CASE OF GUAZZONE AGAINST ITALY

Rezoluția ResDH(2003)80 privind hotărârea Curții Europene a Drepturilor Omului (Rezoluție în Franța) din 11 iulie 2002 în cazul Guazzone împotriva Italiei (Aprobată de Comitetul de Miniștri la 24 aprilie 2003 la cea de-a 834-a ședință a Deputaților Miniștrilor) Comitetul de miniștri, în conformitate cu art. 46 alineatul (2) din Convenția pentru protecția drepturilor omului și a libertăților fundamentale, astfel cum a fost modificat prin Protocolul nr. 11 (denumit în continuare „Convenția”), având în vedere hotărârea finală a Curții Europene a Drepturilor Omului în cazul din Guazzone, pronunțată la 11 iulie 2002, și transmisă Comitetului de Miniștri în temeiul articolului 46 din Convenție; reamintind că cazul a fost originat într-o cerere (nr. 39797/98) împotriva Italiei, depusă la 18 noiembrie 1997 la Comisia Europeană a Drepturilor Omului în temeiul articolului 25 din Convenție de trei resortisanți italiani, dl Giovanni Guazzone, dl Stefano Guazzone și dna Anna Guazzone, și că Curtea, sesidenți din cauza în temeiul articolului 5 alineatul (2) din Protocolul nr. 11 a declarat admisibile plângeri ale reclamanților în ceea ce privește incapacitatea prelungită de a recupera posesia apartamentelor lor, prin lipsa de asistență de poliție în aplicarea de ordine de evacuare judiciară împotriva chiriașilor și lungimea excesivă a procedurii de evacuare; întrucât, în hotărârea sa din 11 iulie 2002, Curtea, după ce a luat notă oficială de o soluție prietenoasă aprobată de guvernul statului reclamant și de reclamanții, și după ce a fost convinsă că soluția s-a bazat pe respectarea drepturilor omului, astfel cum este definită în Convenția sau în Protocolurile sale, a hotărât, în unanimitate, să scoată cazul din lista sa și a luat act de angajamentul părților de a nu solicita o reexaminare a cazului în fața Marei Camere; întrucât, în cadrul soluționării prietenoase menționate mai sus, s-a convenit că Guvernul Italiei va plăti reclamanților, suma globală de 18 000 de euro, în termen de trei luni de la notificarea hotărârii; Amintind că art. 44 alineatul (2) din Regulamentul Curții prevede că eliberarea unui caz se efectuează prin intermediul unei hotărâri pe care președintele le transmite Comitetului de Miniștri o dată ce devine finală pentru a-l permite să supravegheze, în conformitate cu art. 46 alineatul (2) din Convenție, executarea oricăror întreprinderi care ar fi putut fi atașate de discontinuarea sau soluția acestei chestiuni; având în vedere normele adoptate de Comitetul de miniștri privind aplicarea articolului 46 alineatul (2) din convenție; Având în vedere faptul că, la 2 octombrie 2002, în termenul stabilit, Guvernul Statului pârât a plătit reclamanților sumele prevăzute în soluționarea prietenoasă și că nu este necesară nicio altă măsură în acest caz pentru a se conforma hotărârii Curții, Amintind că, în ceea ce privește reclamațiile reclamanților declarate admisibile în acest caz, Comitetul miniștrilor supraveghează în prezent executarea anumitor hotărâri ale Curții (între care hotărârea din cauza Immobiliare Saffi din 28 iulie 1999) și deciziile Comitetului miniștrilor în temeiul articolului 32 din Convenție, determinând în special o încălcare a articolului 1, Protocolul nr. 1 din Convenție, având în vedere nerespectarea prelungită a ordonanțelor de expulzie judiciară; întrucât, în acest sens, autoritățile italiene au informat Comitetul de Miniștri că înveșeau noi măsuri generale (în plus față de adoptarea, în decembrie 1998, a legii nr. 431/98 „Reguli privind închirierea și repoziția locuințelor”, care stabilește, printre altele, condițiile, modalitățile și termenele pentru punerea în aplicare a procedurii de evacuare) pentru a pune capăt problemei grave de neexecuție a ordinilor de evacuare judiciară, astfel încât să se prevenească noi încălcări similare celor constatate în cazul menționat anterior, Declară, pe baza informațiilor furnizate de Guvernul Italiei, că Comitetul de miniștri și-a exercitat funcțiile în temeiul articolului 46 alineatul (2) din Convenție în ceea ce privește angajamentele susținute în soluționarea prietenoasă achiziționată în acest caz.

