere (nr. 4132/98) împotriva Italiei, depusă la 20 martie 1998 la Comisia Europeană a Drepturilor Omului în temeiul articolului 25 din Convenția de către dna Maria Quartucci , cetățean italian , și că Curtea a sesizat cazul în temeiul articolului 5 alineatul (2) din Protocolul nr. 11, a declarat admisibilă plângerea reclamantului referitoare la incapacitatea prelungită de a recupera posesia apartamentului ei, prin lipsa asistenței de poliție în aplicarea unor ordine de expulzie judiciară împotriva chiriașilor ei, precum și până la durata procedurii de expulzare; întrucât, în hotărârea sa din 28 martie 2002, Curtea,

după ce a luat notă oficială de o soluție prietenoasă aprobată de guvernul statului reclamant și de reclamant, și după ce s-a constatat că soluția se bazează pe respectarea drepturilor omului, astfel cum este definită în Convenția sau în Protocolurile sale, a hotărât, în unanimitate, să scoată cazul din lista sa și a luat act de angajamentul părților de a nu solicita o reexaminare a cazului în fața Marei Camere; întrucât, în cadrul decontarii prietenoase menționate mai sus, s-a convenit că guvernul Italiei va plăti reclamantului suma globală de 15 493,71 euro (30 000 000 lire italiene), în termen de trei luni de la notificarea hotărârii; Amintind că art. 44 alineatul (2) din Regulamentul Curții prevede că eliberarea unui caz se efectuează prin intermediul unei hotărâri pe care președintele le transmite Comitetului de Miniștri o dată ce devine finală pentru a-l permite să supravegheze, în conformitate cu art. 46 alineatul (2) din Convenție, executarea oricăror întreprinderi care ar fi putut fi atașate de discontinuarea sau soluția acestei chestiuni; având în vedere normele adoptate de Comitetul de miniștri privind aplicarea articolului 46 alineatul (2) din convenție; Având în vedere faptul că, la 18 iunie 2002, în termenul convenit în conformitate cu termenul de soluționare prietenoasă,

Guvernul Statului pârât a plătit reclamantului suma prevăzută în soluționarea prietenoasă și că nu este necesară nicio altă măsură în acest caz pentru a se conforma hotărârii Curții, reamintind că, în ceea ce privește reclamantul plângerea declarată admisibilă în acest caz, Comitetul de miniștri supraveghează în prezent executarea anumitor hotărâri ale Curții (în special hotărârea Immobiliare Saffi din 28 iulie 1999) și deciziile Comitetului de miniștri, în conformitate cu art. 32 anterior din Convenție, constatând în special o încălcare a articolului 1 din Protocolul nr. 1 din Convenție, având în vedere nerespectarea prelungită a ordonanțelor de expulzie judiciară; întrucât, în acest sens, autoritățile italiene au informat Comitetul de Miniștri că înveșeau noi măsuri generale (în plus față de adoptarea, în decembrie 1998, a legii nr. 431/98 „reglementări privind închirierea și repoziția locuințelor”, care stabilește, printre altele, „reglementările privind închiriarea locuințelor” condițiile, modalitățile și termenele pentru punerea în aplicare a procedurii de expulzare) pentru a pune capăt problemei grave de neexecuție a ordinilor de expulzare judiciară, astfel încât să se prevenească noi încălcări similare celor deja constatate în cazurile menționate mai sus, Declară, după examinarea informațiilor furnizate de Guvernul Italiei,

că și-a exercitat funcțiile în temeiul articolului 46 alineatul (2) din Convenție în ceea ce privește angajamentele susținute în soluționarea prietenoasă achiziționată în acest caz.

Resolution ResDH(2003)166 concerning the judgment of the European Court of Human Rights of 28 March 2002 (Friendly settlement) in the case of Quartucci against Italy (Adopted by the Committee of Ministers on 20 October 2003 at the 854th meeting of the Ministers’ Deputies) The Committee of Ministers, under the terms of Article 46, paragraph 2, of the Convention for the Protection of Human Rights and Fundamental Freedoms as amended by Protocol No. 11 (hereinafter referred to as “the Convention”), Having regard to the final judgment of the European Court of Human Rights in the Quartucci case delivered on 28 March 2002 and transmitted the same day to the Committee of Ministers under Article 46 of the Convention; Recalling that the case originated in an application (No. 41232/98) against Italy, lodged with the European Commission of Human Rights on 20 March 1998 under former Article 25 of the Convention by Ms Maria Quartucci , an Italian national, and that the Court, seised of the case under Article 5, paragraph 2, of Protocol No. 11, declared admissible the applicant’s complaint relating to her prolonged inability to recover possession of her apartment, through lack of police assistance in enforcing judicial eviction orders against her tenants as well as to the duration of the eviction proceedings; Whereas in its judgment of 28 March 2002 the Court,

after having taken formal note of a friendly settlement reached by the government of the respondent state and the applicant, and having been satisfied that the settlement was based on respect for human rights as defined in the Convention or its Protocols, decided, unanimously to strike the case out of its list and took note of the parties’ undertaking not to request a re-hearing of the case before the Grand Chamber; Whereas under the above-mentioned friendly settlement it was agreed that the Government of Italy would pay the applicant the global sum of 15 493,71 euros (30 000 000 Italian lire), within three months as from the notification of the judgment; Recalling that Rule 44, paragraph 2, of the Rules of the Court provides that the striking out of a case shall be effected by means of a judgment which the President shall forward to the Committee of Ministers once it has become final in order to allow it to supervise, in accordance with Article 46, paragraph 2 of the Convention, the execution of any undertakings which may have been attached to the discontinuance or solution of the matter; Having regard to the Rules adopted by the Committee of Ministers concerning the application of Article 46, paragraph 2, of the Convention; Having satisfied itself that on 18 June 2002, within the time-limit agreed to under the terms of the friendly settlement,

the government of the respondent state had paid the applicant the sum provided for in the friendly settlement and that no other measure was required in the present case to conform to the Court’s judgment, Recalling that, as regard the applicant’s complaint declared admissible in this case, the Committee of Ministers is at present supervising the execution of some judgments of the Court (in particular the judgment Immobiliare Saffi of 28 July 1999) and decisions of the Committee of Ministers, under previous Article 32 of the Convention, finding in particular a violation of Article 1 of Protocol No. 1 to the Convention on account of the prolonged failure to enforce judicial eviction orders; Whereas, in this connection, the Italian authorities informed the Committee of Ministers that they were envisaging new general measures (in addition to the adoption, in December 1998, of the law No. 431/98 “regulations concerning the renting and the repossession of housing”, which sets inter alia the conditions, modalities and deadlines for the implementation of eviction proceedings) in order to put an end to the serious problem of non-enforcement of judicial eviction orders, so as to prevent new violations similar to those already found in the above-mentioned cases, Declares, after having examined the information supplied by the Government of Italy,

that it has exercised its functions under Article 46, paragraph 2, of the Convention with respect to the commitments subscribed to in the friendly settlement reached in this case.