FOUR CASES AGAINST ITALY (SEE APPENDIX) RELATING TO THE FAILURE TO ENFORCE JUDICIAL EVICTION ORDERS AGAINST TENANTS

Rezoluția ResDH(2003)82 privind hotărârea Curții Europene a Drepturilor Omului (Rezoluții franceze) din 3 decembrie 2001 în patru cazuri împotriva Italiei (a se vedea apendicele) referitoare la neexecutarea ordonanțelor de expulzare judiciară împotriva chiriașilor (Adoptat de Comitetul de Miniștri la 24 aprilie 2003 la cea de-a 834-a ședință a Deputaților Miniștrilor) Comitetul de miniștri, în conformitate cu art. 46 alineatul (2) din Convenția pentru protecția drepturilor omului și a libertăților fundamentale, astfel cum a fost modificat prin Protocolul nr. 11 (denumit în continuare „Convenția”), având în vedere hotărârile finale ale Curții Europene a Drepturilor Omului în cele patru cazuri enumerate în apendicele prezentei rezoluții, care au fost pronunțate la 3 decembrie 2001 și transmise în aceeași dată Comitetului miniștrilor în temeiul articolului 46 din convenție; Amintind că aceste cazuri au apărut în cererile (a se vedea apendicele) împotriva Italiei, depuse la Comisia Europeană a Drepturilor Omului între 19 februarie 1996 și 30 aprilie 1997 în temeiul articolului 25 anterior din convenție de către patru resortisanți italiani, și că Curtea, a sesizat cazurile în temeiul articolului 5 alineatul (2) din Protocolul nr. 11 a declarat admisibile plângeri ale reclamanților în ceea ce privește incapacitatea prelungită de a recupera posesia apartamentelor lor, prin lipsa asistenței de poliție în aplicarea de ordine de expulzie judiciară împotriva chiriașilor și privind lungimea excesivă a procedurii de expulzare; întrucât, în hotărârile privind aceste cazuri, Curtea, după ce a luat notă oficială de soluții prietenoase atinse de Guvernul Statului pârât și de reclamanții, și după ce s-a constatat că soluțiile s-au bazat pe respectul drepturilor omului, astfel cum este definit în Convenția și în Protocolurile sale, a hotărât în unanimitate să scoată aceste cazuri din lista sa și a luat act de angajamentul părților de a nu solicita o nouă ședință a cazurilor de la Marea Camera; întrucât, în cadrul aranjamentelor prietenoase menționate mai sus, s-a convenit că guvernul italian va plăti reclamanților anumite sume (a se vedea apendicele), în termen de trei luni de la notificarea hotărârilor; Amintind că art. 44 alineatul (2) din Regulamentul Curții prevede că eliberarea unui caz se efectuează prin intermediul unei hotărâri pe care președintele le transmite Comitetului de Miniștri o dată ce devine finală pentru a-l permite să supravegheze, în conformitate cu art. 46 alineatul (2) din Convenție, executarea oricăror întreprinderi care ar fi putut fi atașate de discontinuarea sau soluția acestei chestiuni; având în vedere normele adoptate de Comitetul de miniștri privind aplicarea articolului 46 alineatul (2) din convenție; Având în vedere faptul că, la 4 martie 2002, la o zi de la expirarea termenului stabilit, Guvernul Statului pârât a plătit reclamanților sumele prevăzute în soluționarea prietenoasă, și având în vedere faptul că, având în vedere suma minimă implicată, reclamanții au renunțat la dreptul la dobânda nejustificată și că nu este necesară nicio altă măsură în prezent pentru a se conforma hotărârii Curții, Amintind că, în ceea ce privește plângerile reclamanților declarate admisibile în aceste cazuri, Comitetul de miniștri supraveghează în prezent executarea hotărârilor Curții (în special hotărârea Immobiliare Saffi din 28 iulie 1999) și deciziile Comitetului de Miniștri, în temeiul articolului 32 din convenție, determinând în special o încălcare a articolului 1 din Protocolul nr. 1 din Convenție, având în vedere lipsa prelungită a aplicării ordonanțelor judiciare de expulzare a chiriașilor; întrucât, în acest sens, autoritățile italiene au informat Comitetul de Miniștri că invidiază noi măsuri generale (în plus față de adoptarea, în decembrie 1998, a legii nr. 431/98 „Regulamentul privind închirierea și repoziția locuințelor”, care stabilește, printre altele, condițiile, modalitățile și termenele pentru punerea în aplicare a procedurii de expulzie) pentru a pune capăt problemei grave de neexecuție a ordonanțelor de expulzie judiciară, astfel încât să evite noi încălcări similare celor deja constatate în cazurile menționate mai sus, Declară, pe baza informațiilor furnizate de Guvernul Italiei, că Comitetul de Miniștri și-a exercitat funcțiile în temeiul articolului 46 alineatul (2) din Convenție în ceea ce privește angajamentele susținute în cadrul aranjamentelor prietenoase achiziționate în aceste patru cazuri. Apendicele la Rezoluția ResDH(2003)82 Detalii privind doar satisfacția acordată reclamanților Cazul Total Suma totală Plata pe BASTEGHI Franco 33966/96 23 000 000 lire italiene 04/03/2002 BERTINI Amina 32363/96 65 000 000 lire italiene 04/03/2002 CARAMANTI Luciano 37242/97 40 000 000 lire italiene 04/03/2002 RIZZI Silvana 31259/96 43 000 000 lire italiene 04/03/2002