Resolution ResDH(2003)80

concerning the judgment of the European Court of Human Rights (Friendly settlement)

of 11 July 2002

in the case of Guazzone against Italy

(Adopted by the Committee of Ministers on 24 April 2003

at the 834th meeting of the Ministers’ Deputies)

The Committee of Ministers, under the terms of Article 46, paragraph 2, of the Convention for the Protection of Human Rights and Fundamental Freedoms as amended by Protocol No. 11 (hereinafter referred to as “the Convention”),

Having regard to the final judgment of the European Court of Human Rights in the Guazzone case delivered on 11 July 2002 and transmitted to the Committee of Ministers under Article 46 of the Convention;

Recalling that the case originated in an application (No. 39797/98) against Italy, lodged with the European Commission of Human Rights on 18 November 1997 under former Article 25 of the Convention by three Italian nationals, Mr Giovanni Guazzone, Mr Stefano Guazzone and Ms Anna Guazzone, and that the Court, seised of the case under Article 5, paragraph 2, of Protocol No. 11, declared admissible the applicants’ complaints concerning their prolonged inability to recover possession of their apartments, through lack of police assistance in enforcing judicial eviction orders against the tenants and the excessive length of the eviction proceedings;

Whereas in its judgment of 11 July 2002 the Court, after having taken formal note of a friendly settlement reached by the government of the respondent state and the applicants, and having been satisfied that the settlement was based on respect for human rights as defined in the Convention or its Protocols, decided, unanimously to strike the case out of its list and took note of the parties’ undertaking not to request a re-hearing of the case before the Grand Chamber;

Whereas under the above-mentioned friendly settlement it was agreed that the Government of Italy would pay the applicants, the global sum of 18 000 euros, within three months as from the notification of the judgment;

Recalling that Rule 44, paragraph 2, of the Rules of the Court provides that the striking out of a case shall be effected by means of a judgment which the President shall forward to the Committee of Ministers once it has become final in order to allow it to supervise, in accordance with Article 46, paragraph 2 of the Convention, the execution of any undertakings which may have been attached to the discontinuance or solution of the matter;

Having regard to the Rules adopted by the Committee of Ministers concerning the application of Article 46, paragraph 2, of the Convention;

Having satisfied itself that on 2 October 2002, within the time-limit set, the government of the respondent state had paid the applicants the sums provided for in the friendly settlement and that no other measure was required in the present case to conform to the Court’s judgment,

Recalling that, as regards the applicants’ complaints declared admissible in this case, the Committee of Ministers is at present supervising the execution of certain judgments of the Court (among which the judgment in the Immobiliare Saffi case of 28 July 1999) and decisions of Committee of Ministers under former Article 32 of the Convention, finding in particular a violation of Article 1, Protocol No. 1 to the Convention on account of the prolonged failure to enforce judicial eviction orders;

Whereas, in this connection, the Italian authorities informed the Committee of Ministers that they were envisaging new general measures (in addition to the adoption, in December 1998, of the law No. 431/98 “Regulations concerning the renting and the repossession of housing”, which sets

inter alia

the conditions, modalities and deadlines for the implementation of eviction proceedings) in order to put an end to the serious problem of non-enforcement of judicial eviction orders, so as to prevent new violations similar to that found in the above-mentioned case,

Declares, on the basis of the information supplied by the Government of Italy, that the Committee of Ministers has exercised its functions under Article 46, paragraph 2, of the Convention with respect to the commitments subscribed to in the friendly settlement reached in this case.