Resolution ResDH(2003)82

concerning the judgment of the European Court of Human Rights (Friendly settlements)

of 3 December 2001

in four cases against Italy (see Appendix) relating to the failure to enforce judicial eviction orders against tenants

(Adopted by the Committee of Ministers on 24 April 2003

at the 834th meeting of the Ministers’ Deputies)

The Committee of Ministers, under the terms of Article 46, paragraph 2, of the Convention for the Protection of Human Rights and Fundamental Freedoms, as amended by Protocol No. 11 (hereinafter referred to as “the Convention”),

Having regard to the final judgments of the European Court of Human Rights in the four cases listed in the Appendix to this Resolution, which were delivered on 3 December 2001 and transmitted at the same date to the Committee of Ministers under Article 46 of the Convention;

Recalling that these cases originated in applications (see Appendix) against Italy, lodged with the European Commission of Human Rights between 19 February 1996 and 30 April 1997 under former Article 25 of the Convention by four Italian nationals, and that the Court, seised of the cases under Article 5, paragraph 2, of Protocol No. 11, declared admissible the applicants’ complaints concerning their prolonged inability to recover possession of their apartments, through lack of police assistance in enforcing judicial eviction orders against the tenants and concerning the excessive length of the eviction proceedings;

Whereas in the judgments concerning these cases the Court, after having taken formal note of friendly settlements reached by the government of the respondent state and the applicants, and having been satisfied that the settlements were based on respect for human rights as defined in the Convention and its Protocols, decided unanimously to strike these cases out of its list and took note of the parties’ undertaking not to request a re-hearing of the cases before the Grand Chamber;

Whereas under the above-mentioned friendly settlements it was agreed that the Italian Government would pay the applicants certain sums (see Appendix), within three months as from the notification of the judgements;

Recalling that Rule 44, paragraph 2, of the Rules of the Court provides that the striking out of a case shall be effected by means of a judgment which the President shall forward to the Committee of Ministers once it has become final in order to allow it to supervise, in accordance with Article 46, paragraph 2 of the Convention, the execution of any undertakings which may have been attached to the discontinuance or solution of the matter;

Having regard to the Rules adopted by the Committee of Ministers concerning the application of Article 46, paragraph 2, of the Convention;

Having satisfied itself that on 4 March 2002, one day after the expiry of the time-limit set, the government of the respondent state had paid the applicants the sums provided for in the friendly settlement, and having taken note of the fact that, in view of the minimal sum involved, the applicants have waived their right to default interest, and that no other measure was required in the present cases to conform to the Court’s judgment,

Recalling that, as regards the applicants’ complaints declared admissible in these cases, the Committee of Ministers is at present supervising the execution of judgments of the Court (in particular the judgment Immobiliare Saffi of 28 July 1999) and decisions of Committee of Ministers, under former Article 32 of the Convention, finding in particular a violation of Article 1 of Protocol No. 1 to the Convention on account of the prolonged lack of enforcement of judicial orders for eviction of tenants;

Whereas, in this connection, the Italian authorities informed the Committee of Ministers that they were envisaging new general measures (in addition to the adoption, in December 1998, of law No. 431/98 “Regulations concerning the renting and the repossession of housing”, which sets – inter alia – the conditions, modalities and deadlines for the implementation of eviction proceedings) in order to put an end to the serious problem of non-enforcement of judicial eviction orders, so as to prevent new violations similar to those already found in the above-mentioned cases,

Declares, on the basis of the information supplied by the Government of Italy, that the Committee of Ministers has exercised its functions under Article 46, paragraph 2, of the Convention with respect to the commitments subscribed to in the friendly settlements reached in these four cases.

Appendix to Resolution ResDH(2003)82

Details of just satisfaction awarded to the applicants

Case

Total sum

Payment on

BASTREGHI Franco

33966/96

23 000 000 Italian lire

04/03/2002

BERTINI Amina

32363/96

65 000 000 Italian lire

04/03/2002

CARAMANTI Luciano

37242/97

40 000 000 Italian lire

04/03/2002

RIZZI Silvana

31259/96

43 000 000 Italian lire

04/03/2002